Transcendenţa bucuriei

urc şi cobor o seamă de trepte
mă ţine-n echilibru o lumină lină
în faţă se deschid drumurile drepte
pe care rezonează ritmuri de mandolină.

trăiesc transcendenţa bucuriei din umbră
voalează suferinţa căderii în moarte
suport bătrâneţea nu mi se pare sumbră
sunt consecventă visului în magii să mă poarte.

zboruri de gânduri ardente, febrile
cu fir de argint de univers mă leagă
speranţe din suflet se măsoară în zile
când noaptea mă apropii de steaua mea dragă.

mă scoate din beznă mă scoate din coşmar
anihilează gustul acru perfid şi amar.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!