Flori de pelin
Numai tu culegi din stele
ale sufletului gânduri rele
și le arunci spre miazăzi
sperând să mai rămâi
încă-o noapte în al meu vis
încă-o noapte-n paradis
printre stele curgătoare
de dorințe arzătoare.
Iar când zorii stau să vină
culegi clipe într-o duzină
să aprinzi scânteii de foc
la un strop, la un potop
de întuneric, de pustiu
de-o rană de-un bisturiu.
Numai tu când zorii vin
te ascunzi în flori de pelin
și tânjești la a mea fereastră
la o iubirea pământească.
poezie de Adriana Monica Burtea (20 martie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre rai
- poezii despre noapte
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Nopți de stele
Mai dăruiește-mi iubirea mea
Nopți de stele în vreme rea
Iartă-mă când uit de noi
Iartă-mă când dau înapoi
Când mă ascund în colț de suflet
Să ascult al tăcerii cântec.
Iartă-mă că nu mă asemuiesc
Unei zeițe cu chip pământesc
Și jertfesc lacrimi de ploi
Când rămânem reci și goi
Și cerșesc singurătate
Când mi-e trupul plin de păcate.
Poartă-mi ochii plini de dor
Trage al porții închis zăvor
Lasă sufletul să zboare
Când prăpastia îi la picioare
Până dincolo de nori
Cum făceam adeseori.
Nu mă alunga de lângă tine
Când mă rătăcesc de mine
Știi că zi de zi renasc
În flori dalbe de damasc
Și noapte de noapte pier
În stele stinse de pe cer.
poezie de Adriana Monica Burtea (3 martie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre trup și suflet, poezii despre tăcere, poezii despre singurătate, poezii despre prăpăstii, poezii despre ploaie, poezii despre picioare sau poezii despre ochi
Mai scrie-mi și tu ceva...
Mai scrie-mi și tu ceva,
că eu stau și mă uit la stele
și uneori îmi vin gânduri rele.
Mai scrie-mi și tu ceva,
că eu văd zăpada cum curge de pe brazi
și cerul înnorat în zorii dimineții.
Mai scrie-mi și tu ceva,
care să mă încânte ușor
și să-mi liniștească sufletul amar.
Mai scrie-mi si tu ceva,
că te gândești la mine
noaptea, când cerul e plin de stele.
Mai scrie-mi și tu ceva,
că cerul cu stele ne privește
și în noapte zăpada sclipește,
noi privim uimiți amândoi
cum razele stelelor vin spre noi,
ne dau încredere și speranță,
în viața ce urmează...
poezie de Eugenia Calancea (27 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre încredere, poezii despre zăpadă, poezii despre viață, poezii despre nori sau poezii despre dimineață
Spune-mi...
Spune-mi, câte stele vor mai pieri,
câte vise s-or nărui,
printre stropi de ploaie deasă
ce-mi bat astăzi la fereastră?
Ce cuvinte mai pot spune,
acum când soarele apune
peste cărări, peste poteci,
peste iubiri ce pier pe veci?
Spune-mi, câte dureri sunt pe lume,
câte tăceri pline de nume,
ce nu mai vor să fie spuse
când inimile-s de dor răpuse?
Ce stele mai străluce acum,
când ceru-i plin de praf și fum,
când ploaia cade neîncetat
la poarta sufletului însetat?
Spune-mi, de unde atâta melancolie,
în sufletele noastre de hârtie,
când norii acoperă gândul
măturând de dor și foc pământul?
Spune-mi, de lupt sau sper,
la un alt cer
fără nori, fără furtuni,
fără zilele de luni,
vei mai opri din stropi de ploaie
să-mi stingă ultima bătaie?
poezie de Adriana Monica Burtea (30 martie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre zile, poezii despre prezent sau poezii despre melancolie
Acum, când încă zorii nu-s...
Vreau să vă fac mărturisire, acum când zorii încă nu-s că eu nu sunt decât iubire și o primesc (știți voi) de Sus.
De-i întuneric sau lumină, coboară-n mine dar divin, eu mai mărturisesc o vină și beau o lacrimă de vin...
De cade frunza ruginie, sau mugurii-nfloresc pe ram, eu pun iubire-n poezie, că numai poezie am...
O pun și în singurătate, să nu îi fie prea urât și-n liniștea de peste noapte în care vise-am zăvorât...
