Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Tablou cu mamă și copil

În splendide ținuturi am umblat fără îndoială
în castele clădite de pictori
și am fost sigură că ele există
Am privit oamenii fără îndoială
și despre ei n-am aflat nimic
dar tu
te-ai aplecat peste mine ca arborele spre pământ
la înserare
când frunzele se întorc una spre alta
și strivesc între ele singurătatea
mă țineai în desimea răcoroasă a brațelor
ca să nu-mi rănesc mersul de asprimea lucrurilor
îmi sprijineai capul
să nu alunece în căutări deșarte
În splendide ținuturi te-am văzut
poveste de taină a oricărei lumi
îndoite asupră-și, după imaginea mamei
purtându-și pruncul trup în trup
Unde nu este spațiu nu este cădere în gol
pictorii au vrut să lase moștenire
acest fapt neîndoielnic
există orice lucru care poartă în brațe un altul
Ești aici și când
frunzele tale s-au așezat de tot în pământ
ca notele într-o simfonie
sub foșnetul lor galben îmi țin arborele în picioare
poți să îți sprijini capul de mine, mamă
între timp voi căuta să cuprind în cuvinte
odihna roditoare a aplecării spre sine
dar n-ai teamă
nu voi încerca nimic zadarnic
vreau să las moștenire doar
acest ergo sum,
n-ai teamă
te pot ține în brațe
și sub furtună nu se va cunoaște
care din noi a murit în picioare.

poezie de din Suflare peste păpădii (2013)
Adăugat de Alexandra PârvanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Creedy: Sfidător până la sfârșit, da? Nu plângi ca el, nu? Nu te temi de moarte. Îmi semeni.
V: Singurul lucru pe care eu și tu îl avem în comun, domnule Creedy, este faptul amândoi vom muri.
Creedy: Cum îți imaginezi că o să se întâmple acest lucru?
V: Cu mine având mâinile în jurul gâtului tău.
Creedy: Ce o să faci? Am înconjurat locul. Nu ai nimic. Nimic în afară de blestematele tale de cuțite și loviturile tale de karate. Noi avem arme.
V: Nu, ce aveți voi sunt gloanțe și speranța atunci când armele voastre vor rămâne fără muniție nu voi mai fi printre voi pentru dacă voi mai fi cu toții veți muri înainte de a le încărca.
Creedy: Acest lucru e imposibil. Omorâți-l. (Oamenii încep tragă spre V, dar el se afla încă în picioare când ei rămân fără gloanțe.)
V: Este rândul meu. (V izbutește îi omoare pe toți ajutându-se de cuțite înainte ca aceștia reîncarce armele.)

replici din filmul artistic V de la Vendetta
Adăugat de Andreea TanaseSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt o cruce de vânt

Sunt o cruce de vânt cu brațe de lemn
și văd cum ele se mișcă în valuri concentrice
ghemuiesc, așa vaporoasă cum sunt, la pământ,
pe solul unui nor de furtună...
în ceea ce visez este utopie - cruce cu vise de lemn -
din când în când așchii îmi sar din brațe
zilele s-au prins de mine cu rășină

fac plecăciuni și descopăr reîncarnări
și mă sprijin de nori, de amăgiri și de ziduri crăpate
dacă aș avea voie, aș rupe transparența din vocea mea
și aș da drumul cuvintelor

mă las încolăcită de un șarpe
mi l-aș strecura în mine dacă aș fi om
îi dau voie, fiindcă uit în interiorul meu și văd abur
ne înțelegem tacit - singurătatea e doar un drum spre analiză

insomnia rece amorțește - iederă uscată
dar mă trezesc cititorii în stele
așchii îmi sar din brațe
și trec spre pământ prin mine.

