Catargul
Catargul colorat cu vise înflorește pe ochiul crud al mării.
Neam prins catarg pe suflet, gigantic, cât o mare,
al vieții fără moarte ceși lasă în urmă un gând.
Din cremene și rouă neam tipărit sub soare
un descântec de lumină, verde și rotund.
Neam prins izvorul ierbii de vârful unei aripi,
puterea unei pietre ce nea pătruns în os.
Ne hrănim din vânt, din păsări și din greieri,
din coardă de vioară, dintrun nuc umbros.
Neam prins zăpezi pe umeri și munți de stele în șoapte,
fiecare zi, ploi de flăcări vii.
Tulpini de anemone cu gust de mere coapte,
buza unei note, puterea de a fi.
Neam prins înaltul și adâncul, romburi și pătrate,
geometrii de vise, timpul care geme.
Imperii ce răsfață drumuri neumblate
ce urcă încet spre lună atunci când cerul doarme.
Neam prins cuvinte nerostite și sunet de corăbii,
cuib de curcubee și universul lor.
Leagăne de fluturi, iedere cu săbii,
umbra unei sfere în caligrafia aștrilor ce mor.
Neam prins catarg pe suflet, gigantic, cât o mare,
al vieții fără moarte ceși lasă în urmă un gând.
Din cremene și rouă neam tipărit sub soare
un descântec de lumină, verde și rotund.
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre moarte
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre vioară
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre tipografie
Citate similare
Izvorul amintirilor
Separ izvorul
de stâncă
în setea mea de gând
să te aflu
sunt valuri aprinse de amintire
când umbra nopții
departe coboară.
Plâng ochii mei printre șoapte
în dulcea lor rapsodie
m-ai prins
sub pașii tăi...
sărutul vântului
bătând în toacă
parfum ducând
spre soare.
Azi suntem de departe
o torță de lumină
care dansează.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre amintiri
- poezii despre sărut
- poezii despre stânci
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
Verde crud
Verde crud, verde albastru
se leagănă-n zborul auriu al Soarelui
zdrobind mări și lacrima aurie a lacului
verde ce mă înconjoară, mă urcă
îmi place să zbor,
rezemată de mirosul petalelor roz
spre verde rouă, spre divin,
ținându-mă de mână cu raza
ce coboară din Răsărit verde,
verde crud, urcă-n zarea plină cu albastru
și cerul deschis plin de mine, de voi, de noi
zbor, verde crud, albastru și mândru Soare
frumoase drumuri în cer și pe Pămînt
pline de viață și de moartea albastră
a nimfelor din vis!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre albastru, poezii despre Soare, poezii despre roz, poezii despre rouă sau poezii despre mândrie
Glossa începutului
Îmi bat în geam ramuri cu flori de măr...
Cu fericirea timpul mi-l măsor.
E pajiștea covor de verde crud...
Când ciripitul păsării ascult,
Izvorul se frământă-n așternut,
Strunind în vuiet albia de lut.
Și plouă, plouă, plouă! Flori de măr
S-au prins în gând, în suflete, în păr.
Îmi bat în geam ramuri de flori de măr...
Sunt astăzi ca o aripă în zbor.
Cu sufletul ating nemărginitul,
Sunt și apusul, sunt și răsăritul.
Înmuguriți în mine-s toți atomii
Și florile, și zările, și pomii.
Sunt însămi primăvară și lumină?!
Copacii-au prins în mine rădăcină.
Cu fericirea timpul mi-l măsor.
În lumi de vis mă-nalț și mă cobor...
E măru-n floare mare de lumină...
Mi-au înflorit și caișii în grădină.
Mărgăritare-n salbe lucitoare
Grăbesc înspre căldură și culoare.
Ce simfonie sfântă, ce miracol!
Întregul univers e un oracol.
E pajiștea covor de verde crud...
Adorm și-n vis nuntirea i-o ascult.
O liră fermecată-i geana-n noapte,
Mă mângâie cu-ale tăcerii șoapte.
Sub ascuțișul lunii crește-n tihnă
Și se desface, mugur de lumină.
