Poezii despre Descântec, pagina 2
Cianotice buze
Cianotice buze sărutul morții
Peste cicatrzatul destin...
De sflet lipite, meduze.
Al plânsului aprig descântec,
Pe cerul deschis ca un pântec.
Se-așteaptă o naștere nouă
Și pleoapa-i răsfrântă în două.
De-acum este grea, plumburie,
Iar somnul etern reverie.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sărut, poezii despre somn, poezii despre reverie, poezii despre plâns, poezii despre naștere, poezii despre moarte sau poezii despre meduze
Descântec
a tăcea tăcând tăcere
picură pe buze miere
se topește ochiul piere
pierde gândul din putere
a tăcea tăcând tăcere
picură pe buze fiere
nu știi dacă e durere
poate-i vis poate-i plăcere.
poezie de Alexandra Theodora Oprea
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre visare
- poezii despre plăcere
- poezii despre ochi
- poezii despre miere
- poezii despre gânduri
- poezii despre durere
- poezii despre apicultură
Vraja Sânzienelor
Pe noapte ploioasă,
Chemările dorului se revarsă,
Să joace de Sânziene
Pe-a naturii sfinte scene,
Printre flori de câmp și fragi,
Alături de oameni dragi,
Între glasuri de izvoare,
Și dulci vise de fecioare,
Printre a sufletelor vrăji,
Și descântec de țigănci,
Pe sub păsările nopții
Și săruturile sorții,
În sân cu speranțe mii,
Să tot pleci, să uiți să vii,
Fericită doar să fii.
poezie de Valeria Mahok (25 iunie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre noapte, poezii despre Drăgaica, poezii despre virginitate, poezii despre suflet, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre păsări
Catargul
Catargul colorat cu vise înflorește pe ochiul crud al mării.
Neam prins catarg pe suflet, gigantic, cât o mare,
al vieții fără moarte ceși lasă în urmă un gând.
Din cremene și rouă neam tipărit sub soare
un descântec de lumină, verde și rotund.
Neam prins izvorul ierbii de vârful unei aripi,
puterea unei pietre ce nea pătruns în os.
Ne hrănim din vânt, din păsări și din greieri,
din coardă de vioară, dintrun nuc umbros.
Neam prins zăpezi pe umeri și munți de stele în șoapte,
fiecare zi, ploi de flăcări vii.
Tulpini de anemone cu gust de mere coapte,
buza unei note, puterea de a fi.
Neam prins înaltul și adâncul, romburi și pătrate,
geometrii de vise, timpul care geme.
Imperii ce răsfață drumuri neumblate
[...] Citește tot
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre zăpadă, poezii despre vânt, poezii despre vioară, poezii despre viață, poezii despre verde sau poezii despre tipografie
Descântec de friguri
Ieși frig
Când te strig:
Din mâini, din picioare,
De unde pe X îl doare;
Din genunchi,
Din rărunchi,
Din călcâi, din cot,
De peste tot.
De sub frunte,
Fugi la munte.
Din coastă,
Fugi pe coastă,
Din mijloc-
Du-te-n foc.
Ieși, du-te, să nu te mai întorci,
Să ajungi albie de porci.
X să rămână sănătos,
Ca Domnul Hristos.
folclor românesc, din satul Pinu, comuna Brăești, județul Buzău
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
NU e un descantec care sa incante. "Cantecul" sau e dizarmonic precum cel interpretat de un fierar chefliu la ilău. [...] | Citește tot comentariul
Vezi și următoarele:
- poezii despre sănătate
- poezii despre porci
- poezii despre picioare
- poezii despre mâini
- poezii despre munți
- poezii despre foc
- poezii despre creștinism
- poezii despre Iisus Hristos
Momente
Sunt clipe pline de promisiuni,
petale înmiresmate-ale ploii de primăvară timpurii,
când faptul că te țin în brațe și-ți sărut buzele
înseamnă lumea-întreagă, rotundă-n bucurii.
Sunt clipe nefiresc de goale
aparținând unui spațiu crepuscular, cu stele lipsă,
când viața fără tine e-un descântec întunecat
pe care-l împărtășim eu și luna în eclipsă.
poezie de Michael R. Burch, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre promisiuni, poezii despre primăvară, poezii despre ploaie, poezii despre eclipsă sau poezii despre bucurie
Tăciune
Am să rămân fierbinte,
Până în ultima clipă,
Treizeci și șase de grade
Și jumatea care țipă.
Încăpățânat și orb,
Cum mă știi tu cel mai bine,
Fulgerând în stări extreme,
Opozant la fitecine.
Cu neîmpăcarea mea,
Am să ard tot focul vieții,
În furnalele de-adio,
Să topesc cobaltul gheții.
Și în spuză neștiut,
Ultimul abstract tăciune,
Așteptând păgân descântec,
Șoaptata ta cu al meu nume.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încăpățânare, poezii despre superlative sau poezii despre gheață
Descântec de iarnă
Cerne-mă iarnă
Ca pe zapada
Ce cade sfioasă,
Steluțe în zbor.
Fă-mă curată
Ca pe-o colindă
Cântată în noapte
Cu tainic fior.
Cerne-mă-n sita
Mare și deasă,
Să scap de tristețe
De gânduri ce dor.
Fă-mă mireasa
Ninsorilor tale
Ce se topește-
În palme de dor.
Îmbracă-mă-n straie
De sărbătoare,
Pune-mi cunună
Din dalbele flori;
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (12 decembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre sărbători, poezii despre tristețe, poezii despre nuntă, poezii despre ninsoare, poezii despre muzică sau poezii despre iarnă
Descântec în făurar
aluniș
cu zgaibe mici
chiciurite
zgribulite
sub cojoacă
de promoroacă
îmboldit
de-un dor de soare
năzărit
după ninsoare
cu ce spuzeală,
gălbeneală
colț pufos,
atârni în jos
pe-un prapur de nor
ramului cocor
ferecat
desferecat
spulberat
de ninsori
[...] Citește tot
poezie de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre ger, poezii despre flori, poezii despre dor, poezii despre crengi sau poezii despre chiciură
De dragoste
E ca un blestem ca trupurile
să-și simtă zilnic depărtarea,
chiar telegarii gândurilor
s-au scurs spre cer
cerând iertare serii
și razelor de Lună
uitate-n ceasul tău de mână
și-n părul meu de noapte și de dor;
de pază pun doar trei privighetori
să poarte pe-a lor aripi
descântec de verdele pădurii
și murmur de izvor,
s-adune din lumină depărtarea
pe zbor de fluturi
și să le lase-n poartă
mănunchi de busuioc
și-oglindă fermecată.
poezie de Marinela Preoteasa
Adăugat de Laura Istratescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre păr, poezii despre păduri, poezii despre privighetori, poezii despre lumină sau Ne poți propune o poezie de dragoste?