+marius +robu

Planul de sub riduri

Ridul de la mine de pe frunte
A crescut şi s-a făcut un munte;
Cât o fi de când Carpaţii, oare,
Au fost rid pe-o frunte gânditoare?

Şi de când or creşte ne-ncetat,
Pe o frunte care veşniceşte
Şi sub care tot ce-am cugetat
S-a gândit şi nu se răzgândeşte?

poezie de Marius Robu din Aproape alb (5 iunie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surori de anotimp

Bună dimineaţa, îngheţată floare!
Mi se pare mie sau chiar te-ai grăbit
S-aduci mai devreme primăvara care
A venit şi totuşi încă n-a venit?

Bună dimineaţa, floare de ce-ai fost!
Mi se pare mie sau regreţi acum
Că venişi pe lume când fu ceasul prost?
Ultimu-ţi, se pare, fu şi primu-ţi drum.

Bună dimineaţa, sora mea frumoasă!
N-ai sosit devreme, dacă ne-ntâlnim;
Eu sunt iarna care s-a întors acasă
După ce plecase. Ne compătimim?

poezie de Marius Robu din Aproape alb (27 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsăritul Pământului

Timpul nu trece.
Trec limbile ceasurilor,
De la un semn la altul,
De la o cifră la alta;
Trec oamenii,
De la unul la altul,
De la una la alta.
Timpul: spaţiul fix în care se mişcă totul.

Soarele nu răsare,
Nu ştie să răsară.
Pământul ştie să răsară
Florile, pădurea, grâul.
Pământul: timpul potrivit al încolţirii universului.

Dragostea mea,
Nu trebuie să mergem pe soare
Pentru a privi răsăritul pământului.
Hai să ne culcăm aici, pe creştetul său,
Şi-n zori

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu din Aproape alb (22 septembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani!

De ziua ta ţi-aş dărui o viaţă,
De-ar fi posibil însăşi viaţa mea,
Suflet de vis cu zâmbetul pe faţă,
Zeiţă-Lună şi Zeiţă-Stea!

Şi-aş vrea să fiu din viaţa ta măcar
Un soare ce durează o secundă,
Privirea ta şi zâmbetul tău rar
Să mă topească şi să mă pătrundă...

Să pot măcar s-apuc să strig şi eu
Că ştiu ce-nseamnă toată fericirea,
Căci m-a pătruns o clipă Dumnezeu,
Cu zâmbetu-i de foc şi cu privirea.

Mă simt etern căci m-am atins de tine,
Zâmbind şi moartea o voi îndura,
Chiar dacă pentru totdeauna ţine,
Cât amintirea-ţi nu poate dura.

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amor moştenit de Dor

Să-ţi fie dor de cineva,
Încât să nu mai ştii de tine,
Să te gândeşti altundeva
Decât unde un cap te ţine.

Un cap de aţă, ca o zestre
Pe care n-ai mai da doi bani,
De ţi s-ar face la ferestre
Un semn, visat de-amar de ani.

Ce dulce vis, ce interzis
Amor, moştenitor, ce dor!

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (8 decembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, Doamne, cât de supărată sunt pe dumneavoastră, domnule Marius Robu! Şi, cât de tare mă loviţi, cu această poezie! [...] | Citeşte tot comentariul

Ca cucul

Se-ntoarce toamna dintr-o dată,
După ce nouă luni a stat
De la bărbatul său plecată
La unul tânăr şi bogat.

Vorbesc muierile în şoaptă
Că parcă s-a schimbat de când
Bărbatul singur o aşteaptă
Şi le respinge rând pe rând.

Ce-o fi având, fir-ar a naiba,
De-o iartă când se bate nucul,
Şi-n taină-şi oblojeşte zgaiba
Când pleacă, nouă luni, ca cucul?

poezie de Marius Robu din Aproape alb (25 august 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clepsidra cu zăpadă

Să fii femeie şi să-ţi treacă timpul,
Nimic mai efemer, nimic mai greu;
Şi niciun ochi să nu-ţi mai soarbă chipul,
Bărbat să-ţi fie numai Dumnezeu...

Nu te mira că sunt aşa departe
Şi totuşi te cunosc atât de bine,
Eu sunt un ochi tăiat pe jumătate,
Şi văd cu jumătatea lui din tine.

Să fii femeie şi să-ţi treacă timpul,
Iar cei din jurul tău să nici nu vadă
Că ţi s-a spart clepsidra şi ţi s-a scurs nisipul,
Îmbălsămându-ţi trupul c-un munte de zăpadă!

poezie de Marius Robu din Drumul robilor (2003)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De fapt

A aştepta înseamnă a veni
A aştepta înseamnă a primi
A aştepta înseamnă a avea
A aştepta înseamnă viaţa mea.

Te-am aşteptat prea mult ca să nu vii
Şi mult mai mult ca să nu te primesc
Chiar infinit, să nu te am, să ştii
Că nu te-aştept, de fapt eu te iubesc.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (7 ianuarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Detaliu bizantin

Cad capete de îngeri pe podele,
După ospăţul ce s-a dat în rai
În cinstea poposirii dragei mele
într-un harem al unui vechi serai.

Zorii mă prind pe plaje musulmane,
Pe calul alb, la piept ţinând iubirea,
Plătesc îl lire, drahme şi coroane
Un bir la fel de scump ca fericirea.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (iulie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind de lacrimi

Mamă, nu ştiu dacă vine
Iarna şi în cer, la tine,
Dacă vin colindători,
Dacă-i cald de sărbători;

Că te ştiu cam friguroasă,
Mamă tristă şi frumoasă,
Pătimită deseori,
Fericită rareori...

Mie, de Crăciun îmi vine,
Dor de noi şi dor de tine,
Iar lacrimile-mi cuprind
Obrajii, ca un colind.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!