În evantai de stele se întoarce,
Descătușat de timpuri și de pace.
Când ciripitul păsării ascult,
Când dor de dor în vis și mă ascund,
Sunt un pian cu trup claviatură
Și brațele-ncrustate în natură.
Am adormit ecou sub flori de cais,
Spre a putea renaște-același vis.
De-aceea primăvară,-mi ninge-n păr,
În fiecare an, cu flori de măr.
Izvorul se frământă-n așternut,
E iureș oglindit în Duhul Sfânt,
Pământul tot e imn și catedrală,
Catapeteasma Mariei Fecioară.
Un înger și-a deschis spre începuturi
O aripă de stele și de fluturi.
Atâta pace se arată-n toate,
Că parcă-n lume nu mai este noapte.
Strunind în vuiet albia de lut,
Fulgerul clipei s-a topit de mult.
Răcoarea dimineților se-adapă...
Ni-i sufletul în limpeziri de apă,
Roză spălându-și tainica lumină,
Înmugurind de pace și de tihnă.
Coboară-ți fruntea! Primăvara lasă
Să fie-n tine ca la ea acasă.
Și plouă, plouă, plouă! Flori de măr
Mi-au nins în suflet și mi-au nins în păr.
De azi e iarăși liliacu-n floare
O lume de parfum și de culoare.
Și ramurile s-au brodat cus stele...
Se-apleacă ramuri iar, cu giuvaere,
În lanțuri de liane se răsfață.
O lume, lumea mea, va prinde viață.
S-au prins în gând, în suflete, în păr,
Frânturi de stea. Și arde în pridvor,
În geamul spart, lucind ca o oglindă
O flacără, iar eu crestez în grindă,
În alte timpuri, altă primăvară,
Ce peste lume, ca un vis coboară.
Horă de flori, de cântec și lumină,
Pe câmp de verde crud de muselină.
S-au prins în gând, în suflete, în păr,
Și plouă, plouă, plouă, flori de măr.
Strunind în vuiet albia de lut,
Izvorul se frământă-n așternut.
Când ciripitul păsării ascult
E pajiștea covor de verde crud.
Cu fericirea timpul mi-l măsor
Și-mi bat în geam ramuri de flori de măr.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre flori, poezii despre suflet, poezii despre început, poezii despre somn, poezii despre sfințenie sau poezii despre primăvară
Fără titlu
Copacii țipă a moarte,
de-atâtea frunze, de-atâtea ploi,
un genocid vegetal...
Un câine urlâ la lună,
fără să-i ceară voie...
Dincolo de gard
e cimitirul
iluziilor spulberate.
Spune ceva, orice, dar nu tăcere,
chiar dacă totdeauna
ne-am înțeles din priviri
și ai prins orice gând,
în culcușul palmei,
ca pe un ghem de aur...
Urca-vom pe trepte de versuri:
eu le adun, din vise uitate,
tu le prinzi... Ce joc frumos!
poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre uitare, poezii despre tăcere, poezii despre poezie, poezii despre ploaie sau poezii despre jocuri
Slove de dragoste
Peste sufletul meu a căzut o ploaie de stele,
Mi-ai mângâiat auzul cu-n cântec fermecat,
Vibrează-mi inima-n frenetice dansuri rebele
Și se aprind curcubeie într-un ritm minunat...
Cine-ți șopti să vii ca un înger, dulce copilă,
Citadelă mândră, iubirii să înălțăm,
Deschizându-mi cartea vieții, întorcând nouă filă,
Cu mândre flori și praf de stele să ne-mbrăcăm?...
Ca unei măiestre păsări, aripi îți voi da ție,
Cu pene multicolore te-oi împodobi,
Te-oi învăța să zbori printre stele, lumină vie,
Te-oi cânta-n versul meu și veșnic te voi iubi...
Icoană îți voi face din chip, ca unei Madone,
Și pâine și vin îmi vei fi mereu la ospăț,
Străluci-vom frenetic, ca două dulci anemone,
Și rob îți voi fi ție, ca un mânz prins în hăț...
poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre învățătură, poezii despre îngeri, poezii despre stele căzătoare sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Fărâmă de lumină
Smulg o fărâmă,
De lumină,
Din întunericul brăzdat
Cu fantasme ce animă,
Vise, sacadat...