Împart din ea la fiecare și de cumva împart prea mult, e ca un leac de vindecare, pentru durerea ce-o ascult
În scâncete de neiubire la porți închise unde bat atâtea suflete-n neștire într-un amurg întârziat...
Acum, când încă zorii nu-s, eu mă perind printre cuvinte, s-adun iubiri ce au apus și să-mi aduc de ele-aminte...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre lumină, poezii despre frunze sau poezii despre durere
Timp interzis
Pe sub nori osândiți să se scurgă-n potop
Pe-un Pământ vinovat de-o rotire în plus,
Trec în stoluri zvâcniri cu priviri spre apus,
Ca un dor necântat la o frunză de plop.
Sunt doar aripi de gând și secvențe de vis
Îngropate în zori cu o lună în crai
Ce-adunase în ea, de dorințe, alai,
Și lucirea din ochi vinovați de ce-au scris.
E freneticul zbor într-o lume ce nu-i,
Dar atrage-n pustiu, iar pustiul e viu
Ca o inimă-n brațele de bisturiu
C-un tăiș ce o vrea doar în visele lui.
Și mai trece o zi, și apare un gol
De un gând reîntors la o noapte de frig
A osândei în care-am intrat și îmi strig
Valuri noi, răstignite-n pereți de atol.
Se mai văd printre nori urme vagi de apus
De un roșu pierdut în fărâma de vis
C-un Pământ vinovat de un timp interzis
Și de dor când mă caut în mine și nu-s.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre roșu sau poezii despre interdicții
Logică în pustiu...
Petale de-aș avea
o floare-aș vrea
să fiu
într-un pustiu
de s-ar putea
să cresc
din când în când
să înfloresc
pe rând
să-ncânt prin colorit
un neavenit
s-aștept supus
un strop de sus
nu tu potop
nimic în plus
decât polen
și oxigen
nisip încins
și soare-aprins
să fiu curtat
de-un scorpion
să fiu purtat
medalion
iar într-o zi
fără a ști
cules să fiu
de-o trecătoare
într-un pustiu
de-aș fi
o floare!
poezie de Gheorghe Gurău din Zâmbete rimelate (aprilie 2008)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre oxigen, poezii despre nisip, poezii despre logică sau poezii despre creștere
Clipe efemere...
Vrăjiți mi-s ochii sub catifeaua nopții,
Cupolă de vis, brodată divin,
Când stelele sorții pe toți ne sfidează,
Știind ce ne așteaptă-n destin.
Vântul timid sărută flori de tei,
Parfumând cărările verii în noapte,
Luna sfioasă ca o fecioară cuminte
Caută povești de iubire sub stele,
În vii și noi scânteieri.
Care e menirea voastră?
Muze caline, prietenele mele,
Unde vă faceți culcuș sau case,
Nu vă e milă de frământările mele?
Ca o divă printre stele vechi și caste,
Flori de foc în nopți de smoală,
Luna trece nici că-i pasă
Ce gândesc sau ce mă apasă,
Ce iubire port sub stele.
Timpul toarce roluri multe...
Și ne mângâie în vise,
Eu sub tâmple argintii
Descifrez enigme ascunse,
Ca să uit de ce mi-e dor,
Ca să uit de-al meu Ulise,
Rătăcit în depărtări.
Ce-ar fi cerul fără stele
Și pământul fără flori,
Ce-ar fi omul fără visuri,
Fără al iubirii fiori,
Ce-ar fi munca fără sporuri
Și viața fără onoruri,
Ce-ar fi Terra fără oameni
Și Geneza fără valuri...
Ce-ar fi viața fără moarte,
Ce e dincolo de toate,
Ce ești Tu divinitate?
Univers plin de iubire,
Univers plin de dreptate,
Cu rele în miez de noapte...
Sau nimicul plin de toate,
Univers prea plin de șoapte,
Printre stele înflorate,
Când îmi dai răspuns la toate?
Până atunci, clipe efemere,
Pace spre eternitate,
Și iubire pân la stele,
Că-i mai bună decât toate.
poezie de Valeria Mahok (10 iunie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Pământ, poezii despre vânt sau poezii despre virginitate
Numai femeia știe
Ochii ei... oglinda vieții mele,
Licăresc în noapte, parcă-s două stele,
Iar privirea lor plină de mister
Mă arde ca o faclă aprinsă în eter.
Ce ascunde-n ei, numai femeia știe,
Când focul se stinge sub mantia-i pustie.
