Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Îmblânzitoarea de șerpi

Goală, cu sânii la provă, se cambrează pe degetul gros, în văzul lumii: descolăcindu-se la auzul acestui gest, șerpii ațipiți până mai adineauri ca o diademă la picioarele ei, țâșnesc lascivi către ochii de rouă, iar fata se lasă de îndată în voia jăratecului în spirale; mulțimea bănuiește rubine ascunse sub pielea solzoasă, iar Satan, stăpânul circului, adulmecă festinul ce se pregătește în adâncul gloatei; căci reptilele au și cotropit carnea cizelată de săgețile lor vii, și sunt pe cale de a mistui sufletul idolului, căzut într-un leșin simbolic - cu un șuierat de viperă între buzele-i de cireașă, pentru a consuma drăceasca apoteoză a răsucirilor.

poezie clasică de din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Angi Melania Cristea

Șerpii de vânt

pământul are ore între coaste
când respiră lumile se developează în hieratice astre
iar miile de panoplii se umplu cu ore în cărbune expuse prin întunericul brut pe unde bufnițe tac din solidaritate cu lumina captivă cu becul mut

în epicentrul pământului sufletul meu deztrupează timpul
îl așează pe rotisor împreună cu arborii ciopliți în cuvânt
ca lungile albii de râu unde neînceputul crește
mai alb decât șerpii casei șerpii de vânt
voi mai inhala porii ceasurilor umbrele lor striate cu timpanul lipit de
malaxorul secundelor vii
voi mai roti stelele de mare galaxiile lumii hergheliile de la Letea zurlii?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cautatorul de pokemoni" de Angi Melania Cristea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 13.99 lei.

Crâmpeie de febră

Până unde înțelegem?
Până unde mărginim?
Până unde iertăm?
Până unde iubim?

Unde sunt lanțurile ce-odată primite
Podoabe ni s-au părut,
Unde sunt revoltele ce odată deșteptate
Peste noi au căzut?

Aparținem acestei epuizabile întâmplări
Acestor cinice fobii,
Acestui labirint de spaime și profeții...
Acestei memorii, capitonate cu trădari,
Care cu fiecare gest ne rănește,
Acestui pas rezemat într-un haos lucid
Pe care nici unul dintre noi nu-l pornește...

"A fi sau a nu fi" rămâne
Convalescent răspuns zădărniciei,
Când totul ni sepe datorie
Iar viața nu-i de cât o cacialma - a veșniciei...

poezie de (1985)
Adăugat de Virginia Radu GavrilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fiul meu, de voiesc păcătoșii să te ademenească, nu te învoi, dacă-ți spun: "Vino cu noi, să ne punem la pândă, ca să vărsăm sânge, să întindem curse fără cuvânt celui neprihănit, să-i înghițim de vii ca locuința morților, și întregi, ca pe cei ce se coboară în mormânt. Să punem stăpânire pe tot felul de lucruri scumpe, să ne umplem de pradă casele noastre, fii părtaș la obștea noastră, o singură pungă fi-va pentru toți!" Fiul meu, nu te întovărăși cu ei pe cale; abate piciorul tău din cărarea lor, căci picioarele lor aleargă numai la rău, iar ei zoresc să verse sânge. Zadarnic se întind curse în văzul păsărilor! Căci ei întind curse tocmai împotriva sângelui lor, și sufletului lor își întind ei lațuri.

în Pildele lui Solomon, Cum se dobândește și se pierde înțelepciunea - 1:10-18
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt oameni care-și scot durerile în văzul lumii, pentru a scăpa de ele, dar sunt și de cei care coboară cu durere cu tot în adâncul firii sale și nu se arată până nu-și revin.

citat din romanul Frunze de dor de (1957)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Balada celor cinci motanasi" de Ion Druță este disponibilă pentru comandă online la numai 20.00 lei.
Costel Zăgan

Ziarul de dimineață

Carnea parcă se revoltă
simțurile iar se răscoală
numai că tăcerea ta aortă
râde de a mea că-i goală

Simțurile iar se răscoală
detectez Doamne femei
Universu-l țin în poală
una două hai să fie trei

Detectez Doamne femei
numai în tăcerea lor aortă
lumea mai are un temei
paradisul parcă se revoltă

Îngerii primii se răscoală
România-n pielea goală

sonet de din Cezeisme II
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Dumitru Sârghie

Diana - sonet

Mi-ai spart de inimă un val, Diana,
Și mi-ai lăsat o rană-albastră-n piept,
Dar te aștept, iubito, vai!, te-aștept,
vii, îndată, ca să-mi vindeci rana!

vii, ca să-mi predai italiana,
Să mă obișnuiești c-un nou concept,
Prin care, devenind mai înțelept,
Să îți sărut gurguiele și... geana!

