Poezii despre ARBORELE, pagina 2
Dragostea este muzica sufletului
Eu sunt Arborele care se uită
în sufletul omului,
în cele mai singure și disperate
momente ale sale.
Cine va gusta
din fructul meu, va cunoaște
adevărata măreție a iubirii.
Nu poți trăi cu gândul, să te macini
și să pierzi părți din tine,
însingurându-te...
Omul, ispitit, gustă din
rodul de lumină
al Arborelui.
Putea să meargă până acolo
unde își dorea:
să vadă cu înțelepciunea,
să iubească cu inima,
să ofere ceea ce el este..
Drumețul văzu fericirea cu ochii,
o senzație atât de de profundă,
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din Dragostea este muzica sufletului (27 noiembrie 2017)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre lumină
- poezii despre superlative
- poezii despre suflet
- poezii despre gânduri
- poezii despre copaci
- poezii despre ajutor
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre viață
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Vis I
Pentru veșnicie, poartă nezăvorâtă,
ușă prin care să intri
să pot să-Ți fiu,
vatră în care scânteia Ta
devine flacără,
foc nevăzut
care se-nalță întors
fără să ardă,
cumpănă între Pământ și Cer
având drept trunchi, Arborele Vieții
în care sălășluiește Spiritul Tău
liniștea s-o pot simți, pacea sfântă
care nuntește Pământul cu Cerul.
poezie de Olga Alexandra Diaconu din Năstrapa nevăzută (24 august 2008)
Adăugat de Olga Alexandra Diaconu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre foc, poezii despre visare, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre pace sau poezii despre devenire
O mie de culori
Cade roua nopții rece
Peste arborele adormit
Luminată Luna trece
Astru blând neadormit
O mantie de lumină
Scutură grele poveri
Aduce noaptea senină
Visele din primăveri
Luna fața-și oglindește
În pârâul fermecat
Somnul ea mi-l dăruiește
Legămînt necenzurat
Visele îmi colorează
Într-o mie de culori
Cu gândul cooperează
Îmi presară-n vise flori
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre somn, poezii despre noapte, poezii despre culori, poezii despre timp, poezii despre rouă sau poezii despre primăvară
Seară de iarnă
Când cade zăpada pe ferestre
Și bat clopotele seara...
Casa este curată,
Masa pregătită pentru mulți.
Venind de pe drumurile lor întunecate, mulți
Bat la această poartă.
Adăpate de seva rece a pământului,
Pe arborele harului se desfac flori de aur.
Drumețule, pășește în tăcere înăuntru:
Mâhnirile au ros pragul transformându-l în piatră.
Dar, iată: în lumină curată, strălucind
Acolo pe masă: pâine și vin.
poezie de Georg Trakl, 1887-1914, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre seară
- poezii despre întuneric
- poezii despre zăpadă
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre pâine
- poezii despre iarnă
- poezii despre flori
Tablou cu mamă și copil
În splendide ținuturi am umblat fără îndoială
în castele clădite de pictori
și am fost sigură că ele există
Am privit oamenii fără îndoială
și despre ei n-am aflat nimic
dar tu
te-ai aplecat peste mine ca arborele spre pământ
la înserare
când frunzele se întorc una spre alta
și strivesc între ele singurătatea
mă țineai în desimea răcoroasă a brațelor
ca să nu-mi rănesc mersul de asprimea lucrurilor
îmi sprijineai capul
să nu alunece în căutări deșarte
În splendide ținuturi te-am văzut
poveste de taină a oricărei lumi
îndoite asupră-și, după imaginea mamei
purtându-și pruncul trup în trup
Unde nu este spațiu nu este cădere în gol
pictorii au vrut să lase moștenire
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Pârvan din Suflare peste păpădii (2013)
Adăugat de Alexandra Pârvan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pictură, poezii despre mamă, poezii despre copilărie, poezii despre arte plastice, poezii despre spațiu și timp, poezii despre singurătate sau poezii despre picioare
Poem în zbor
în zbor de pasăre aș vrea să mă înnod
pe aripa măiastră să ating o rază
arborele vieții vreau să aibă rod
pe ramuri îngerii să stea de pază.
să prind culori vesele din curcubeu
când ploaia spală cărările mele
în suflet să vibreze muzica mereu
acorduri de chitară pentru clipe rele.
în zbor de pasăre să mă înalt la cer
să mă învăluiască pulbere de stele
gândul să strălucească precum un giuvaer
plutind în libertate pe rondul cu lalele.
pe Veneția visului ca un gondolier
să plutesc deasupra valurilor grele.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre înălțime, poezii despre îngeri, poezii despre păsări, poezii despre poezie sau poezii despre ploaie
Frunză în arborele vieții
destinul meu e-o frunză pe un ram
freamătă sub stele pictate pe năframă
angelice lumini îmi bat la geam
și mă îndeamnă să nu îmi fie teamă.
dar mă lovesc furtuni o spaimă de groază
trece prin nervuri până la rădăcină
seva pământului trunchiul escaladează
mă energizează ca o vitamină.
vin vremuri cu probleme și cu ceață
cu valuri de brumă și de frig
nu mai aștept prea multe de la viață
și parcă tot mai des în pustiuri strig.
ia-mă Doamne în grijă ta sfântă
să nu fiu ca frunza căzută înfrântă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre înfrângere, poezii despre vitamine, poezii despre stele sau poezii despre spaimă
Dragostea este muzica sufletului
Cu multă vreme în urmă,
un om mergea abătut
de gânduri când, deodată,
atenția i-a fost atrasă de un copac,
în ramurile căruia
atârnau anotimpurile oamenilor.
Curios, trecătorul
se apropie de pom,
întrebându-l:
Cine ești?
Copacul se plecă spre om,
și cu voce blândă, îi spuse:
Eu sunt Arborele care se uită
în sufletul omului,
în cele mai singure și disperate
momente ale sale.
Cine va gusta
din fructul meu, va cunoaște
adevărata măreție a iubirii.
Nu poți trăi cu gândul, să te macini
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce
Slove - muguri de luceferi
culeg lumină de pe geana nopții
o strecor în suflet ca pe mărgăritar
am străbătut în viată multe echinocții
hoinărind ca vântul libertin solitar.
am alergat desculță prin vălătuci de ploaie
și am băut nectarul din crinul rourat
gânduri s-au tapetat pe pereți în odaie
stelele nemuririi mi-au dat visul curat.
valsul lebedelor pe lacul cu nuferi
pune în mișcare universul poetic
se-nverzesc cuvintele, muguri de luceferi
acoperă cu nimburi arborele genetic.
îmi port senectutea pe umerii teferi
conjugând iubirea cu cântul frenetic.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre vals sau poezii despre nuferi
Arbore genealogic (Sonet LXXV)
Visez mereu la arborele verde,
îl mai zăresc adesea printre astre
și cu sudoare mi-l așez în glastre,
când frunza-i cade și în gând se pierde.
De jeg să-i curăț soiul, de albastre
promisiuni ce-n umbre îl mai arde,
când se-nnoptează brusc pe bulevarde,
și-n rădăcini zac patimile noastre.
Zăcea copacul sub un cer de cretă...
Coroana-i vie, palidă se-aruncă
prin alte lumi, predând o grea ștafetă,
când vântul morții suflă a poruncă
și singura-i prezicere concretă
închide trunchiul într-o groapă-adâncă.
sonet de Ionuț Popa (8 martie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre promisiuni, poezii despre moarte, poezii despre genealogie, poezii despre curățenie sau poezii despre astre