poezie de
Adăugat de Eliana SerbanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Cuvintele mele magice, cu atenție, fie ascultate
Și de către cei ce vin după Coșciugul meu fie scandate,
În timp ce e dus spre sălașul său, ascuns.
Iar voi, care mergeți înainte și voi, care veniți după Râ,
În mersul lui spre locul de pe Cer, aflat cel mai sus,
În timp ce stăpânul sanctuarului, însuși Râ,
În picioare așezat, în Barca sa,
Face devină fructe florile pomilor înfloriți,
Voi, toți, aflați!
Și Râ, la rândul său, se află în mine!
Am făcut, ca de cristal, firmamentul lui Ptah, lustruindu-l bine.
O, Râ! Sufletul meu este mulțumit, ai inima plină de bucurii,
Când contempli frumoasa rânduială din această zi,
Când, în acest oraș sfânt, Khemenu, te-ai ivit,
Pentru ca, apoi, -l părăsești prin Poarta de Răsărit...
Primii născuți ai zeilor, care te-au precedat,
Ies în întâmpinarea ta, imediat,
Și cu strigăte de bucurie te salută...
O, Râ! Fă, pentru mine, dulce și plăcută
Calea străbătută de razele tale de soare,
Lărgește pentru mine, luminoase, Cărările tale,
În ziua în care îmi iau zborul de pe tărâmul pământean.

poezie din Cartea egipteană a morților (1993), traducere de Maria Genescu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copil frumos

Astăzi e ziua ta, copil frumos,
e ziua în care îmi amintesc cum ai pășit în viața mea,
când te priveam și nu-mi venea cred ești copilul meu,
te-am luat în brațe și de atunci te țin în brațe, dragul meu,
o inimioară începea bată în drumul meu,
un drum pe care amândoi pășim cu dragoste de Dumnezeu,
ne-mpiedicăm, cădem și iar ne ridicăm,
continuăm alergăm spre mântuire.
Parcă mai ieri tot gângureai și te hrăneam
și te hrănesc cu tot ce am mai bun pe acest pământ românesc,
udat cu fapte creștinești, cu tradiții strămoșești.
Ce moștenire să-ți las, copil frumos?
Privesc în jur și mă îngrozesc de neamul nostru românesc
ce s-a pierdut pe căi păgâne,
au și uitat că au un câine,
s-au lepădat de Dumnezeu
și aleargă cu sacul plin de iluzii
spre alte zări înfipte-n deziluzii.
Visează, iubește, dăruiește,
zboară spre zările albastre, copilul meu,
eu te aștept aici, privindu-ți zborul,
cu mâinile întinse, Îl voi ruga pe Dumnezeu
Să aibă grijă de suflețelul tău.
Eu te iubesc și-ți spun un sincer "La mulți ani!"

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dintotdeauna mi-a fost teamă că-mi voi trăi tinerețea singură, și că voi îmbătrâni tot de una singură, fără cineva drag lângă mine. Am fost mereu mai retrasă, e adevărat, mi-a plăcut solitudinea; dar era frumos și mă simțeam puternică atâta vreme, cât eram sănătoasă și în orice moment știam că pot să mă înconjor de oameni. De data aceasta, însă, e altfel. De data aceasta îmi e teamă că singurătatea nu mai este o opțiune, ci mai degrabă o sentință. Îmi era teamă că acum singurătatea va pune ea stăpânire pe mine, și ca nu voi mai avea nicio putere asupra ei.

în Scrisul, între vindecare și destin (2014)
Adăugat de Doina PostolachiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Ambroise" de Doina Postolachi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -28.00- 26.60 lei.
Corina Mihaela Soare

Și ce dacă...

Și ce dacă spune lumea m-ascund de ochii tăi,
Eu ascult și mi-e totuna ce îmi spun cei buni, cei răi
Și ce dacă niciodată, tu spre mine nu privești,
Eu rămân în urmă, raza, care tu o încălzești
Și cu toate că de-odată când de mine obosești,
Mă gonești cu dulcea șoaptă, eu revin, tu mă primești.
Ce fac, îmi este bine din puțin, nu vreau mai mult,
Doar o clipă lângă tine înalță peste vânt.
Doar o clipă rătăcită când vrei tu, eu ți-o cuprind,
O țin strânsă între brațe și aștept tăcută-n gând.
Aștept să-mi rostești cu ochii razele ce recheamă,
Am răbdarea dimineții, când ea vine fără teamă.

Și ce dacă trece timpul, și ce dacă am albit,
Încă pot iubi cu gândul, încă pot și mult mai mult.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Te voi iubi

Eu vreau să te iubesc fără scăpare,
Te pot iubi oriunde îmi vei fi,
Ascunsă-n așternut sau depărtare,
Când tu la mine poate n-ai să vii.

Te voi iubi chiar și atunci când glasul,
Atât de tandru, nu-ți voi auzi,
Atunci când lângă mine nu ți-e pasul,
Am să te-aștept și tot te voi iubi.