Și-apoi, să ne iubim în ritm marin,
Dintr-un orgoliu pur și melancolic,
Și ninși să ne lăsăm, cu flori de crin,

Să-mi dai un rang de nunțiu apostolic,
Iar eu să-ți scot, iubito, dintr-un scrin,
Cămașa vieții, printr-un gest simbolic!

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Charles Baudelaire

Balconul

Ești mama amintirii, amanta mea perfectă
Sursa plăcerii mele și singura dorință
Cum ai putea să uiți atingerile tandre
Căldura casei tale și focul din ființă,
Mamă a amintirii, amanta mea perfectă?

Și-n fiecare noapte, pe când cărbunii ard
Stăm în balcon și-acolo miroase a trandafiri
Ce moale îți simt sânul, iar sufletul ți-e cald,
Ce lucruri minunate ne spunem din priviri
În fiecare noapte, pe când cărbunii ard.

Ce mândru e apusul în zilele-arzătoare
Cât de adânc e spațiul, și inima se strânge
Dar când m-aplec spre tine, crăiasă a iubirii
Simt că respir parfumul ce-l are al tău sânge
Când mândru e apusul în zilele-arzătoare.

Noaptea în jur se lasă ca un perete gros
Iar ochii mei devin pupile pentru tine
A ta suflare-o beau, și dulce e otrava
Când mâinile-ți frământă picioarele divine
Iar noaptea-n jur se lasă ca un perete gros.

Eu știu arta cea dulce, dar foarte dificilă
Cu capu-n poala ta să aflu alinare
Căci unde-n altă parte să caut fericirea
Decât în trupul tău și-n inima ta mare
Căci știu arta cea dulce, dar foarte dificilă.

Parfumuri, jurăminte și mii de sărutări
Vor mai ieși vreodată din golful fără fund
Așa cum astrul zilei se-nalță iar pe cer
Deși s-a scufundat într-un ocean profund?
Parfumuri, jurăminte și mii de sărutări!

poezie clasică de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Florile raului" de Charles Baudelaire este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -14.99- 14.24 lei.
Costel Zăgan

Declarație de dor nebun

Nu te mai iubesc pe tine
cu sufletul eu am ce am
și dacă tac răsar rubine
primavara florilor pe ram

Cu sufletul eu am ce am
că trupul e fata morgana
în mâna ta eu înfloream
de setea ta se umple cana

Că trupul e fata morgana
și dacă taci răsar rubine
leacul meu și tot tu rana
nu te mai iubesc pe tine

Cu sufletul eu am ce am
leacule din neam în neam

poezie de din Cezeisme II (24 februarie 2020)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Septembrie fără tine

toamna ne-a găsit îmbrățișați într-un pat de frunze vii.
septembrie ți-a copt roadele mirosind a femeie împlinită
iar eu le-am cules cu ochii închiși de spaima unui gest necugetat.
zilele ploioase ți-au schimbat culoarea chemării,
din carnea ta îngerii au construit temple pentru cele mai iubite păcate.

atingerea ta s-a transformat într-un fulger ce îmi brăzdează trupul cu cicatrice de iubire,
pe buzele tale aroma dimineților se culege doar trecând printre furcile caudine ale
întrebărilor veninoase.

și totul pare atât de firesc...

poezie de (2 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard DorneanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Charles Baudelaire

Balconul

Ești mama amintirii, amanta mea perfectă
Sursa plăcerii mele și singura dorință
Cum aș putea să uit atingerile tandre
Căldura casei tale și focul din ființă,
Mamă a amintirii, amanta mea perfectă?

