Toate rezultatele despre +steaua +de +argint, pagina 2
Memento mori (Panorama deșertăciunilor)
Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur,
Când a nopții întunerec - înstelatul rege maur -
Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc,
Iară luna argintie, ca un palid dulce soare,
Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare,
Când în straturi luminoase basmele copile cresc.
Mergi, tu, luntre-a vieții mele, pe-a visării lucii valuri,
Până unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri,
Cu dumbrăvi de laur verde și cu lunci de chiparos,
Unde-n ramurile negre o cântare-n veci suspină,
Unde sfinții se preîmblă în lungi haine de lumină,
Unde-i moartea cu-aripi negre și cu chipul ei frumos.
Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite,
Alta-i lumea cea aievea, unde cu sudori muncite
Tu încerci a stoarce lapte din a stâncei coaste seci;
Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei mândre flori de aur,
Alta unde cerci viața s-o-ntocmești, precum un faur
Cearc-a da fierului aspru forma cugetării reci.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre văi
- poezii despre stânci
- poezii despre palate
- poezii despre nisip
- poezii despre gură
- poezii despre fluvii
- poezii despre crengi
- poezii despre văduvie
- poezii despre vulcani
Boreal
căutam steaua noastră...
mii de steluțe mă tachinau
mă derutau
mă invitau...
era acolo
mi-a spus că va rămâne
purtându-ne lumina peste timp
numele noastre legate
confetti de stele căzătoare unduiau
doi luceferi se întreceau
în frumusețea împlinirii
luna presăra argint
dându-i soarelui de știre
despre ea și despre noi
cum că el
cel mândru faur
să ne umple cu-al lui aur
sus pe bolta boreală...
steluța noastră
steaua nordului
[...] Citește tot
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre lumină
- poezii despre știri
- poezii despre stele căzătoare
- poezii despre mândrie
- poezii despre frumusețe
- poezii despre aur
- poezii despre argint
- poezii despre Soare
Luna marilor surprize
magia din Decembrie iar mă surprinde
peste sufletul meu cern ninsori de argint
sărbătorile vin cu alai de colinde
steaua vestește nașterea pruncului sfânt.
Moș Crăciun aduce daruri și surprize
liniște în suflet dorita sănătate
brazi împodobiți scot lumina din prize
mesele întinse sunt pline de bucate.
petreceri în familie cu toți cei dragi
colindătorii poartă veselia pe umeri
ninsori de poveste acoperă fagi
clipe de miracol tu Floare enumeri.
lună de spectacol mă seduci mă atragi
mă porți în lumea de vis printre magi.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre Crăciun, poezii despre suflet, poezii despre visare, poezii despre sărbători, poezii despre sănătate, poezii despre surprize sau poezii despre stele
Transcendența bucuriei
urc și cobor o seamă de trepte
mă ține-n echilibru o lumină lină
în față se deschid drumurile drepte
pe care rezonează ritmuri de mandolină.
trăiesc transcendența bucuriei din umbră
voalează suferința căderii în moarte
suport bătrânețea nu mi se pare sumbră
sunt consecventă visului în magii să mă poarte.
zboruri de gânduri ardente, febrile
cu fir de argint de univers mă leagă
speranțe din suflet se măsoară în zile
când noaptea mă apropii de steaua mea dragă.
mă scoate din beznă mă scoate din coșmar
anihilează gustul acru perfid și amar.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zile, poezii despre viață, poezii despre suferință, poezii despre ritm sau poezii despre noapte
Bucurii de iarnă
Îmi rezonează-n gând lumini celeste
Ce îmi inspiră un poem duios,
E iarnă și mă simt ca-ntr-o poveste,
Cu suflet mai ușor, mai generos,
Aștept Crăciunul cu înfiorare,
Mereu adorm în gând c-un brad frumos,
Visez că merg cu steaua pe-o cărare
Vestind voios că s-a născut Cristos;
E minunată-acestă sărbătoare,
Ea ne transformă-n legendarii magi
Ce vin cu daruri ca la o chemare
Și bucuroși le-nchină celor dragi.
Când neaua cu argint ne poleiește
Suntem mai buni, cu gândul mai curat,
Ne-nviorăm cu toții sufletește,
Suntem copii porniți la colindat.
poezie de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre bucurie, poezii despre somn, poezii despre poezie sau poezii despre naștere
Bucurii de iarnă
Îmi rezonează-n gând lumini celeste
Ce îmi inspiră un poem duios,
E iarnă și mă simt ca'ntr-o poveste,
Cu suflet mai ușor, mai generos;
Aștept Crăciunul cu înfiorare,
Mereu adorm în gând c-un brad frumos,
Visez că merg cu steaua pe-o cărare
Vestind voios că s-a născut Cristos;
E minunată-această sărbătoare,
Ea ne transformă-n legendarii magi
Ce vin cu daruri, ca la o chemare,
Și bucuroși le-nchină celor dragi.