Voi săruta și clipele pe care,
Le-ai presărat în jurul meu mereu,
îmi aline fiecare stare,
Când lipsa ta îmi spune că mi-e greu.

Te voi iubi ca ploaia picătura,
Ce-o varsă grijulie pe pământ,
Să-ți umezească pleoapele și gura,
Când buzele-mi alături nu îți sunt.

Eu vreau să te iubesc într-un albastru,
Ce-mi colorează ochii când te văd,
Să uit că fără tine sunt sihastru,
Pierdut între uitare și prăpăd.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Ei, bine, ce vrei să-mi arăți aici?! Eu nu văd nimic interesant.
Lucian: Le recunoști cumva?
Lia: Foile astea... Sunt cumva din jurnalul meu?!
Lucian: Exact.
Lia: Dă-mi-le, imediat!
Lucian: Nu încă. Nu-ți fie teamă! Le vei recupera, imediat, pe toate, intacte.
Lia: Cum au ajuns astea la tine?!
Lucian: Le-am rupt eu din jurnalul tău, cu câteva zile în urmă, mai exact joi... Știi tu, când erai la baie.
Lia: Îmi amintesc! Iar când te-am întrebat ce-ai făcut între timp, mi-ai spus că nimic deosebit, doar m-ai așteptat pe mine...
Lucian: Și ce-ai fi vrut să-ți fi spus?! Că ți-am găsit între timp jurnalul personal, l-am răsfoit fără acordul tău și am oprit câteva file din el?! Am preferat să țin secret acest lucru, câtva timp.
Lia: De ce le-ai rupt?!
Lucian: Pentru că aici scrie ceva foarte interesant, care mi-a atras de îndată atenția. Scrie ... Mă iubești. Mai exact, scrie că te-ai fi îndrăgostit de mine, fără ca măcar să mă fi cunoscut, doar din descrierile pe care mi le-au făcut colegele tale, demult. Este sau nu așa?! Corectează-, dacă greșesc!

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Cojocariu

N-am să tac

Tu spui sunt o enigmă vie...
pot cu gândul mereu scrie.
Că sufletul îl am prea apăsat,
nu prea cred fiu salvat.

E drept ai uneori dreptate,
Nu pot să tac, vorbesc de moarte.
Dar oare tot ce ne înconjoară...
E adevăr... sau apă chioară?

Cum pot să tac... când tot e strâmb?
Când n-avem loc pe acest pământ.
fără milă îl călcăm,
Nimic nu vrem ca să salvăm.

Noi suntem niște trădători.
Pământul ne-a primit cu flori
Cei care mâine vor veni
Pe ce pământ vor mai trăi?

Ei unde oare vor pleca
Dacă pămînt n-o exista?
Gândiți și dați-mi un răspuns
O viață aveți... și nu-i deajuns.

Sunt cred... cel mai înverșunat,
Dau foc la tot ce e stricat.
Sunt chiar furtună în deșert,
Și vreau pământ fertil nu sterp.

Îmi spui cred că voi răzbi...
Și dragoste voi întâlni...
Speranța mea... un vis pierdut
Cum să o iau dela'nceput?

Probabil s-o schimba ceva...
Când eu... nu voi mai exista.
Nu pot să tac e prea târziu,
Mi-e teamă de ce pot să scriu.

Mi-e teamă... chiar și să vorbesc
Pot multe inimi să rănesc.
Așa tac și mă ascund
În jur e Răul până-n fund.

E seară... v-am cam pluctisit,
Am spus doar ce eu am gândit.
Vă mulțumesc anticipat
Nu tac... dar totuși am plecat!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Leonte

FANTEZIE?

Din îndepărtate ținuturi siderale
Ba nu, reale peisaje pământești
Spre mine cu gânduri ireale
Mi se pare tu plutești.

Și nu știu care din amândoi
Dorința vrea să-și scoată la iveală
În prezent sau mai apoi
nu fie cuprins de îndoială.

Spre mine te poți îndrepta
Dar calea-i plină de hârtoape
În inimă când ai vreun dor
Oricând eu îți voi fi aproape.

N-aș vrea să-mi pierd temperamentul
Să cad în mlaștini să mă scufund
Vreau merg în pas cu prezentul
La infinit, ba chiar mai mult.

