Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Când toamna o să vină cu frunze ruginite...

Când toamna o să vină cu frunze ruginite,
Ce-n stoluri au să cadă pe-al morii eleșteu,
Când vântul o să bată prin porțile-nvechite
Și-acolo unde roata se-nvârtea mereu,

Am să m-așez aproape de zidul cel batrân
Cu iederă, sub care se spulberă nisipul,
Și-acolo cu privirea pierdută-o să rămân,
Când soarelui și mie ni se va stinge chipul.

poezie clasică de din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ioan I. Ciorănescu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

O să vină toamna

O să vină toamna cu lungi insomnii,
Cu nori aruncați peste-acoperișuri,
O toamna rugină, în care devii,
În văile albe de sub zmeurișuri.

O vina toamna, cu parcuri ecou,
Sandale în ploaie și râuri pe stradă,
O să vină toamna, enigmatic, din nou.
Ca un clopot uitat, amintindu-și să bată.

O să vină toamna, inevitabil și sferic,
Mă plimb prin tăcerea de frunze căzute,
Prin vântul de zi, transparent și himeric
În nopțile peste-ntuneric stătute.

Se lasă deci toamna, o duminică-n vară,
Cu aerul veșted arzând peste nări.
Anotimp descleștat în imagini de seară.
Cu timp strecurat de secunde și stări.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bată vântul

Bată vântul cât de tare,
Nu se stinge mândrul soare!
Bată vântul cât o vrea,
Nu se stinge nici o stea!
Bată vântul fără milă,
Nu se stinge-a mea lumină!
Bată vântul furios,
Nu mai dă soarele jos!

poezie clasică de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Curcubeul" de Grigore Vieru este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

O, Doamne, numai Tu (Psalm 139)

O, Doamne numai Tu mă cercetezi
Și de departe gândul mi-l pătrunzi
Și când stau jos și când mă scol Tu vezi
De ochii Tăi nimic nu poți -ascunzi.
Și nu-mi ajunge bine un cuvânt
Pe buze, că deja l-ai auzit,
Tu, Doamne Dumnezeul meu cel sfânt
Din față și din spate m-ai păzit.

Și tot ce faci e-atât de minunat
de puterea mea e mai presus
Și-atâtea știi că m-am înspăimântat
Și-o tainică dorință-n gând mi-am pus.

De Duhul Tău departe unde pot
Ca mă duc și unde voi fugi
De fața Ta? - În cer dacă socot
Că pot fug și-acolo Tu vei fi.

Și printre morți fug de-aș încerca
Și-acolo, iată și acolo ești.
Cu-aripile de zori dac-aș zbura
La margine de mare - mă găsești!

Iar noaptea de va sta în jurul meu,
Lumina-n întuneric s-o îmbrâci
Și-acolo, Doamne, strălucești mereu
Și-acolo în lumină Te prefaci.

Dar nu Te-am cunoscut îndeajuns...
Când viața mea pe zile-o numărai.
De Tine trupul meu n-a fost ascuns
Și trup n-aveam și totusi mă vedeai

În locul tainic unde-am fost făcut
Ca-n adâncimi de peșteri și de vis
În mod ciudat cu viață m-ai țesut
Și-n cartea Ta-nainte eram scris.

Și câte gânduri, Doamne fir cu fir-
De-aș sta număr nu s-ar termina,
Când mă trezesc cu Tine eu respir,
O, cât de nepătrunsă-i calea Ta!

Și vino, Doamne mă cercetezi
Pe-un drum greșit de sunt Tu mi-o spui
Și când stau jos și când mă scol Tu vezi,
Cum Tu ești, Doamne, nimeni altul nu-i...