Și inima-i plânge plină de durere,
Când singurătatea o mistuie-n tăcere.
Privirea-i se-nsenină ca cerul albastru
Când o sărut și-o îmbrățișez tandru.
Mă-nvăluie-n stele și-n mii de mistere,
În clipe de iubire, dulci, dar efemere.
Știe numai luna, sub raza-i argintie
Ce scântei aprinde un suflet de femeie,
Căci ea este enigma ce n-o pot desluși,
Dar îmi aduce-n viață multe bucurii.
Când negura se lasă și umbrele dispar,
Rămâne numai una, în chip de chihlimbar
Și ochii ei mă cheamă în nopțile târzii,
Să o țin în brațe pân' zorii s-or ivi
poezie de Gheorghe Deniștean (19 martie 2017)
Adăugat de Denygigi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei sau poezii despre sărut
Imperfecțiunea mea perfectă!
De am vrut sa plec, tu m-ai oprit,
oleacă n-ai zăbovit,
în a șterge cu burete
trecutul meu plin de regrete;
cununa mea plină de spini,
transformat-o-ai în trandafiri;
noaptea nu s-a mai arătat,
de când tu strajă mi-ai stat.
pe a mea tristă câmpie,
crescut-au flori de iasomie,
curcubeie întortocheate,
lumi noi, perfect creionate,
în mii și mii de culori,
cu mii și mii de flori,
într-o imperfecțiune perfectă,
dintr-o lume defectă.
poezie de Adriana Monica Burtea (30 ianuarie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre perfecțiune, poezii despre imperfecțiune, poezii despre tristețe, poezii despre trecut, poezii despre trandafiri sau poezii despre culori
Seara se va pierde-n noi
Minunea ta e și a mea
" Muzica inimii mele" te va trezi în noapte,
Sub cerul plin de stele, suntem noi
" O fereastră deschisă în zorii luminați" de tine
" Cu trupul de mătase" te voi vizita la noapte,
Iar tu-mi vei bea lacrimile la o cină-n doi
Și seara se va pierde-n noi
Când îngerii nu vor mai cuvânta.
Se vor opri să ne privească.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre seară, poezii despre muzică sau poezii despre inimă
Sărutul zorilor
La o margine de ape, apărută ca un vis,
Tu faci stelele să-ntrebe Universul de-i permis
Noaptea să cuprindă ziua doar atât cât somnul tău
E vegheat de Luna care s-a oprit din drumul său.
Curios, chiar Universul, sprijinit pe-un infinit,
Și-a oprit, o clipă numai, mersul fără de sfârșit
Și, c-o voce din eteruri, șuierând spre galaxii:
-Stelelor, în plus, o noapte, pe Pământ, de-acum, va fi.
Chipul tău, scăldat în raze, îmi apare ca un vis
Într-o noapte când Pământul, ocrotit de Paradis,
A-ncetat să se rotească, Timpul însuși a-nlemnit,
Până când ți-au dat sărutul zorii care... te-au trezit.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre somn sau poezii despre sfârșit
Filă de iubire
te aștept să vii
să vii, să vii femeie, într-o zi
printre duioase șoapte și tainice suspine
să strâng cu dragoste, cu dor nebun
un vis, un sân, un gând
să fii o stea în nopțile târzii
să fim un doi, doar noi
pe fluvii întinse de dor
să ne dezbrăcăm de prejudecăți
să ne azvârlim în ape
să plutim apoi, goi, nebuni și puri pe aripile iubirii
să îți spun cuvinte duioase, line
să te pierd printre șoapte
să te trezesc în zori cu un sărut
zorii vântului în țipătul pământului
mi-e dor nebun de tine
știi iubire, știi...
eu sunt nebunul ce îți cântă
sub balconul sufletului tău
în fiecare noapte al meu dor
mi-e dor să te dezbrac de stele
să te învelesc apoi cu ele
ele, cele
să te trezesc
din clipa pătimașă de iubire
goală de gânduri, lângă mine
nemărginirea iubirii mă cheamă
iar și iar, la tine
în cascade de amor
ce plâng, ce ard, ce dor
da, te doresc, fiindcă iubesc
e vina, e păcatul meu
iubirea mea pășește către tine
te vreau mereu, te vreau cu mine
tu ești fila existenței mele
născută de a fi iubită și dorită
iubește-mă femeie așa cum te iubesc și eu
ce va mai fi, de va mai fi
vor scrie cronicarii, într-o zi...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nebunie sau poezii despre dorințe
Glossă un poem iubitei
Cu ochiul candid de poeme,
Plutind cu sufletul spre stele,
Îmbujorat de-atâta vis,
Iubito, alt poem ți-am scris,
Din sărutări catifelate
Ascunse-n văgăuni de noapte.
