Răsăritul Pământului
Timpul nu trece.
Trec limbile ceasurilor,
De la un semn la altul,
De la o cifră la alta;
Trec oamenii,
De la unul la altul,
De la una la alta.
Timpul: spațiul fix în care se mișcă totul.
Soarele nu răsare,
Nu știe să răsară.
Pământul știe să răsară
Florile, pădurea, grâul.
Pământul: timpul potrivit al încolțirii universului.
Dragostea mea,
Nu trebuie să mergem pe soare
Pentru a privi răsăritul pământului.
Hai să ne culcăm aici, pe creștetul său,
Și-n zori
Să răsărim împreună,
Sub ochii tăi însărcinați de vise!
Bună dimineața!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (22 septembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre Soare
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre păduri
- poezii despre ochi
- poezii despre iubire
- poezii despre flori
- poezii despre dimineață
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.