1964

poezie de
Adăugat de Mihai LeonteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu există o profunzime a minții pe care trebuie să o atingem. Nu există decât o vacuitate imaculată. Nu există interior, exterior, suprafață sau adâncime. Nu ai unde să te duci. Oriunde te-ai duce, e tot aici. Privește în jur, spune care sunt limitele acestui moment. Cum îl măsori? După lungime, lățime, grosime? Acest moment prezent nu are nimic de-a face cu timpul sau cu profunzimea. E foarte simplu. Vei râde când îți vei da seama cât de simplu este. Oamenii petrec 30 de ani în peșteri doar ca să descopere sunt ei înșiși, Sinele lor. Acest A FI este aici și acum. E ca și cum ți-ai căuta ochelarii în timp ce îi porți. Orice ai face, oriunde ai fi, ești mereu în această Sursă.

citat din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi-am cusut Iov 15:15-22,17:1-10

Mi-am cusut apoi un sac de piele
Și țărâna-n pleoape mi s-a pus
Umbra morții-apasă peste ele
Plânsul mult aproape m-a răpus.
Totuși n-am făcut nici o greșeală
Fără șovăire-am fost în pași...
Sângele să-mi iasă la iveala
Azi, te rog, pământule, -l lași.

Vaietele mele răsune
Până-n zare, dincolo de ea
Am în cer un martor ce va spune
Tuturora de durerea mea.

Prietenii îi știu râd de mine
Dar rog plângând la Dumnezeu,
Fă dreptate omului la Tine,
Fă-mi dreptate-n fața lor mai vreu.

Anii mi se scurg spre neființa,
Doar un lucru vin Te mai rog,
-ntorc nu-mi este cu putință,
Pune-Te-naintea Ta zălog.

Pentru mine, Doamne, nu Te-ascunde -
Am răbdat batjocuri, suferinți -
Altfel cine ar putea răspunde
Pentru mine astăzi între sfinți?...

Când prinde jalea ca-ntr-un clește
Cei făr' de prihană-s împietriți,
Totuși cel curat se întărește
Însă prieteni, prieteni, voi veniți.

Să v-arat înțelept nu este
Unul printre voi, ce, de-au murit
Toate-acele planuri de poveste
Ce cu-atâta drag le-am făurit?...

Și mai spuneți noaptea -i lumină
Când e întuneric și nimic...
Locuința morților vină
O aștept, culcușul să-mi ridic.

Și când gropii-i strig fără de teamă:
"Tu ești, groapă, astăzi, tatăl meu,
Viermilor îmi sunteți soră, mamă
Unde mi-e nădejdea, Dumnezeu?...

Cu nădejdea azi iau de mână,
Care este azi nădejdea mea?
Când cu ea ne ducem în țărână,
Cine-n lumea asta va vedea?...

Amin!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Văzătorul este liber de vedere! În momentul în care realizezi că tu ești Conștiința, ego-ul este complet dizolvat. Nu se pune problema abandonezi ego-ul, ci recunoști Conștiința. Ea este Veșnic Prezentă, este Acum, Aici. Cunoscutul însuși creează frica, prin limitare și raportare la el însuși. Gândului despre frică îi este frică de gândul de libertate. Când noi avem recunoașterea, acest sentiment de separare dureroasă de/între mine și restul lumii dispare. Apoi, dispare dorința de a mai căuta ceva, ai ajuns la capătul oricărei forme de căutare. Apare acel sentiment al Veșniciei, al Vieții Veșnice. Conceptului de frică din mintea ta îi este frică de conceptul de libertate. Cât de valid poate sune asta? Doar Prezența există, nu există nimeni care să fie prezent. Doar cuvintele există, nu există nimeni care să vorbească. Există doar ascultarea/auzul, nu există niciun ascultător. Când lași aceste cuvinte să intre în contemplare în tine, vei vedea că există foarte mult spațiu în ele. Cuvintele care răsar din liniște, se întorc înapoi în liniștea desăvârșită, cui aparțin? Ce anume nu trece pentru că este deja de veacuri Veșnicia Veșniciei?!

în De unde știi că nu ești deja iluminat?
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Eftimie Kabbout

Voi fi pământ

Nu -ntreba dacă tem
În viața asta de ceva
O moarte am și nu mai mult
De ce să mă mai tem de ea?