Amin!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Binecuvântare irlandeză tradițională

Fie ca drumul -ți vină aproape pentru a te întâlni;
Fie ca vântul să-ți bată întotdeauna din spate;
Fie ca razele soarelui să-ți lumineze cald fața,
Ploaia să cadă domol pe ogoarele tale;
Și, până ne vom întâlni iarăși,
Fie ca Dumnezeu aibe plăcere de tine.

poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Ciobotariu

Sacru legământ

Mă regăsesc,
în toamna cu cer violet
când frunze liniștite cad
și cocorii se adună-n stoluri
pădurea pare o umbră a cerului
desprinsă din basm
prin care vântul călătorește
prin file de vreme
un amestec de culoare și pace
se așează-n suflet
leagăn de vis și mângâieri,
fărâme de iubire izvorăsc
și țes o minune
între soare și pământ
un sacru legământ
clipa coboară, se risipește
pe aleea cu parfum
de crizanteme.

poezie de (2017)
Adăugat de Maria CiobotariuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Mi-ai spus că-n toamna asta pleci

Când frunze-n dungă-ncep să cadă
Pe-abia-ntrematele poteci,
Mă simt ca prins în ambuscadă;
Mi-ai spus că-n toamna asta pleci.

Dând iama-n frunze ruginite,
Un vânt ce șuieră-a pustiu,
Cuvintele-mi răstălmăcite,
Le-mprăștie ca un diliu...

Când norii-și scutură marama,
De stropii grei ai toamnei reci,
Și-n plânsul lor se simte teama
Că-n toamna asta ai pleci.

Sărmane păsări călătoare
Brăzdează cerul nesfârșit,
Ca escadrile-nșelătoare,
Sperând că nu m-ai părăsit.

Tot frigul mi-a pătruns în oase,
Iar norii-aleargă ca zevzeci.
Suav miros de chiparoase,
Îmi spune că n-ai mai pleci.

poezie de din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Decor copilăresc

Roata morii se-nvârtește,
Copăcelul mustăcește,
Iepurașii-s hărnicei
Cu zâmbet de farisei...
Șoricelul se zdrobește,
Cu ciocanul el lovește
Și învârte roata toată
Pentr-un zâmbet și o fată...
Peste iarba gogoneață
Stă fetița ștrengăreață,
Floricica o-nvârtește,
Roata morii ea oprește...

poezie de (24 februarie 2015)
Adăugat de Liviu RetiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Locul unde se sfârșește trotuarul

Există un loc unde se sfârșește trotuarul
Și dincolo de unde-începe strada,
Și-acolo iarba crește moale în tot locul,
Și-acolo-i soare cald, strălucitor ca focul,
Și-acolo fugaci roșii curmă zborul și-și găsesc norocul
Răcorindu-se-n vântul cu miros de mentă.

Trebuie plecăm din locul unde fumul încețoșează ochii,
Unde străzile-s gri și-întortocheate!
Să trecem dincolo de frigul florilor de-asfalt,
cu mers măsurat și lin, facă-ni-se darul,
Acolo unde razele de lumină-și limpezesc cleștarul,
În locul unde se sfârșește trotuarul.

Da, trecem cu mers măsurat și lin, facă-ni-se darul,
Spre-acolo unde raze de lumină-și limpezesc cleștarul
În ochi de copii, căci doar copiii știu guste nectarul
Din locul unde se sfârșește trotuarul.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Runny Babbit: A Billy Sook Hardcover" de Shel Silverstein este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -77.99- 51.27 lei.

Locul unde se sfârșește trotuarul

Există un loc unde se sfârșește trotuarul
Și dincolo de unde-începe strada,
Și-acolo iarba crește moale în tot locul,
Și-acolo-i soare cald, strălucitor ca focul,
Și-acolo fugaci roșii curmă zborul și-și găsesc norocul,
Răcorindu-se-n vântul cu miros de mentă.

Trebuie plecăm din locul unde fumul încețoșează ochii,
Unde străzile-s gri și-întortocheate!
Să trecem dincolo de frigul florilor de-asfalt,
cu mers măsurat și lin, facă-ni-se darul,
Acolo unde razele de lumină-și limpezesc cleștarul,
În locul unde se sfârșește trotuarul.