Și-n fiecare noapte, pe când cărbunii ard
Stăm în balcon și-acolo miroase a trandafiri
Ce moale îți simt sânul, iar sufletul ți-e cald,
Ce lucruri minunate ne spunem din priviri
În fiecare noapte, pe când cărbunii ard.

Ce mândru e apusul în zilele-arzătoare
Cât de adânc e spațiul, și inima se strânge
Dar când m-aplec spre tine, crăiasă a iubirii
Simt că respir parfumul ce-l are al tău sânge
Când mândru e apusul în zilele-arzătoare.

Noaptea în jur se lasă ca un perete gros
Iar ochii mei devin pupile pentru tine
A ta suflare-o beau, și dulce e otrava
Când mâinile-ți frământă picioarele divine
Iar noaptea-n jur se lasă ca un perete gros.

Eu știu arta cea dulce, dar foarte dificilă
Cu capu-n poala ta să aflu alinare
Căci unde-n altă parte să caut fericirea
Decât în trupul tău și-n inima ta mare
Căci știu arta cea dulce, dar foarte dificilă.

Parfumuri, jurăminte și mii de sărutări
Pot fi găsite oare în golful fără fund?
Așa cum astrul zilei se-nalță iar pe cer
Deși s-a scufundat într-un ocean profund?
Parfumuri, jurăminte și mii de sărutări!

poezie clasică de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Antoine de Saint-Exupery

Stăpânul domeniului poartă în inima sa, plimbându-se în roua dimineții, până și somnul argaților. Dar ceea ce este misterios în om, care desperă dacă iubirea se îndepărtează de el, este că, atunci când el însuși încetează de a iubi sau de a venera imperiul, nu-și bănuiește propria secătuire.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Frumoasa poveste a Micului Print" de Antoine de Saint-Exupery este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -69.00- 34.99 lei.
Marilena Tiugan

Dresor în arenă

vino să dormi îi șoptești
și de fiecare dată trupul șarpelui te încolăcește
în timp ce-l mângâi și-i așezi capul pe pieptul tău cald
în întuneric se mai zbate puțin până
își găsește locul
nu de loc are el nevoie
ci de această întreagă lume pe care o vrea să fie acum a lui
tu visezi în timp ce el te atinge cu pielea-i solzoasă de la cap până în vârful picioarelor
de seara până-n dimineața următoare

așa trece multă vreme
până într-o zi când el însuși de-acum
lacom de aplauze
cel mai mare șarpe se întinde în arenă piton roșu cât e de lung
își lasă pielea pentru a-ți măsura corpul cu carnea lui
regenerată
îmblânzitorule cât l-ai crezut
nu-l mai poți opri să-și potolească foamea stagnată în gâtlej
când dai să ieși afară vezi că nu mai poți e prea târziu
te înghițise deja și îți luase înfățișarea
și atunci ești nevoit să te alungești până
îi prinzi limba alunecoasă și te agăți de ea frânghie salvatoare
gura i se cască să-i verși veninul
iar de aici înainte nu mai e niciun pericol
pentru spectatori

poezie de din Colivia cu aripi
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Triță

O noapte în brațele tale

O noapte în brațele tale
Și încă o noapte... apoi,
Iubito! îmi face-voi cale,
Să sorb din sânii tăi... goi.

O noapte senină și lungă,
În care nebun mă-nfășor,
Lăsând către tine s -ajungă,
Vrăjitul și adâncul... fior.

O noapte cu vise aprinse,
Beție de patimi... arzând,
Ușor către coapse încinse,
Năvalnic alunec... curgând.

O noapte de -atingeri și șoapte,
De ploaie și fluturi în zbor,
Când buzele -n rouă sunt coapte
Și-n tine... amorul... strecor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Traian Abruda

Văzul și auzul

ochii care nu se văd
se uită la tine de sub covor
mici umflături (?!)
trădează totuși poziția lor
și a microfoanelor

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

Starea de roată

Trăgeam de steaua aceea cu toate mâinile
cu toate mâinile mâinilor
până am răsucit o șină de cale solară.
El stătea între două boțuri de stânci
încurcat
cu două vagonete
unul la apus altul la răsărit. Scurgea!
Scurgea cercul. Șerpii pe roată
trăgeau alți șerpi
cu o roată în spirale
deraiată.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Veacul XXI

O mașină bandajată
are
dureri metaforice
de
stomac

În valea variabilă
a
surâsului

Un șurub
recită
poezii
de dragoste

Cu ochii
închiși
de
plăcere

Iarba crește
la
picioarele
îndrăgostiților

Iar
busuiocul
pozează

Între
sânii
fetelor

Elicoidal

poezie de din Flacăra (25 iunie 1981)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Amor târziu

Iar e miezul nopții în camera cu candelă,
Stăpânul ei stă singur și-adoră o iubire,
Printre hârtii pe masă apare-o amintire
Și cântecul se cântă pe-o voce goală.