Cât timp mai sunt cu tine-aici
De vrei, mă poți privi de "sus"
Și mă poți critica acum
Pentru ce-am scris sau ce am spus

Nu face asta-n ziua când
Eu, înarmată, până-n dinți
Doar cu nimic din ce-am avut
Voi căuta drum către sfinți

Am îndrăznit să nu accept
Ce alții au tot vrut să fiu
Venind, plecam spre nică ieri
Când prea devreme-a fost târziu

Tot ce-am iubit și am visat
Lăsat-am în al meu cuvânt
Suflet și trup am fost cândva
Sub pasul tău voi fi pământ...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O carte mi-a spus că am valoare ca și ființă umană atunci când niciun om nu a știut, putut sau vrut să îmi spună asta. O altă carte mi-a spus dacă am atitudinea corectă pot înfrunta orice îmi aruncă viața în cale fără să mă tem. Tot o carte mi-a șoptit că nu e nevoie să țin capul plecat și că de murit se moare cu sabia în mână. Că natura umană este previzibilă și pot să folosesc legile naturii și ale universului pentru a mă face pe mine și pe cei din jur fericiți, tot o carte mi-a spus. Că există iubire și că o pot trăi și eu, știu dintr-o carte și doar cărțile mi-au păstrat vie speranța că într-o zi voi putea fiu și eu fericit. Scriind o carte am câștigat pentru prima oară în viață bani munciți de mine făcând ce îmi place. Printr-o carte mi-am cunoscut soția și cărțile sunt promisiunea unei vieți extraordinare pentru întreaga omenire. Cărțile nu ne judecă, nu ne fac reproșuri și ne acceptă de fiecare dată exact așa cum suntem, răbdătoare, ne facem timp și să le atingem, le deschidem și să lăsăm cuvintele așternute în ele să ne pătrundă în suflet, prin minte. Între un om și o carte există o iubire cu adevărat necondiționată și asta e alt lucru pe care îl putem învăța de la cărți. Atunci când au pictat imagini cu raiul, au uitat pună în el bibliotecile.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pași spre nimic

Va veni și acel timp,
Al tăcerilor imense,
Când trifoiul de pe câmp,
Nu voi ști când înflorește.

Nu voi ști poate nimic,
Nici cum crește firul ierbii
Și din locul din pământ,
Nu voi ști cum urlă cerbii.

Va veni și acel timp,
Al tăcerilor profunde,
Fără gându-mi recitând,
Din poemele nocturne.

Și-atunci liniște și pace
Și-atunci gloduri de pământ
Mă vor legăna în brațe,
Fără brațele simt.

Cine știe cum va fi,
Când sub pleoape va fi negrul,
Poate negrul nu va fi
Și nimicul va fi zeul.

Poate e adevărat
Și doar sufletul trăiește
Și lăsând trupu-mi uscat,
Va trăi altă poveste

Îmi e greu să mă gândesc,
Când va fi fie timpul,
Singur să mă părăsesc,
Să m-amestec cu nimicul.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Asceza

Asceza nu are mădular, dar Ordinea?
Oho! Dar Adevărul? Mă-nclin și m-ascund.
Adulții să nu vorbească de adevăr.
Cât despre foc, eu cred el nu se stinge niciodată,
indiferent de sex, rasă, vârstă, obiceiuri.
Ne bucurăm de același soare, dar nu suntem frați.
De ce? Prea mulți păcătoși s-au dus în pământ.
Năramzi printre măslini se-mpart, un dor,
apoi durerea, zăpezile, se uită totul?
Grădinile închid în ele o taină.
Tu, cititorul meu aștepți spun ceva.
Ascultă și tăcerea, e un sfat.
Ghitara jalnic sună. Și nici un drum nu te va mulțumi.
Doar vânătorul știe al său drum.
Într-un adânc de ape vei găsi cuvinte.
Diamante lichide. M-aș dărui și lor,
dar totul curge, omnia fluunt, omnia mutantur.
nu uităm de facere, de întrupare.
Să ne ferim de abstracțiuni, așa zic.
Ele ne aduc suferință.
Arta este totul sau nimic,
contemplarea este miezul.
Misterele nu se schimbă în timp.
Cea mai eroică este lupta lui Iaacov cu Îngerul.
Până și stelele cad.
Purtăm peruci sau măști, dar suntem încă noi,
aceiași, din copilărie.
Polonius, cel ascuns pe jumătate.
Nu căuta instrumente în codru, în câmpie.
Nu refuzați cântecul. Înflorirea, vestejirea, apar, dispar.
Unde există formă, lipsește esența.
Există mereu o cale de întoarcere,
dar noi nu o recunoaștem.
Eu nu știu ce înseamnă omul adevărat,
știu ce este omul.
Există cuvinte care cuprind alte sute.
Mai este și sentimentul că nu exiști.
Sânii tăi îmi acoperă fața.
Între ei voi plânge și mă voi bucura.
Să pornim de la sfârșit spre început.
Acolo și atunci nu mai există.
Timpul devine încâlcit,
ne vom limpezi privind unul în ochii celuilalt.
Suntem veniți cu arca lui Noe.
Un papagal, o glumă colorată, avataruri.
Orice balanț㠖 aroganță.
O despărțire fără despărțiri.
Ce aș putea -ți mai spun?
Tăcere, restul sunt vorbe.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Lucian Blaga

