JEAN VAUTRIN

Când toamna o să vină cu frunze ruginite...

Când toamna o să vină cu frunze ruginite,
Ce-n stoluri au să cadă pe-al morii eleşteu,
Când vântul o să bată prin porţile-nvechite
Şi-acolo unde roata se-nvârtea mereu,

Am să m-aşez aproape de zidul cel batrân
Cu iederă, sub care se spulberă nisipul,
Şi-acolo cu privirea pierdută-o să rămân,
Când soarelui şi mie ni se va stinge chipul.

poezie clasică de Jean Moreas din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ioan I. Ciorănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fluierat vaporul...

A fluierat vaporul şi focul l-a-nteţit,
Brusc, ancora se-nalţă, împinsă ca de-o vrajă,
Talazul spune - "adio" vaporului grăbit
Când vine-ncet din larguri, ori pleacă de pe plajă.

Vor naşte trandafirii şi-apoi ca-n ţintirim
Vor putrezi-n grădină, sau poate în tot locul.
Adio! când ne naştem, adio! când murim,
Şi când, ca fericirea, se duce nenorocul.

poezie clasică de Jean Moreas din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ioan I. Ciorănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paris, ce mult îţi seamăn!...

Paris, ce mult îţi seamăn! Abia surâde-o clipă
Pe cerul tău o rază, şi-ndată s-a-nnoptat;
Iar când coboară frigul asupra ta, în pripă
Primăvăratic suflă zefirul parfumat.

Ca tine-s veşnic vesel, dar inima-mi se strânge,
Căci dulce prevestire şi cobe-mi este viaţa,
Şi-n timp ce bucuria ascunsă-n ochii-mi plânge,
O soartă mohorâtă îmi luminează faţa.

poezie celebră de Jean Moreas din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Al. Ciorănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cloşca (după Jean Aicard)

Cot-cot-cot,
Cot-cot-cot,
Fac şi eu ce pot, ce pot
Cot-co-dac,
Cot-co-dac,
Puii să-mi împac...

Ciugulesc,
Mă zbârlesc,
Şi mi-i chem, mi-i chem mereu,
Că nu-i las,
Nici un pas,
Făr'de mine, eu.

Şi le-adun
Ce-i mai bun -
Şi seara, cu drag, le spun
Cot-co-dac,
Cot-co-dac,
Basme să-i împac.

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Elena Farago
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul meu

Trup violent, de temut, ruşinat,
Trup de poet ce-n lacrimi navighează,
Cine te zguduie astfel, cine te dezarmează?
(Bruxelles doarme cu mii de focuri decorat.)

În ţara bunei suferinţe
(Adu-ţi aminte de acea casă-n câmpie),
Infirm arhanghel, beat de-a ta tăcere,
Nu aşteptai decât o aspră dragoste să vie?

Ştiu toţi prăpastia pe care mă aplec.
Se culcă muza moartă între zei.

Priviţi cu toţi (e o pagină albă),
Înmormântaţi poeţii acasă la ei.

poezie clasică de Odilon-Jean Perier din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul Albatrosului

Lui Nicolae Labiş

Străbate-acum grădina noastră
Un zbor imens de albatros,
Şi cerul flacără albastră
Arzând sălbatic şi frumos!

Alunecând ca o poveste
Când bate noaptea-ncet în geam,
Îl văd, târziu, cum poposeşte
Copilul-Labiş pe un ram.

Iar când cireşii dau în floare
La rodul primului altoi,
Se duce Labiş către soare
Să-şi ceară glasul înapoi.

Plâng cerbii care-i ştiu plecarea
Mereu la vadul dinspre zi.
S-a dus poetul, dar chemarea

[...] Citeşte tot

poezie de Jean Panaite (1977)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catrene pesimiste

Radeti flori, invapaiate de al soarelui sarut
Radeti fara nici o grija, vara este la-nceput
Va asteapta-o viata lunga, cu lumina si parfum,
Fericite, inca nu stiti ca si iarna e pe drum.

Soarele rasare, il vad stralucind,
Sub sarutul lui florile se-aprind,
Patimas’si te -dreapta fata catre soare
Dar mor, sufocate, în imbratisare.

A fost adus pe lume fara-a fi intrebat
Instinctele ti-au fost strunite cu putere
Ce falsa libertate, atita ti s-a dat
Ai fost cu totul liber să suferi în tacere.

poezie de Jean Lulu Stern
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acuma când toate...

Acuma când toate spre viaţă s-avântă
De ce a ta frunte umbrită-i de nor?
N-auzi ciocârlia voioasă cum cântă
Rotindu-şi spre soare grăbitul ei zbor?

Te uită cum cerul privirea încântă,
Şi-ascultă ce-ngână sfătosul izvor
Acuma spre viaţă când toate s-avântă.
De ce-ţi este fruntea umbrită de nor
când râde câmpia de iarna înfrântă
Şi codrul tresare în şoapte de dor?
De ce nu te bucuri de-un vis trecător,
Şi zilele-apuse de ce te frământă
Acuma când toate spre viaţă s-avântă?

poezie clasică de Jean-Boniface Hetrat
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste

Lucrurile s-au întâmplat aşa:
Când s-au întâlnit atunci, în prima seară,
Şezând pe-o bancă strâmbă la şosea,
Sub cerul înstelat de primăvară

Nu bănuiau ce soartă îi uneşte
Erau timizi, ca la-nceput de drum,
Gâtlejul îl simţeau ca prins în cleşte,
Vorbeau de aer, nori, de ceaţă, fum.

Deşi simţeau un răscolit în vine
De parcă se chemau de ani şi ani.
Timpul trecea, s-a-ntunecat de-a bine,
Şi-atunci, în umbra deasă de castani.

Ce le-ascundea roşeaţa de pe faţă,
S-au apropiat, s-au mângâiat pe mână...
Au trecut ani, şi seara, dimineaţa,
Acum bătrâni, sunt veşnic împreună.

poezie de Jean Lulu Stern
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfatul degetelor (după Jean Aicard)

Spune degetul cel mare
Către-arătător,
Spune degetul cel mare:
- "N-am fărâmă de mâncare,
Frate-arătător!"

Spune, către mijlociul,
Cel arătător,
Spune-arătătorul: -"Frate,
Nu mai sunt deloc bucate,
Şi de foame mor!"

Se apleacă mijlociul
Către inelar,
Şi îi spune-atâta numai:
- "Ce e de făcut acuma,
Frate inelar?"

Leneş cată inelarul
Către ei, şi-apoi,

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Elena Farago
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!