Da, trecem cu mers măsurat și lin, facă-ni-se darul,
Spre-acolo unde raze de lumină-și limpezesc cleștarul
În ochi de copii, căci doar copiii mai pot gusta nectarul
Din locul unde se sfârșește trotuarul.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Taina umbrei din adâncuri

În locul meu de taină, se scurge un izvor
Cu apa cristalină, de ochi străini ferit,
Cu susurul prin ierburi, trecând neauzit,
Ca șoaptele-mblânzite din visul meu de dor.

Se-ndreaptă spre lumina ce-n unde mai scânteie
Atunci când raze rare, de toamnă, reușesc
Să treacă printre norii ce par că se-mbulzesc
Pe cer, -nalțe zidul c-o ușă fără cheie.

Dar trec, răzbat adesea și se opresc în ape
Albastre-odinioară și care ți-au plăcut,
Căci se-oglindeau în ele doar chipuri ce-n trecut
Râdeau înfiorate și își erau aproape.

E lacul de-altădată, acel ce ne privise
Și ne-a simțit iubirea. Ar vrea ca eu -i știu
Secretul din adâncuri. Mă cheamă. Vrea fiu,
În lumea lui, o umbră venită dintre vise,

Perechea unei taine pe care o păstrează
Și-o vrea mai fericită în zilele ce-o dor,
Când toamna e mai rece ca apa de izvor,
Când frunzele sunt triste, când ea, prea des, oftează.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Când vine toamna

Perfecțiunea-ntruchipată
In chipul tău frumos de fată
Mi-aduce zâmbetul in zori
Si te culeg dintre scrisori.

Trecut-au ierni si primăveri
Si toate-mi par a fi ca ieri...
In mintea mea ești neschimbată
Și gândul mi se face roată.

Se plimbă toamna prin grădini
Aruncă norii ploi in spini...
Sunt frunze galbene pe drum
Dar știi si tu, ce -ți mai spun?

Din anotimpurile toate,
Aș lua doar clipele lăsate,
Departe undeva in munți
Când ne plimbam prin văi desculți.

poezie de din Aripa timpului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Heinrich Heine

Când noaptea-ntinde vălu-i

Când noaptea-ntinde vălu-i
Și-n pat m-așez trudit,
Plutind îmi stă-nainte
Un dulce chip iubit.

Când somnul mă cuprinde
Cu aripa-i ușoară,
Icoana dragălașă
În vis mi se strecoară.

Spre ziuă visul trece,
Dar chipul tot mai ține
Și astfel ziua-ntreagă
Îl port mereu cu mine.

poezie celebră de din Poezii: Călătorie în Harz (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Iederă pe pânză de păianjen

m-am definit iederă
ating zidul dintre ploi,
am conturat tăcerea
cu privirea unei zile bune
și m-am ascuns în sertarul
gândurilor de catifea.

între timp seara îmbrăcase cămașa lunii
și-mi înfășurase lacrima
în flori de colț...

aveam în palme un țărm
în care răsădisem cântece
și un ecou ridicat pe templul
zeilor ce-au crezut în mine.
în rest, șanțuri de dor
în care zborul își va fi strâns aripile.

cândva voi fi pom cu fructe sălbatice, mi-am zis,
le voi mângâia sosirile
în veșmântul meu
și le voi învăța tropotul inimii...

și zidul m-a recunoscut iederă
pe pânză de păianjen...

Tag-uri: doar eu...

poezie de
Adăugat de Gina ZahariaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Copacul frunzelor călătoare

Privești copacii tineri dimprejur,
cu frunze verzi ce-n vântul serii cântă,
sub cerul ce se schimbă din azur
în roșul de apus ce te-nspăimântă.

E prea mult foc: în cer, în frunze moarte,
iar toamna care vine nu așteaptă
ca visul frunzelor te mai poarte
spre încântări divine înc-o treaptă.

Îți lași privirile curgă-alene
pe ape reci, cu visul tău plutind
în frunze călătoare prin ravene
din amintirea verii răsărind.