Psalm

O durere totdeauna mi-a fost singurătatea to ascunsă,
Dumnezeule, dar ce era fac?
Când eram copil jucam cu tine
și-n închipuire te desfăceam cum desfaci o jucărie.

Apoi sălbăticia mi-a crescut,
cântările mi-au pierit,
și fără să-mi fi fost vreodată aproape
te-am pierdut pentru totdeauna
în țărână, în foc, în văzduh și pe ape.

Între răsăritul de soare și-apusul de soare
sunt numai tină și rană.
În cer te-ai închis ca-ntr-un coșciug.
O, de n-ai fi mai înrudit cu moartea
decât cu viața,
mi-ai vorbi. De-acolo unde ești,
din pământ ori din poveste mi-ai vorbi.

În spinii de-aci, arată-te, Doamne,
știu ce-aștepți de la mine.
Să prind din văzduh sulița veninoasă
din adânc azvârlită de altul să te rănească subt aripi?

Ori nu dorești nimic?
Ești muta, neclintita identitate
(rotunjit în sine a este a),
nu ceri nimic. Nici măcar rugăciunea mea.

Iată, stelele intră în lume
deodată cu întrebătoarele mele tristeți.
Iată, e noapte fără ferestre-n afară.
Dumnezeule, de-acum ce fac?
În mijlocul tău dezbrac. Mă dezbrac de trup
ca de-o haină pe care-o lași în drum.

poezie celebră de din În marea trecere (1924)
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -66.47- 46.99 lei.

Colecție de iarnă

în zile albe
se face colecție de mine
atunci
inventez rând pe rând
până când rândurile adună depărtarea
între ceea ce sunt
și par a fi

mai păstrez nu știu de ce
poșeta din ață
cu un singur abia auzit strigăt în ea
îmi amintesc
niciodată n-am plecat de acasă
cu umărul gol

ar trebui fug în sens invers mie
până când îmi vor crește picioare de fluturi
și caraghioase brațe de lună
pâna voi crede port după mine iarna
într-o banală pungă de plastic

același tablou
pictorul dă cu negru peste înțeles în cuvinte
închide păsările răpitoare în colivii fumurii
azi-noapte au înghițit siluete de stele
gesturile se întorc în geamantane de piatră

poezie de
Adăugat de Hadrian RudeanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Indicativ

O palidă stea îmi poartă destinul născut într-un colț de univers,
acolo unde lumina estompată de umbrele nopții
clipește odată cu inima mea ce bate încet.

Aici pe pământ viața își continuă ritmul
cu mersul mai lent sau cu iuți alergări.
Își are rostul cuminte, așezat pe vatră de casă sau cu pretenții de trai la castel.
Oricare ar fi privirea și pasul, doar trupul îmi poartă cărarea spre el.

Am fost cândva o crisalidă, dar acum zbor spre lumină cu aripi translucide.
Știu, timpul nu îmi ajunge nici pentru a-mi lua la revedere,
De aceea voi lăsa totul neterminat pentru o altă metamorfoză, pentru un alt anotimp.

Aparțin și trăiesc între două lumi, aparent asemănătoare, aparent firești.
Ceea ce nu e asemănător e însăși distanța dintre noi.
Fiecare venim, trăim, sfârșim cu o altă poveste,
toți prizonierii acelorași zări.

Îmi aștern semnătura peste hrisovul vieții mele cu degetul pecetluit de tăceri și mari așteptări.
Îmi rămâne răgaz mai țes cuvinte și forme geometrice, chipuri noi
și vise pentru oamenii timpului meu.
Mă ascund după arbori albaștri și ascult cum crește iarba primăvara.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook