Toate rezultatele despre +de +unde +vine +suferinta, pagina 2
Când trebuie să alegi
lumina vine de la răsărit
dar nu întotdeauna fratele cel mare e și cel bun
și așa afli că poți să respiri cât timp el doarme
fericirea își are adresa mai la vest
dar nu întotdeauna darurile sunt ceea ce par a fi
pentru că și otrăvurile sunt colorate în culorile curcubeului
de la est, de la vest, de la nord, de la sud
indiferent de unde ai privi, soarele tot sus pe boltă se află
departe de durerea și suferința noastră
am ales simplitatea lemnului, a lutului și a pietrei
pentru că puțini râvnesc la aceste comori
și nimănui nu-i pasă de cusăturile tale atâta timp cât nu au aur
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre culori
- poezii despre timp
- poezii despre suferință
- poezii despre somn
- poezii despre lut
- poezii despre lemn
- poezii despre fericire
- poezii despre durere
I: De unde vine suferința?
A. M: Cauza oricărei suferințe se ascunde în dorință. Ne dorim ființe, lucruri, apoi odată dobândite ne atașăm făcându-le ale noastre și atunci când le pierdem suferim. La fel de mult suferim când dorim, tânjim și nu obținem. Iluzia de a fi despărțit de obiectul dorinței creează suferința. Când vedem că "eu"-l care ne transformă într-un obiect conceptual numit "om=persoană" este fals, atunci dispare și dorința și odată cu ea întreg alaiul suferinței. Suferința nu-i nimic altceva decât șatra de bocitoare a persoanei. Persoana se crede matură, validă/autentică doar prin suferință. Atașamentul și dorința sunt rădăcina suferinței!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre suferință, citate despre dorințe sau citate despre maturitate
Duel
Am prins strigătul de aripi și le-am frânt, din neputință,
Adunase-n el amarul clipelor de suferință
Și mă mistuia... netrebnic, între gânduri neplăcute,
Iar în suflet, cețuri dense, rosteau vrute și nevrute
Lunecam în găuri care nu aveau sfârșit vreodată,
Erau drumuri către iaduri, din acum spre niciodată,
Și din teamă, eram sigur că nu pot să mă întorc
Către ziua care vine, ca o clipă să-i mai storc
Câteodată, e cărarea un drum greu, lipsit de soare
Curg pe umeri deznădejde, frică, cât și disperare
Și apăsă într-atâta încât crezi că nu mai poți,
Un genunchi e în pământuri... nu mai știi de îl mai scoți
Sunt momente dificile, trec prin noi, prin fiecare
Ne lovesc fără de milă chiar acolo unde doare,
Dar vor trece... trec cu toate, le-am învins de-atâtea ori!
Cum să știi că ești în viață, dacă nu mai simți că mori?
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre frică, poezii despre victorie, poezii despre suflet, poezii despre sfârșit, poezii despre negru sau poezii despre moarte
Lucian: Încotro, dom' director? Unde mergem?
Traian: La mine, Luci, unde altundeva?
Lucian: De ce? Ce aveți cu mine atât de urgent, încât nu puteați aștepta până la 12.00, când veneam noi acolo?
Traian: Tu ce crezi?
Lucian: Nu știu; nu-mi dau seama.
Traian: Îți dau un indiciu: Cine crezi că te așteaptă suspinând și vine zi de zi, rugându-mă cu lacrimi în ochi să o ajut?
Lucian: Mama?! V-ați ostenit degeaba, dom' director! Nu vreau s-o văd! N-am ce discuta cu ea!
Traian: Luci, stai! Nu fii rău! Mama ta suferă cumplit din cauza ta, pentru că nu te-a văzut de o săptămână.
Lucian: E vina ei. Am avertizat-o doar...
Traian: Uită ce s-a întâmplat atunci și hai cu mine! Acordă-i încă o șansă; nu se poate s-o refuzi. De altfel, știu foarte bine că și tu suferi din cauza ei. Nu te mai prostii! Nu fii îndărătnic! Lasă ranchiuna în urmă!
Lucian: V-a spus ea cumva că n-ar mai fi împotrivă? Acceptă ideea plecării în misiune?
Traian: Nu; încă este împotrivă, dar nu te va mai cicăli. Nu va mai încerca să te convingă să renunți la misiune, se va adapta la noua situație. Te rog, Luci, hai cu mine; n-o lăsa îndurerată! De ce vrei să prelungești această suferință? Cât crezi că mai pot suporta s-o văd înlăcrimată, implorându-mă s-o ajut? Astăzi a îngenuncheat în fața mea, deși nu era nevoie să procedeze astfel, doar ca să mă convingă să te aduc să vorbești cu ea.