Sunt încă verzi pe unde cristaline
ce le adună-n timpul care vine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu,,, toamna

tu... toamna

mi-e toamna tristețe
petale de roze zac scuturate
fără culoare
și-apusul e mereu aproape
și-atât de departe se deschid zorii
plină de griuri lumina răsare

cerul de plumb amestecă norii
și plouă mărunt zile la rând...
prin porii deschiși
frigul îmi intră până la oase
și carnea mă doare
parcă-i o rană

singur sunt pe-alei pustii
pășind pe un covor de frunze roase
doar vechi amintiri îmi picură-n gând
când tu erai și amândoi -
mână în mână -
prin ploi indiferenți treceam
și adieri de vânt tăioase...

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de George IonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aur

Cu-armurile-i grele de toamnă târzie
balta ne cheamă din nou.
Lotca scâncește, ca vie,
și-n sălcii atârnă același nesigur ecou.

Șerpii beau, leneși, din ultima căldură,
apa-i lumină topită și grea.
Tu, fiică a soarelui, pură,
luminezi această împărăție a ta și a mea.

Vâslele vibrează în mâinile mele -
e-o harfă pe care doar eu știu cânt,
Ascultă, ascultă, iubito, la ele
ce zi de-mplinire înalță în vânt.

Toamna toarnă cu pumnii aur în baltă,
părul tău e-o flacără tremurând.
Când în apă te-arunci, decât zarea mai naltă,
pari un strigăt al vieții țâșnit din străfund.

Și apa te-alintă în brațele-i moi,
fericită că iar te cuprinde,
părul tău mă cheamă, se-aprinde,
te-afunzi, dar și-acolo vom fi amândoi.

Și vâsla-a tăcut, și noi am tăcut,
în lumea ciudată din ape.
Înotăm alături, ca într-un sărut,
aproape de cântec, aproape...

poezie de din Dor (1969)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Iorga

Când ne întrebăm ce rost are viața, ne asemănăm cu măgarul orb ce învârte roata morii și care e foarte nedumerit la ce servește necontenita și dureroasa lui învârtire.

aforism celebru de din Cugetări
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Istoria romanilor Vol. 1" de Nicolae Iorga este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -84.00- 54.99 lei.
Constantin Păun

Bișnițarul (epitaf)

Activând prea mult în solo,
Azi, când a plecat ca "sfânt",
Face bișniță și-acolo...
Cu oscioare sub pământ!

epitaf epigramatic de din Niște epigramiști (2002)
Adăugat de Constantin PăunSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Traian Abruda

Căderea

nu spune totul
mai lasă
câteva cuvinte la odihnă în gură
ca o melasă
de fructe căzute în toamna ce va
veni ea: toamna vieții
și în cămășile noastre (?!) cu sâmburi
ce pică răsuciți cu precizie-n locul
năstureilor tulburi de sticlă
prin care
abia de se vede o mare
de frunze scăzute
puțin
înainte să cadă,
cadă puțin înainte
putrezească

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Era

Era-nceput de toamnă, pe pajiști adiind
Și frunze se-aprindeau prin părul tău bălai,
Iar chipul tău iubit ce-n soare îl scăldai
În suflet mi-alerga, prin vale rătăcind.

Era-nceput de toamnă cu stoluri călătoare,
Cu struguri copți în vii și nucul fremătând
Sub care ațipeam în curtea mea visând
La ochii de smarald și buzele odoare.

Era-nceput de toamnă, iar greierii cântau,
Dar eu cu ochii-nchiși gândeam te sărut,
Sperând ascuns în suflet că și tu ai fi vrut
Și vântu' ascultam și toamna te-așteptam.

Era-nceput de iarnă când însă ai apărut
Din vise infinite, din nori și fulgi de nea
La fel cum te vedeam în gând pe strada mea
Și cum tu niciodată nu cred că ai știut.

Era-nceput de iarnă și noi ne sărutam
În parcul gol și trist cu brazii adormiți,
Iar eu pierdut de-atunci în ochii tăi iubiți,
În fiecare clipă, tăcut mă bucuram.

poezie de
Adăugat de Emil UtaleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook

 
Comandă acum, cu 30% reducere: "Delicii pentru îndrăgostiți", o carte cum nu ai mai văzut. Află mai multe!