Din flori de crin, voal de mireasă
Pe chipu-ți, vreau să strălucească.
Cu ochiul candid de poeme,
Dintr-un buchet de crizanteme,
Ți-aș ninge-n păr de abanos
Doar un poem cel mai frumos.
Și talpa eu ți-aș săruta
Și în genunchi, iubita mea,
Aș sta de dor, la căpătâi...
Rămâi în visul meu! Rămâi!
Plutind cu sufletul spre stele,
Nectarul vieții-am strâns din ele...
Polen, ca fluturii de stea,
Să zboare cu iubirea mea,
Ție să și-o aducă-n dar.
Și-o coroniță de cleștar,
Cu jarul încrustat pe ea,
Cu flori de sânger, de lalea.
Îmbujorat de-atâta vis,
Departe,-n lumi de neatins,
Te-am luat cu mine, să-ți recit
Șoapte născute în zenit...
O clip-am fost cuvânt și vers,
Pluteam uitat în univers,
Un mire îmbrăcaat în zale,
Dar tu... unde erai tu oare?!
Iubito, alt poem ți-am scris,
Am exilat din nou în vis,
Cu lacrimi de mărgăritare
Am plâns a mea înmormântare.
Pășeai tăcut în urma mea
Purtând o llacrimă de stea.
În palma-n mine rezidită
Ți-am pus și inima, iubită!
Din sărutări catifelate
Tu mi-ai zidit un drum spre moarte,
Cu pașii moi de albe șoapte,
Acum te risipești în noapte.
Pe sângerânde coapse plouă
De-acum, o primăvară nouă...
Pe sâni sunt grânele-ncolțite!
Dar tu, tu nu-ți aduci aminte...
Ascunse-n văgăuni de noapte
Sunt clipele... și-atâtea șoapte
Ce ți le-am spus cândva,-ntr-o seară
Sălbatică de primăvară.
Când brațul meu te-nlănțuise
Cu rumene brățări de vise.
Ce vânturi stranii te-au furat
Din nupțialul nostru pat?!
Din flori de crini, voal de mireasă
Ți-aș spune, să te am o viață.
Să alergăm desculți de vise,
Printre poemele nescrise,
Să ne oprim la mal de stele,
Aleasa visurilor mele,
Să fie zarea câmp de stele
La poarta fericirii mele.
Pe chipu-ți vreau să strălucească
Fir de lumină-mpărătească,
Sub flori de liliac brodate
În vise,-n tainica mea noapte.
Dar tu rămâi un vis, departe
Pierdută-n lacrimi, printre șoapte.
Eu, rezemat de poarta nopții,
Te plâng, precum te-au plâns cu toții.
Pe chipu-ți vreau să strălucească,
Din flori de crin, voal de mireasă.
Ascunse-n văgăuni de noapte,
Din sărutări catifelate,
Iubito, alt poem ți-am scris,
Îmbujorat de-atâta vis,
Plutind cu sufletul spre stele,
Cu ochiul candid de poeme.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre nuntă, poezii despre moarte sau poezii despre crini
Steaua mea
Pe firmament sunt mii și mii de stele,
Ce strălucesc din noapte până-n zori,
Dar tu ești mult mai mândră decât ele
Că îmi aprinzi iubiri și-mi dai fiori.
Și te privesc cu-atâta încântare,
Cum pâlpâi și lucești pe cerul meu
M-atingi cu raza ta seducătoare,
Aș vrea acolo să rămâi mereu.
Dar când se-arată norii de furtună,
Te-acoperă de tot, ca o perdea,
Și-n minte gânduri negre se adună,
Că nu te mai zăresc deasupra mea.
Însă tu stai acolo temerară
Până când norii iar se risipesc
Și mă veghezi precum Steaua Polară
Ca-n dragoste să nu mă rătăcesc.
poezie de Octavian Cocoș (9 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seducție, poezii despre negru sau poezii despre mândrie
Frumoasa mea
În sufletul purtat spre nemurire,
Prin dragoste, devii nepământean,
Iar zeii-ți plâng menirea de-a fi înger...
Eu vreau în gânduri, înger să te am!
Zeița mea, tandem cu poezia
Și bolți de flori și versuri ți-aș crea,
Dar nu te-ascunde iar în întuneric!
Lumină fi-vei! Nu te-ntuneca!
Te port în suflet pâine frântă-n două,
Nestăpânit de foamea de amor...
În lumea ta rodește curcubeul,
Iar eu, frumoasa mea, sunt muritor...
Nu pot să-ți cer, căci ești nemuritoare,
Spre lumea mea legată de păcat
Să te cobori, cât te-aș iubi de tare
Și ah, cât te-aș iubi cu-adevărat!
Rămâi un vis cu aripa de ceară
Topită-n gânduri către zori de zi!
Nu vreau ca tu să fii o pământeană!
Rămâi în ceruri, să te pot iubi!
Să mă trezesc, sub geana străvezie,
Că scormonesc după iubirea ta...
Frumoasa mea din alte constelații!
Îngerul meu plăpând... frumoasa mea!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri sau poezii despre pâine
Puterea dragostei de Constantina Dumitresc
Stau pe poarta sărutului
Cu ochii la stele.
Tronez pe visele petrecărețe
Rascumpărînd o virtute.
Apa vieții este iubirea
Născută din puterea Luminii,
Suport al Soarelui destin.
Mireasa muntelui albastru,
Fecioră pururea domnească
Păstrează taina primenirii,
Borangic cusut cu stele,
Năframă pentru dorințe,
Șal pentru drumuri lungi
Abajur pe un colț de Lună,
Ospăț pregătit de mire,
Castă inima durerii
Masurată cu noblețe
Presărată cu suflare.
O plimbare printre stele
Așteaptă ostașii vremii,
Pregătiți să prindă zorii
Așternuți pe o veche umbră.
O lumină e hotarul
Hotărît să mă ocrotească.
Dorm cu stelele în brațe
Și cu prea iubita-mi fiică,
Legănate de-o Lumină
Care strigă "Noapte bună!"
O privesc năucită...
Pe sertar păstrez o rază
Care stă cu mine în noapte
Presărînd petale verzi
Peste somnul cel veghează,
Lăsînd poarta neschimbată
Precum harul cel curat
Ce se așterne peste suflet
Păstrînd dorul ca Lumină
Noapte bună!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde
Erezie de mătase
Bijuterie-înrourată de carne și de foc
cu sânii de zăpadă și coapse de smarald
numai lângă stele ai mai avea un loc
icoană pentru care în zeci de iaduri ard
Cu sânii de zăpadă și coapse de smarald
chiar astăzi frumusețea e un atac de cord
în apele iubirii ca un copil mă scald
ca noaptea mea cu ziua să fie iar de-acord
Doamne frumusețea e un atac de cord
și numai printre stele am mai avea noi loc
când sânii tăi iubito mi-arată Polul Nord
bijuterie-înrourată de carne și de foc
Cu sânii de zăpadă și coapse de smarald
cu flori de tei să ningă și-n cer să fie cald
sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tei, poezii despre sâni sau poezii despre icoane
Chemare târzie
Târziu în noapte
Îmi ascund uimirea
Când umbra serii
Prinde să se-ntindă.
Priviri înrourate mă cuprind
Și mii de stele
În ochii mei s-aprind.
Am crezut că e visare
Să treci ca umbra prin mulțime,
Tu, călător în miez de noapte
Și să iei visele cu tine.
De-ar fi să mi te închipui
În vis ce zorii îl destramă
Aș mai păstra o clipă
Iubirea ce mă cheamă.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre miezul nopții
Nu culegi smochine
Cum Iisus ne spune
Cu înțelepciune:
Nu culegi smochine
Dintr-un mărăcine;
Struguri copți ‒ ciorchini,
Nu culegi din spini.
poezie de George Budoi din Biblia în versuri (22 februarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre struguri, poezii despre smochine, poezii despre creștinism sau poezii despre Iisus Hristos
Da și nu
... pe cerul plin de stele numai tu
ești steaua mea
mereu departe- între da și nu
și nu și da
și printre toate florile doar tu
ești floarea mea
mereu albastră între da și nu
și nu și da
printre ființele din lume numai tu
nu ești a mea
mereu sfidând când da când nu
când nu, când da...
poezie de Iurie Osoianu (24 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Iurie Osoianu despre stele, citate de Iurie Osoianu despre flori, poezii despre albastru sau citate de Iurie Osoianu despre albastru