Gol

Nu sunt gol

după ce mă vei găsi în mulţimea înghesuită, într-un colţ
al veşnicei ignoranţe din dicţionarul unei limbi
frumoase
dar scrisă pe gardurile vieţii cu nepăsare
atunci să mă înţelegi de ce râd în hohote cu priviri de nebun
de aceea îţi spun că
nu sunt golul celor care scriu litere pentru cei ce nu înţeleg
şi încearcă să rescrie un sfert de veac cu aceaşi oameni
ci sunt un aruncat la margine de vânt turbat
de către cei căţăraţi pe gropile săpate-n mormintele
celor care aşteptă a mai fi speranţă, încă oameni vii
şi nu uita
nimeni nu rămâne fără mormânt

după ce vei afla că întorsul poate fi sacul gol de viaţă
a oricui
şi că cei care aleargă punând gol peste gol
atunci poate vei începe a înţelege
că trecutul este plin de rămăşiţele unor vieţi pline de întuneric
aşa că

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (februarie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gol

mă răstignesc cruci
cerul pe umeri mă duce gol
răsuflă pământul obosit
trag înapoi timpul
am uitat să cumpăr
sfoară din ghemul vieţii
un dulap dintr-un cimitir
mi-a lăsat
ultimul cuvânt
liber

oamenii obosesc de multe ori
să fie oameni
şi atunci nu mai sunt
nici măcar
trecut

poezie de Viorel Muha (aprilie 2016)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când amforele pleacă-n pribegie

un pântece rotund, pietros, ce-ascunde-n vale nuditatea
e locul în care vocea bălteşte, ochiul se pierde
şi toată natura unelteşte la-împlinire
vara se coc toate: seminţe, pofte, îndoieli
iar toamna se încinge-n frunze ostenite

din pântecele mamei gol am ieşit în lume
şi gol mi-e sufletul în clipe de restrişte
de câte ori mă-încinge spaima
smerit şi gol mă-întorc în spuza de lumină
şi-încerc să regăsesc intrarea şi-al spaimei adăpost

pe umeri mantia mi-e flamură în vânt
pământul se întinde-n jur tipsie
în mine toate drumurile se înfig, m-alungă, nu-s bine primit
doar eu şi cerul gol, de vânturi răvăşit
las lumii însetate, iubirea, ploaie de lumină

iubirea, pentru a rămâne iubire, nu se poate manifesta decât iubind

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paharul

îi dau apă unui pahar...
de sete
gratis
îl plimb între degete
apoi îi sărut marginea
cu buzele deschise
Când ajunge gol
mă gândesc la tine
îl împachetez chem poşta
şi îi dau adresa ta -
buzele mele ţi le trimit amprentate
să le săruţi
înainte ca paharul
să fie din nou gol

poezie de Vasile Tent
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gol în gol

Sunt c-o ea şi totuşi singur,
ne tolerăm iubiri pe rând,
îi admir o tresărire
şi îmi zace prinsă-n gând

Este colega mea de pat
pentru a fi cu cineva,
cândva eram amorezat,
dar e demult şi am uitat!

O constantă îmi e noaptea
şi legătura-n rădăcini,
rest îmi e singurătatea
şi crucea mea cu ochii bruni

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gol

Ne-a părăsit lumina, culoarea ne-a uitat,
Şi şoaptele-şi pierdură-nţelesul pe vecii,
Şi trupurile noastre în gol s-au destrămat
Sub aiurarea nopţilor târzii.

Şi gândurile noastre trecură fără grijă-n
Ostroavele-necate în destrămări de veci.
Pe cerul lumii noastre mai dorm fără de sprijin
Doar ochii reci, doar lacomii ochi reci.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gol

Ne-a parasit lumina, culoarea ne-a uitat,
Si soaptele-si pierdura-ntelesul pe vecii,
Si trupurile noastre in gol s-au destramat
Sub aiurarea noptilor tarzii.
Si gandurile noastre trecura fara grija-n
Ostroavele-necate in destramari de veci.
Pe cerul lumii noastre mai dorm fara de sprijin
Doar ochii reci, doar lacomii ochi reci.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gol etern

rotund himeric adunat sub pleoape
cătuşe pe mâini
infern la picioare
e foarte târziu şi atât de întuneric
şi atâta verde-n jilţu-n care stau

pe mozaic dansează o lumină
a tragerii mele pe roată
în miezul adâncului dens e tăcere
şi-o orbitoare prăpastie

un gol etern îmi cade pe umeri
aşteaptă-mă ieri
tu care n-ai venit niciodată.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva a rămas

ceva a rămas acolo
un capăt încâlcit
o neterminare de urme
o înşirare de gol după gol

calc pe o căldură moale
într-un galben alarmist
peste răutăţile balast
tandreţea aceea e încă acolo
cu aripi ce m-ating

ninge răvăşit
cu tăceri
lumini şi umbre recompun năvala
ce se vrea îngheţată
se pare că de infarcturi se ocupă îngerii
sau nu

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se întâmplă

Mai singur decât un pusnic din munţi.
El se are pe sine ca pe un fruct tare,
în schimb tu eşti gol, un gol anecoid,
ocupi un spaţiu şi un timp care nu sunt ale tale.
Zilele trec în şirag, ca nişte vagoane,
nu duc la un capăt, nu opresc la un sens.
Orbecăi prin ele tot mai lipsit de putere,
azi şi mâine, ieri şi niciodată se întâmplă fără tine.

poezie de Ramona Zaharia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!