Mă încearcă,
Bucuria unei trăiri,
Din buchetul iubirii,
Cu surâsul ce luminează,
Chipul brăzdat ades,
De emoții, și dens,
Cerul se înseninează,
Lacrimi de rouă le culeg și le sorb,
Mă dezmiticesc dintr-un dor orb,
În al vieții poveste,
... fără a da de veste...
Întunericul dispare,
Iubirea apare,
Pe aripi de primăvară,
Descătușată de povara!
poezie de Carmen Pinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre dor sau poezii despre bucurie
Mâinele mamei
Mâinele mamei coroană pusă pe suflet,
Care sfințește viața în noi.
Obosite de vreme,
Cu drumuri lungi croite de anii
Ne string la piept întorși de sărbători.
Mâini mamei crengi de măslin,
Sub umbra căreia am crescut
Și-am prins aripi spre zbor
Arse de soare cu bătături
Au șlefuit oameni din noi.
Mâinile mamei altar al timpului ce zace
Zbucium al dorului din noi
Acele ce făuresc de sărbători masa mare,
Grădina cu flori,
Ciorapii de lînă in iernile geroase
Și pansament pe rănile ce dor.
Mâinile mamei, acele păsări călătoare,
Ce ne mângâie fruntea in zori.
Ne țin umbră la vise,
Și ne aduc lumea la picioare.
O mâinele mamei leagăn de binecuvântare.
poezie de Elvira Conunov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini, poezii despre sărbători sau poezii despre păsările călătoare
Herghelie de fluturi...
mi-ai furat un ciob din suflet
și l-ai prins butonieră la sacoul de duminică
să-ți fiu aproape când departele doare
nu-ți fie teamă că ploile mor
atunci când sărută pământul
acoperă-mi trupul cu umbra-ți șireată
și-ascultă văpaia pietrelor încinse
dezleagă din hățuri iubirea
și-nhamă herghelia de fluturi
la trăsura bălaie din seraiul cu flori
în diminețile ninse cu rouă
îmbie-mă-n pletele crude-ale ierbii
și n-o să-ți înșel așteptarea
cu ochii-ți ca șaua murgilor sălbatici
cuprinde-mi privirea și fă-o să-ți fie mireasă...
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Curcubeul muzelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cai, poezii despre trup și suflet, poezii despre păr blond, poezii despre păr sau poezii despre nuntă
Crângul pierdut (fragment)
Recunoștiința pentru dragostea ce s-a ivit
Când ai apărut tu,
mă chinuiam în adâncul cel mai ascuns
al unei peșteri fără aer și fără de ieșire.
Dădeam din mâini în întuneric, agonizând,
auzeam un horcăit, un zbor de aripi
ca pulsul unei păsări nevăzute.
Ți-ai revărsat asupră-mi părul
Și am urcat la soare și am văzut că el era doar aurora
ce acoperea o mare în flux de primăvară.
A fost de parc-aș fi sosit în cel mai mândru
port din miazăzi. Se-necau în tine
priveliștile cele mai strălucitoare:
munți limpezi, ascuțiți, încununati
cu zăpada trandafirie, cu izvoare tăinuite
în faldul umbros al pădurilor.
Am învățat să mă odihnesc pe umerii tăi
și să cobor prin râuri și pripoare,
să mă-mpletesc în ramurile-ntinse
și să fac din vis cea mai dulce moarte.
Mi-ai deschis arcade și anii mei înfloriți
proaspăt ieșiți la lumină, s-au culcat
sub dragostea umbrei tale adunate,
scoțându-mi inima în bataia vântului
și acordând-o cu sunetul verde al inimii tale.
Aveam să dorm acum, știind la deșteptare
că nu mă chinuiesc în peștera cea sumbră,
dând din mâini, fără de aer și fără de ieșire.