Picioarele slăbite slăbesc încă mai tare,
Iar poza din grămadă devine o fantasmă
Un monitor vechi cu dungi nepăsătoare
Proiectează nepăsător basmul.

Era nebun sau chiar murea,
Simțind fiorul ucigaș în piept,
Iar inima-i bătea
Și capul stătea drept.

poezie de (25 martie 2009)
Adăugat de Ion RotariSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antoine de Saint-Exupery

Eu sunt o mică lume și spun că dacă-mi sunt stăpân, sunt și stăpânul lumii!

citat clasic din
Adăugat de hipocritossSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Căzut din cer

Mă îndepărtez
despuiat de frunze
cu urechea surdă la cântecul inimii
unde locuiesc păsările
cu ciripitul plin de priviri.

Ochii adorm obosiți
și mâinile
caută (cu disperare) întregul.

Sunt speriat de ghearele lumii;
îmi ascund carnea sub pielea copacilor.
Îmi este cu neputință să înțeleg ce vor...,
și fug.

N-am nici sânge atât de albastru,
să-și aducă aminte că sunt
vița unui neam
căzut din cer cu îngeri.

Am numai lacrima unui cuvânt
la care mă uit
cum picură-n poeme.

poezie de (13 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ucide-mă iar

A înghețat întunericul în această noapte
doar aburii calzi mai acoperă cristalele
s-au revărsat apele de pe Styx
și negrul s-a lăsat în lichid închis
esența nocturnă e străpunsă de pumnale
gheare sclipitoare ce aduc cerul mai aproape
stele albe se privesc ca prin oglindă
văzându-și ochii noi și reci care stau la pândă,
cum umbrele se întind strivindu-le imaginea plăpândă.
În diamante carbonizate degete fine încearcă
iar și iar să spargă pereții ce nici nu vor a se clinti
până când stigmatizate se opresc să guste durerea,
dovada incontestabilă că încă mai sunt vii, dureros de vii…
carcasa își cere dreptul la viață, înfometată și însetată
incapabilă să se adapteze, inexistența să o savureze
scurgându-i-se prin vene ca un elixir iar fibrele să-i fie hrănite,
sleită însă de ultimele puteri se prăbușește inertă
când nectarul izbăvitor curge prin ea însăși.
Ce înseamnă o mână fără de întreg
sacrificiul unei părți pentru ca existența să continue…
Nesătui dinții rup pielea, macină prin mușchii morți
oprindu-se la fel de înfometați într-un zid de oase
halucinațiile au încetat pentru ca ochii să vadă cu claritate realul
artere secționate, sângele țâșnind din fiecare celulă.
Gura acum însetată tânjește după lichidul pierdut
căci conștiința rămâne trează până la ultima picătură
străpunsă până în adâncuri de o acută durere a necesității.
În jurul ei fluidul cald își topește o posibilă scăpare
dar e prea târziu pentru acest trup învăluit în negru.

Dezbrăcat de material sufletul încearcă să se înalțe
izbindu-se cu furie de propria imagine adormită
totuși oglinzile îl reflectă mereu înapoi în închisoarea imaterialului.
Deși vechile dorințe au încetat, o nouă durere metafizică
îl cuprinde, limitarea îl sugrumă pentru eternitate
orb la tot ce-l înconjoară, doar sângele mai sclipește
Păstrat și el pentru veșnicie, ca sufletul în el să se înfigă
iar cenușa-i inexistentă să vadă lumina zilei.

poezie de
Adăugat de Riana SardauSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce remedii făcute în casă există pentru pielea și buzele crăpate? Fii primul care răspunde!

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!