Michelle Rosenberg diadema

Trist, ziua să domnesc mi-e anatema

Trist, ziua să domnesc mi-e anatema,
iar noaptea, tot mereu să-ngenunchez;
aş vrea ca de pe fruntea-mi, diadema,
S-o-nlătur doar o clipă să cutez.

Povara de turchize şi rubine,
pe cap purtând-o, să nu pot şi eu
să le privesc cum poate orişicine,
şi vraja lor s-o simt cu ochiul meu?

Poate-au murit acele nestemate,
sau, grija, oaspe vechi, mi le-a furat?
Sau nici n-avuse pietre scumpe poate
cununa ce mi-au dat?...

poezie de Rainer Maria Rilke, traducere de Lazăr Iliescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diadema

doar m-am uitat în sus
îndată el a coborât pe un fir de
păianjen între
alfa şi omega briza
i-a tăiat capetele
mi le-a înnodat la ceafă

cu soarele pe frunte realitatea
şi mai fierbinte face loc viselor
mai mici mai mari se adună
lecturăm poezii mai vechi mai noi
apoi desenăm o mare a noastră
vaporul timona parâma catargele
legănarea ameţitor de plăcută

viaţa vine şi pleacă
într-o rotaţie completă
în jurul lumii desluşesc totul
într-o altă lumină

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri voluptoase

cu nostalgia toamnei compun un bolero
în paşi de dans desferecând emoţii
am cumpărat din Mall bucurii angro
să le împart în taină cu poeţii

azi ştiu ca fericirea are chipul tău
îmi zâmbeşte-n oglidă în lac de smarald
departe de abis de bezne de hău
mă porţi iubite într-un spaţiu cald

prind triumful iubirii la margine de vis
îmbrăţişări mă-ndeamnă să privesc înainte
să văd că universul largi porţi a deschis
cu stele jucăuşe se strecoară în minte

îmbrăţişez Luceafărul cereasca diademă
trăind o presimţire voluptoasă boemă

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diadema inimii

iubirea dăinuie între cer şi pământ
poartă pe tâmple o cunună regală
între unu şi doi e magic jurământ
crini o îmbracă în straie de gală.

în clepsidre se scurg săruturi suave
cuvinte s-mpletesc cu lumina stelară
în iubire nu sunt graniţe şi enclave
circulă pretutindeni cu ritmuri de chitară.

iubirea este panaceu universal
vindecă inima de palpitaţii grave
dizolvă amarul din aer provensal
este minunea timpului ce stinge lave.

dulce povară şi totuşi ce grea
sensibilizează cerul cu sangvină stea.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte extremă

lumina de Luceafăr candidă expresivă
aduce în memorie amintiri din trecut
apariţie spontană în toate permisivă
căci eu în lumea dragostei am petrecut.

e triumful iubirii deasupra de abis
cerne peste mine vise reflexii boeme
poarta universului cu fiori mi-a deschis
lucind ca diamantul în oricare vreme.

trăiesc o presimţire voluptoasă boemă
melancolia mea atinge culmea de extaz
îmbrăţişez luceafărul cerească diademă
lacrimi de fericire curg şiroi pe obraz.

aspir la nemurire dar moartea-i o problemă
îmi dă târcoale iarăşi cu coasa de topaz.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunză verde şi-un smarald

Frunză verde şi-o lalea,
ce spectaculoasă-i viaţa mea
Când urmez a înţelepciunii stea!

Frunză verde, bob de grâu,
Îmi ţin poftele în frâu
Şi îmi pun zâmbind al răbdării brâu!

Frunză verde şi-un smarald,
Îmi păstrez sufletul blând, cald
Şi în apa frumuseţii eu mă scald!

Frunză verde şi-un cristal,
Galopez pe al victoriei cal
Şi ajung mereu la al fericirii bal!

Frunză verde şi-un safir,
Cu fugiţii nu dau bir
Şi port al curajului trandafir!

[...] Citeşte tot

poezie de Michelle Rosenberg (26 septembrie 2020)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umanismul

Dacă tu ai fi fost eu
te-aş fi îmbrăcat în porfiră şi
ţi-aş fi pus pe cap o diademă aurită
încrustată cu pietre preţioase şi
le-aş fi spus tuturor că viaţa ta,
deşi anostă,
este cu adevărat măreaţă,
că pe umerii tăi stă soarta unui întreg regat,
al cărui locuitori – fără să-i cunoşti –
ştiu cine eşti şi
ştiu că le eşti prieten –
precum bufniţa se îngrijeşte de arici.

Dar tu nu eşti eu,
şi oricâte aş fi putut să fac,
n-am reuşit decât să îţi meşteresc
o cunună de măceş şi
să ţi-o aşez pe cap
ca tot omul să ştie
că tu nu eşti eu.

poezie de Nicolae-Toma Posa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflu optimist

aprind o lumânare cu ardoare mă rog
păcatele mele Cristos să le ierte
în cartea vieţii a scris un epilog
cerând învierea lumilor inerte

credinţa îmi conferă un suflu optimist
sunt pe calea dreaptă ce duce la cer
în stânca Golgotei am sculptat un Crist
să sensibilizeze timpul meu auster

iubirea de Cristos e virtute supremă
înalţ o veneraţie spre spiritul sublim
aş vrea ca versul meu să fie diademă
pentru lumea sfinţilor cu care mă anim

pe credinţa luminată pun mare accent
concentrată zilnic pe avânt transcendent

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rapsodia lunii

e noapte admir Luna, lumina ei blândă
leagăn de mângâiere de dragoste supremă
nu credeam atâta vrajă să mă cuprindă
cutreierând cerul... sublima-i diademă.

nutresc iluminarea pe timp de întuneric
vreau să se convertească la un nimb albastru
să se destrame-n raze gândul meu coleric
s-atingă nemurirea visul curat, maiastru.

regină printre stele Luna mă veghează
alungă nori netrebnici din drumul meu
simt cum mă ţine-n braţe mă înseninează
cu harul poetic să mă mândresc mereu.

pe cerul fericirii sufletul se-ntremează
Luna-mi arată calea dreaptă spre Dumnezeu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmblânzitoarea de şerpi

Goală, cu sânii la provă, se cambrează pe degetul gros, în văzul lumii: descolăcindu-se la auzul acestui gest, şerpii aţipiţi până mai adineauri ca o diademă la picioarele ei, ţâşnesc lascivi către ochii de rouă, iar fata se lasă de îndată în voia jăratecului în spirale; mulţimea bănuieşte rubine ascunse sub pielea solzoasă, iar Satan, stăpânul circului, adulmecă festinul ce se pregăteşte în adâncul gloatei; căci reptilele au şi cotropit carnea cizelată de săgeţile lor vii, şi sunt pe cale de a mistui sufletul idolului, căzut într-un leşin simbolic - cu un şuierat de viperă între buzele-i de cireaşă, pentru a consuma drăceasca apoteoză a răsucirilor.

poezie clasică de Saint-Pol-Roux din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!