Când neaua cu argint ne poleiește
Suntem mai buni, cu gândul mai curat,
Ne-nviorăm cu toții sufletește,
Suntem copii porniți la colindat.
poezie de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Leru-i ler
Leru-i ler din flori de ger
Au venit colindători
Să ne colinde cu lumina în suflet din povești
Stelele se văd ca niște umbre
Crengile din brad se impodobesc
Raza soarelui se fringe de căldură
Lemnele troznesc în foc cuminți
Anul se rotește între focuri
Ce despică cerul în argint,
Leru-i ler din muguri de soare
Naștere din cer coboară lin steaua călătoare
La izvoare fluieră în vânt naștere de prunc creștin
Leru-i ler din flori de ger
Frig, înfrigurare tot amarul gândului
Se duce o secundă, curge și se oprește-n mare
Pești o înconjoară, o sărută dintr-o sorbitură,
Rază de poem
Leru-i ler de frig, leru-i ler.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre colinde, poezii despre vânt sau poezii despre sărut
Cântecul marinarilor
Noi nu trăim în case, ci-n falnice corăbii
Și când murim răpuși de cel mai strașnic val,
Noi suntem escortați pe țărmul nemuririi
De-o flotă de sirene cu ochii de coral,
N-avem iubite pământene cum au toți muritorii,
Noi ne iubim cu amazoane sălbatice în larg,
Noi suntem lupii mării în urletul vâltorii,
Și-avem o stea la pupa, și una la catarg.
Noi știm că soarta lumii e pecetluită-n stele,
Și știm Steaua Polară prin beznă s-o zărim
Și Crucea de la Sud ne ține loc de vele,
Și-n stele căzătoare noi știm ca să ghicim.
Noi suntem cavaleri ai vieții și ai morții,
Și-n piepturile noastre inimi de flăcări ard,
Când Luna de argint străbate cerul nopții,
Avem o inimă la pupa și una la catarg.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre marină, poezii despre iubire, poezii despre inimă, poezii despre superlative, poezii despre ochi sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Steaua mea
Cu nostalgie pribegesc prin viața mea
Și comori în ani adun în ea,
O salbă de argint sunt zilele trăite
Și de diamant sunt clipele fericite.
Urc și urc cu pași mici și ușori,
Pe o scară -naltă de mătase,
Câteodată am mai și căzut,
Firele strâns mpletite m-au salvat,
Că prin al meu destin așa mi-a fost dat.
Mă înalț anevoios și pașii -s numărați,
Mult a fost, puțin a mai rămas,
La liman curând eu voi ajunge,
Al meu val în mare se va stinge
Și în alt ținut eu voi ajunge.
În urmă mai privesc din când în când,
Să cobor desigur nu mai pot
Și așa eu urc, tot urc, până la cer
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Ganea (6 noiembrie 2022)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre salvare sau poezii despre fericire
Canopus
nimic nu făcea concurență trupului alb marmorean
decât aceste umbre zimțate
desprinse parcă dintr-un abia perceptibil os calcaneu
- o sferă împinsă de vântul oceanic.
ascunsă privirii, derizoria noastră trăire pulsa.
o închipuire albastră pe jumătatea rănită de cer
învăluită întro spirală mult mai înaltă. deasupra fluviului
steaua Canopus cobora odată cu valurile
aidoma leneșelor mișcări de gondolă
surprinse în lumina farului, apoi
neobișnuite ninsori peste contururi colorate de șlepuri.
nici un fel de țipât de pescăruși, nici un fel
de perdea să acopere vidul cosmic. doar la stânga
obișnuia să moară, cu mâinile-n șolduri
câte un crab aiurit pentru a nu știu cât a oară.
se dezlipi de tot ce era vulcanic
de razele umile, sângerii ale nopții
de câlcâiul primului Început, de ochiul
ne-nveșmântat coborât în mijlocul templului.
simțea obscuritatea strecurată sub fiecare fereastră
[...] Citește tot
poezie de Adrian Mondea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre început, poezii despre verde, poezii despre vamă, poezii despre tăcere sau poezii despre trandafiri