Pentru că în sfârșit apăruseși tu.
poezie clasică de Rafael Alberti
Adăugat de Gerra Orivera
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre speologie sau poezii despre inimă
Din toate, eu iubesc o mare
Doamne, ce spectacol străbate verdele din marea mea!
Din toate, eu, iubesc o mare
Și valul ce i dansează în lut
Cu plete împletite în soare
Peste puncte cardinale cu puteri de absolut.
Ea aduce mai aproape un cer atins de o vioară
Ca o simplă adiere când respiră frunzele.
Din privirea ei coboară anotimpuri de fecioară
Când zâmbește ca o ploaie ridicându și pleoapele.
Mă hrănește cu mareea ce îmi poartă visele
Străbătute de aroma picăturilor de rouă
Și apoi aduce verde sub petalele de stele
Până ce și îmbracă trupul în culori de lună nouă.
Se ridică fără margini și îmi scaldă tâmplele
Ca un orizont albastru ce mă îmbie nevăzut
Să înot în glasu i dulce aruncând cu orele
Modelat de universul ce are rang de început.
Din toate, eu, iubesc o mare
Și valul ce i dansează în lut
Cu plete impletite în soare
Peste puncte cardinale cu puteri de absolut.
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre zâmbet sau poezii despre virginitate
Prins în balamaua destinului, sufletul iși geme timpul din călimara vieții.
Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre timp sau citate despre suflet
Cântec (variantă) Medy - 28
Pe mine mă bate-un gând
S-ajung la tine zburând
Pe mine mă bate-un dor
Să ajung la tine-n zbor
De cu zor să te-mpresor
Cu șuvițe de fuior
Din raze de lună plină
Și mireasmă din grădină
De cu zori miros de flori
Zare de șapte culori
Și cuvinte pe măsură
Peste - a buzelor arsură
De din foc de curcubeu
Că a prins sufletul zmeu
Trebuie să ai răbdare
Dacă-o fi să ne măsoare
Doar o undă de-o secundă
În lumină să ne-ascundă
În cuibar de zâmbet dulce
Pasărea puii să-și culce
De dincolo de lumină
Pădure de noapte lină
Zeie tânără de carne
Stăpâna ierbii de marne
Și a florilor din vise
Șapte vise în caise
Și alături pare-mi-se
Un palat numai narcise
Unde șoaptele-s închise
Șapte flori toate surori
Sălbatice uneori
Dacă-o fi s-avem răbdare
Clipele să ne măsoare
Să îți fac colibă nouă
Din buchețele de rouă
Cu ferestre în cleștar
Lentile de chihlimbar
Ușa din vergele albe
Presărate cu smaralde
Patul din puf de albină
Să ne fie clipa lină
Roua rostul să-și rodească
Pe cărarea îngerească
Mai presus de amintire
Lin de lacrimă subțire
Spre înaltul din zefire
Totul dincolo de Fire.
poezie de Grigore Rotaru (12 iunie 1986)
Adăugat de Grigore Rotaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe
15 ianuarie - sărbătoare națională - ziua lui Eminescu
După poezia sa "Fiind băiet, păduri cutreieram"
Copil fiind, pădurea străbăteam
Și m-ascundeam privirii tuturor;
Înfiorat, în transă ascultam
Copacii ce șopteau pe limba lor
Ca un descântec prins din ram în ram,
Țesând un basm etern, fermecător...
Vibrând ca bronzu-n suflet mi-a rămas
O viață-ntreagă, al pădurii glas
An după an, mânat de soartă-n lume,
Pe drumuri lungi mi-am căutat menirea...
Purtată-n gând, pădurea fără nume
M-a însoțit, veghindu-mi dăinuirea
Cu grija și blândețea unei mume,
Călăuzindu-mi mintea și simțirea...
Prins ca-n vârtej de viața tumultuoasă
Am amânat mereu să vin pe-acasă
Dar de curând, cu tâmplele albite,
Strivit de nostalgie și de dor,
Pe drumuri vechi, înguste, colbăite,
M-am reîntors, ca șoimul migrator,
Spre cuibu-atâtor clipe fericite
Statornice prin timpul trecător...