Lucian: Mama a îngenuncheat?!
Traian: Da. Închipuie-ți doar... Spunea că dacă o să vină ea să te caute, o să fugi și o să te ascunzi, de aceea a apelat la mine.
Lucian: Are dreptate; așa am procedat în ultimul timp... Am evitat-o intenționat.
Traian: Și de ce? De ce oare? Hai! Cred că e cazul să renunți la acest comportament infantil și să dai dovadă de mai multă maturitate. Dovedește că ești capabil să-ți înfrunți și să-ți rezolvi problemele, doar vei fi comandantul misiunii...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vinovăție, citate despre timp, citate despre vorbire, citate despre săptămâni, citate despre prostie, citate despre prezent sau citate despre mamă
Prin femeia pe care o iubesc
prin femeia pe care o iubesc
am redescoperit patria
prin ea mi-am dat seama că sunt tânăr încă
și am un viitor
prin femeia pe care o iubesc
am redescoperit viața
și viața m-a răsplătit
cu încă o viață
cea a copilului meu
de ce toate acestea mi s-au întâmplat tocmai mie?
e simplu
pentru că nu am renunțat să cred și să sper
chiar și atunci când însetata veșnicie
mă îndemna să beau paharul cu amărăciune
până la fund
chiar și atunci când înfometatul necunoscut
se hrănea cu visele mele care nici măcar
nu dăduseră-n pârgul obrazului catifelat
al dimineții perfecte
prin femeia pe care o iubesc
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea (19 septembrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre iubire
- poezii despre început
- poezii despre visare
- poezii despre viitor
- poezii despre versuri
- poezii despre tinerețe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ne pleacă copiii
Ne pleacă copiii departe în lume
Ne pleacă copiii să câștige o pâine
Ne pleacă copiii departe, departe
Ne pleacă copiii uneori către moarte
Ne pleacă copiii departe in lume
Ne pleacă copiii sperand ca‐i mai bine
Să aibă ce pune pe masă la prunci
Dar suferind mult de dorul de‐aici
Rămân măicuțele plângand la poartă
Rugându‐se Domnului să le dea o soartă
Prin care să le fie bine în lume
Dar să se întoarcă în anul ce vine
Ne pleacă și mamele pruncilor mici
Răman întristați doar cu ai lor bunici
Sau cu vreo mătușa bătrână, bolnavă
Se roagă poporul strigând Domnului "Slavă "
[...] Citește tot
poezie de Ligya Diaconescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre bebeluși, poezii despre sfințenie, poezii despre pâine, poezii despre plâns, poezii despre dor, poezii despre ajutor sau poezii despre țări
Absolut
Poemele nu se vând, nu se prostituează.
Solemni părem, dar ce râdem în noi, ce râdem,
În vise întuneric nu există.
Crape capra, cobra, sobra,
Clipele nu obosesc niciodată?
Suntem sacii de box ai propriului eu,
Se spune că proștii au vise deștepte
Și invers, unele se realizează
Sub formă de bile mari pe trotuar.
Adică faci trotuarul, golanii nu merg cu bicicleta,
Doamnă frumoasă ca o toamnă,
Iubesc absurdul pentru că este simplu,
Am început să merg numai prin grădini,
Multe avantaje, nici un pisălog,
Un pictor uitat pe undeva,
Doi se pupă de zor,
Sanseverina e peste tot,
Bunica din Toronto zâmbește,
Ea nu va muri, știe și ea,
Ziua judecății nu a venit,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre râs, poezii despre bogăție, poezii despre absurd sau poezii despre învățătură
Torționarul și profa de mate
torționarul ireal povestește firesc cum mânca două rațe clasa-ntâi
apoi trecea liniștit la omorârea cu râvnă a victimelor neidentificate
îi chinuia cu bătăi gospodărești la testicule până își dădeau sufletul
tineri studenți și intelectuali filfizoni cu studii la Paris
asta după ce îi crăpase țeasta lui taică-su cu un topor sfătuit de un tovarăș
apoi completa liniștit un formular și raporta, că era muncă serioasă
19 căpățâni luna asta cam puțin, răspundea fratele rus coordonator
era o plăcere în a tortura, o distracție pentru noi
că nu eram singur, eram foarte mulți care făceam asta
vorbește clar, senin, împăcat, cuvintele cad seceri și ciocane
eram comuniști convinși, toți, întărâtați împotriva intelectualilor
până în 53 i-am terminat pe toți cei curați la suflet, unu nu mai era
îmi vine să vărs, mi se face rău, nu-mi vine să cred
păi cum credeți că s-a făcut comunismul la noi - zice el
n-am dormit trei zile, am scris numai versuri negre, am înjurat fără rost
în coșmarul meu îl vedeam prin piață, în autobuz, la medic,
un pensionar cumsecade pierdut printre bătrânii nostalgici din cartier
care dintre ei au fost colegii lui de muncă mâncându-și azi liniștit pensia
[...] Citește tot
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre matematică, poezii despre prezent, poezii despre plăcere, poezii despre pensie, poezii despre liceu sau poezii despre comunism
Să se fi "stricat" Busola?