Și inima în piept bătea nebună
Văzând în vale, casa mea străbună!
Sfârșind binețe-n dreapta cuvenire
Și-mbrățișări cu cei ce-au mai rămas,
Am alergat spre marea mea iubire
Simțind aproape al pădurii glas!
Pe deal, am înlemnit, mut de uimire,
Bătrânul loc e-n întregime ras...
De legea noii lumi retrocedată,
Pădurea "mea" e astăzi... defrișată!
poezie de Petre Ion Florin Vasilescu, după Mihai Eminescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre țări sau poezii despre văi
Voievodul Bădița
Mângâierea ne-o aduci prin vreme
Iubitorilor de neam și țară
Harul tău a prins să cheme
Acel fior din suflete și din poiană
Imboldul de păstrare prin cuvinte
Luminilor din veac și-a celor dinainte.
Sub bolta frunții tale prelucrate
Acele datini ce-au lăsat străbunii
Dau liniștea păstrării lor prin fapte
Omagiul pentru marii voievozi ai națiunii
Virtutea, simplitatea-n gând și port
E înmănuncheată-n suflet de român,
Aduce dovada a ce-a fost în vreme
Necontenitul crez statornic de stăpân
Universul unei opere peste vreme.
acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre națiuni, poezii despre gânduri, poezii despre cuvinte sau poezii despre România
Balena din burta cuvântului
din lentilă bifocală răsfoiesc cartea cu taine
aproape mi se-neacă gândul cu lest de cărbuni la cingătoare
o cruce prea grea identitatea fără ancoră de ceruri
cuvintele
nu au brațe să ia o cină ușoară din tine te minți sorbindu-ți dimineața
ca pe-un drog de rouă
urmărești alb
cum cineva ți-a prins în piroane vocea
de buza abisului
cât de absurd este să răzuiești zilnic golgota din tine
pentru a construi poduri friabile
fac spărturi în lumină să capăt contur pe partea cealaltă
bulevarde cu limbi monstruoase expulzează
ca pe ghiulele
oameni cu membrană de fluturi în mine
excavatoare de iarbă scot la soare biserici acvatice
din clopotnița norilor trimit mandate poștale de așteptare
tuturor vânturilor pe care încă
nu le-am probat
mai am timp să coc o vară înainte de frigul cel mare din burta balenei
candoarea adunată din aștri ne-a curbat pe destin
în cea mai recentă și veche iluzie inventată
din dragoste
eu&tu
fără mâini vom fi mult mai ușori
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre balene, poezii despre voce, poezii despre religie, poezii despre prăpăstii sau poezii despre poștă
Cu ochii timpului îți privesc mâna
înspre tabloul din adâncul metaforei
cărăușul timp
scrie povestea flămândă din ramuri de dor
pe colina iubirii
curge clepsidra ne pândește cărăușul cristalelor
în verde crud de curcubeu
dintr-un inventar al vieții sădești o sărbătoare
în înserarea ceasului din turn
urc mereu scările mărunte
spre ora sosită cât mai târziu
în micul univers e soare
în ochii timpului un colier de iris
o secundă celestă în copacul iubirii
în ceasul memoriei
tu și alb într-o singură nuanță
eu o creangă
tu un tot
o ramură plină cu rod
poemul fiecărei zile prin cuvinte viitoare
am prins rădăcini lângă tine
spre altă zi plecată spre înserare
în pași secunde
minute în doi
ore celeste
de mână amândoi
poezie de Vali Nițu din Metafore din palma cerului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crengi, poezii despre secunde, poezii despre seară, poezii despre ore, poezii despre ceas sau poezii despre zile
La horă-n sat
Cum îmi plăcea vecina mea,
M-am prins în horă lângă ea
Și-n scurtă vreme s-a prins satul,
Dar nu s-a prins deloc bărbatul.
epigramă de Florin Rotaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre sat, epigrame despre vecini sau epigrame despre bărbați
Glossa primăverilor capricioase
Capricii moi, de primăvară,
Vise, copaci înmuguriți,
Vii stele pe tapet de seară...
Oh, zile noi, veniți, veniți!
Ne scutur flori de măr din ceruri...
Aleile sub flori de măr
Se lasă-n râuri de peneluri,
Precum argintul prins în păr.
Capricii moi de primăvră
Și muguri moi de catifea,
Povești de vis în fapt de seară,
Zâmbet, copilăria mea...
Cu toate-s strânse în clepsidră
Și-n scurgerea luminii-n care
Și jad și umbre de jăratic
Se-ascund în scânteiri de soare.
Vise, copaci înmuguriți
Și ape limpezi, cristaline,
Tineri și vârstnici fericiți
Deodată le aducui cu tine.
Izvor din ceruri se prelinge
Și soarele, sub ploi, s-a stins
Precum o candelă. Ne plânge
În noapte, fiecare vis...
Vii stele pe tapet de seară
Adorm în leagăn de argint.
Ești tu, oh, dulce primăvară!
Îmi picuri tâmplele cu mirt...
Îmi crește primăvara-n suflet
Altar de fluturi și de stele,
Pământul tot e numai cântec
Un semn al purității tele.
Oh, zile noi, veniți, veniți!
V-aștept pe bancă, în grădină,
Unde copii îndrăgostiți
Se-ascund, râzând, de-a ta lumină.
Mi-e dor de sărutarea ta!
De plânsul tău de ploi, de stele...
În amintiri te voi păstra,
Oh, primăvara vieții mele!
Ne scutur flori de măr din ceruri...
Pe brațe s-a-mprimăvărat.
Mustind, se-nalță-n mii de feluri
Și flori și fluturi deodat.
Ce falnic vis se-nalță-n mine!
Mă simt de-acum un răsărit.
În mine cresc păduri virgine,
Deși la tâmple am albit.
Aleile, sub flori de măr
În necuvânt mi se arată.
Eu, fluture, din adevăr
Îmi iau iubirea-adevărată.
Liane albe de lumină,
Azi gleznele mi le cuprind
Și sunt o stea diamantină,
Pulsând și repetat murind.
Ne lasă-n râuri de peneluri,
Cuvinte moi... Și s-a-noptat.
Stau risipite în creneluri
Pe stâncile de diamant,
Lumini și stele pentru care
Nu mai există un sfârșit.
Lucesc, lumesc lucesc în zare...
Precum argintul prin în păr,
Viu legănându-se la tâmple,
În vânt și-n nouri adevăr,
Eu mă ivesc în val de umbre.
În nopți cu lună m-am ascuns
Și m-am pierdut ultima stea.
Povara ce o am de dus,
Voi, pământeni, n-o veți avea...
Precum argintul prins în păr
Se lasă-n râuri de peneluri
Aleile. Sub flori de măr,
Ne scutur flori de măr din ceruri...
Oh, zile noi, veniți, veniți!
Vii stele pe tapet de seară,
Vise, copaci înmuguriți,
Capricii moi de primăvară...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muguri, poezii despre fluturi sau poezii despre creștere
Așa liniștită și blândă s-arăta marea, când am plecat din Sulina! Și cât ne-a prins în larg a și început a se posomorî și, din ce în ce mai cu mânie, a-și ridica oștirile-i de valuri înaintea noastră. Soarele a asfințit. Pământul nu se mai vede. Un întuneric greu, amenințător, se lasă din cerul înnorat, fără stele. De pretutindeni, mugind, talazurile negre vin ca niște matahale vii și se izbesc de coastele vaporului, care, gâfâind greoi, se luptă cu nămeții de apă și-și taie cale dreaptă pe marea învolburată.
Alexandru Vlahuță în România pitorească, Constanța
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre întuneric, citate despre început, citate despre zăpadă, citate despre stele, citate despre nori, citate despre negru, citate despre marină, citate despre apă sau citate despre Soare
Studenta și inelul prins la buric
Un inel de aur, șic,
Și l-a prins chiar la buric;
Altele, și mai haios,
Și l-au prins ceva mai jos...
epigramă de George Budoi din Învățământul, profesorii, studenții și elevii în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete și (30 iunie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre studenție sau epigrame despre aur