Cuvântul scris e-a Tatălui din cer scrisoare, trimisă nouă celor jos de pe pământ,
Busola pelerinilor care-au pornit pe drumul ce duce-n patria de sus, în cerul sfânt.
Dar cât de curioasă e de-atâtea ori busola, că-ți vine tot să crezi că-i eronată,
Căci tocmai când te-aștepți cel mai puțin, atunci primești un fel de pedepsire drept răsplată.
Păi să vedeți: din doisprezece fii ai lui Israel, Iosif a fost și fiu, și frate cel mai bun din toți.
Ceilalți ai lui s-au dovedit a fi până la urmă răi și ca fii, răi și ca frați - și pe deasupra hoți și mincinoși.
Și într-o zi, îl cheamă Israel pe Iosif și îl roagă: "Te du în câmp la frații tăi și-mi adu vești;
Ei sunt plecați cu turma la păscut de multă vreme; mergi dar, te rog, și vezi cum îi găsești".
Iosif n-a stat la gânduri, nici să-și facă socoteala la drumul lung și soarele fierbinte din pustie.
Căci el iubindu-și deopotrivă tatăl lui și frații, tot ce făcea legat de ei făcea cu bucurie.
Și-acum priviți: răsplata Domnului pentru-altruismul lui e-o groapă cu noroi. Apoi, urgie,
Vândut ca sclav la niște trecători călări pe drum, o ceată de ismaeliți, de negustori.
Dar bine, Doamne, nu Te supăra că-Ți facem întrebare: așa cinstești Tu pe copiii Tăi ascultători?
Și în sfârșit, ajunge sclav la domnul Potifar. Aici din nou, se dovedește credincios în ascultare.
Anii-au trecut și Iosif e de-acum un tânăr chipeș, căruia doamna Potifar îi da mereu târcoale.
A încercat tot ce i-a stat ei și în gând, și-n minte, dar nu i-a reușit deloc să-l tragă la curvie,
Căci chiar de nu erau evrei să-l urmărească-acolo, sfințenia-i era lui Iosif totuși vie.
Și într-o zi, cucoana Potifar, pândind prilejul, îl prinde pe evreu să-l tragă iară;
Dar ce credeți că face-atunci tânărul Iosif? Își lasă haina-n mâna ei și fuge-afară
Plin de nădejdea sfântă și îndreptățită a unei răsplătiri, dar mai ales o-ncurajare.
[...] Citește tot
poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sclavie, poezii despre Israel, poezii despre răsplată, poezii despre religie sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
În lume
Inspirată de Marele Eminescu, pe care l-am visat după ce am editat volumul "Eminescu - Simbolul Națiunii Române".
A venit în vis, era necăjit și eu nu l-am recunoscut. A rămas mirat că nu l-am putut vedea de sub suferință. A zâmbit și toată durerea s-a dat la o parte. Când a căpătat chipul său de la 19 ani, eu eram cea confuză. Nu știam ce să-i spun. M-a rugat să scriu ceva. A doua zi am scris acest poem. Versurile au venit din Cosmos, de la Domnul, de la Eminescu.
Cum din casă ai ieșit,
Tu, în lume ai pășit.
După cum rostesc poeții:
"S-a deschis cortina vieții."
Lumea-i largă și e mare,
Lumea este încăpătoare.
Primul pas făcut din prag
Este-n viață un catarg.
Cum pășești și cum gândești,
Tot așa și izbutești.
Responsabil ești doar tu
Dacă-nvingi sau dacă nu.
Te-ai născut, e dar din cer,
Dar fii ție manager
Și, așterne cât mai bine
Fiindcă bătrânețea vine,
Iar ea cere sănătate,
[...] Citește tot
poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfaturi, poezii despre bătrânețe, poezii despre plată, poezii despre monarhie, poezii despre lactate sau poezii despre înălțime