În lume

Inspirată de Marele Eminescu, pe care l-am visat după ce am editat volumul "Eminescu - Simbolul Naţiunii Române".
A venit în vis, era necăjit şi eu nu l-am recunoscut. A rămas mirat că nu l-am putut vedea de sub suferinţă. A zâmbit şi toată durerea s-a dat la o parte. Când a căpătat chipul său de la 19 ani, eu eram cea confuză. Nu ştiam ce să-i spun. M-a rugat să scriu ceva. A doua zi am scris acest poem. Versurile au venit din Cosmos, de la Domnul, de la Eminescu.

Cum din casă ai ieşit,
Tu, în lume ai păşit.
După cum rostesc poeţii:
"S-a deschis cortina vieţii."
Lumea-i largă şi e mare,
Lumea este încăpătoare.
Primul pas făcut din prag
Este-n viaţă un catarg.
Cum păşeşti şi cum gândeşti,
Tot aşa şi izbuteşti.
Responsabil eşti doar tu
Dacă-nvingi sau dacă nu.
Te-ai născut, e dar din cer,
Dar fii ţie manager
Şi, aşterne cât mai bine
Fiindcă bătrâneţea vine,
Iar ea cere sănătate,
Bani, putere, cât încape.
Să gândeşti la bătrâneţe
Din fragedă tinereţe.
Trebuie să ai dorinţă,
Planuri bune şi voinţă,
Multe-multe cunoştinţe
Şi o mare de credinţă.
Important, să ai mereu
Oameni de la Dumnezeu
Care plâng şi râd cu tine
Şi la greu, dar şi la bine,
Nu te linguşesc, nu fură,
Nu-ţi poartă pică şi ură,
Când prietenia-i castă,
Nu doresc să ai năpastă.
Da, e greu, este infinit de greu
Să ai oameni de la Dumnezeu
Şi în suflet şi în faptă,
Pentru asta mintea-i dată,
Ţine-o sus, ca pe-un potcap,
Să o foloseşti cu cap.
Viaţa are rafturi pline
Şi cu rele, şi cu bune.
Tu alegi şi tu râvneşti
Ce culegi sau dobândeşti.
Nu e nimeni vinovat
Dacă-n şteapuri ai călcat.
Nu poţi merge, n-ai valoare?
Pune creieru-n mişcare
Şi clădeşte soartă mare
Ce nu fac cei cu picioare.
Ţi se spune, nu o dată,
Că eşti om dintr-o bucată?
Da, deja ai biruit,
Fiindcă eşti om chibzuit.
Şi rămâi doar hotărât -
De e soare, de e vânt.
Din privire şi cuvânt
Dialogul ia avânt.
Pentru multă insistenţă
Pot să-ţi spun că eşti alteţă.
Da, alteţă, împărat
Pentru ce ai realizat.
Nu te teme să fii mare -
Înălţimea e-ncercare.
Să ajungi, să te menţii
Doar muncind prin bucurii.
Dacă cazi, ridică-te,
Şi de tine-ncântă-te,
Că şi broasca din smântână,
Ce-a luptat o săptămână,
Nu s-a dus la fund:
A făcut din lapte unt,
Untul a făcut un munte -
Biruinţa să salute!
Au fost regi sacrificaţi
Şi plebei canonizaţi.
Cu un suflet minunat -
Rămâi rege încoronat.
Din faşă nu poate merge,
Calea mare cum alege?
Este şi aici salvare -
Mintea pân' la cer să zboare.

Când departe vei pleca -
Lasă bine în urma ta
Şi luceşte dintre stele
Fii mai mare decât ele.
Mama care ţi-a dat nume
Este cea mai sfântă-n lume,
Fie bună, fie rea,
Se întâmplă şi aşa -
Când te lasă sau bea tot,
Fii, tu, om şi, dă-i un vot.
Ce nu se va întâmpla -
Este rădăcina ta.
Fără rădăcină mare,
Nu poţi să ajungi la soare.
Nu uita de mama ta -
Că viaţa nu te-a ierta.
Nu uita că ai şi tată
Şi vei fi bătrân odată.
Dacă tata te-a trădat,
Iartă-l, să fii împăcat
Cu tine şi cu Dumnezeu -
Nu plăti răul cu Rău.
Fii sensibil la sărut,
Nu fi statuie de lut.
Orice gest sau evocare
La relaţii dă valoare.
Fericeşte, dacă poţi,
Pe bătrâni şi pe nepoţi
Şi, zâmbeşte ca o stea,
Omului din faţa ta.
Zâmbetul e forţă mare -
Toate armele doboară
Şi în slavă te ridică
De unde nimeni nu pică.
Creier, sufocat de fum şi băutură,
Clar, devine secătură
Şi ne joacă mereu festa -
Mai departe ştii povestea.
Unii ştiu totul din viaţă
Că-s sensibili la povaţă.
Alţii, ce nu vor să ştie -
Doar din propria prostie.
Toţi trăiesc, că loc ajunge,
Dar, realitatea împunge
I se spune, mai cu drag:
Jos e prag şi sus e prag.
Nimic nou sub mândrul soare
Viaţa-i mică sau e mare,
Are cântec şi culoare,
Este chin sau sărbătoare.
Nu-i reţetă pentru tot,
Dar, există-n viaţă scop!
Da, ai piedici cât doreşti -
Dacă scopul rătăceşti.
Rătăceşti întâi chemarea,
Apoi drumul şi cărarea,
Rătăceşti mai tot, în fine,
Şi te pierzi apoi pe tine.
Tragedia nu e mare -
Dacă vrei din nou cărare,
Dacă vrei să ai un vis,
Nu doar lacrimi şi abis,
Dacă vrei să fii de zor
Pentru tine învingător.
Nu sunt o persoană tristă,
Agresivă, moralistă,
Spun ce-am învăţat şi eu
Şi la bine, şi la greu.
Când am ascultat de mama,
Sau am mai luat eu seama,
Am citit şi chibzuit,
Da, ceva am izbutit.
Însă când am fost ca ţapul,
Eu mereu am dat de dracul,
Ba, am plâns şi am oftat,
De soluţie n-am dat -
Că am mers cum eu am vrut
Dar, pe drumul cel abrupt.
Dacă nu cunoşti povaţa,
Uneori plăteşti cu viaţa
Şi la propriu şi la figurat
Adevăru-i demonstrat.
Înainte de-a zidi
Odihneşte-te o zi.
Mai măsoară, cântăreşte,
Pentru merit investeşte.
Nu iţi aburca în spate
Muncă grea şi nedreptate.
Nu visa ca chioare vrăbii -
Pe alături trec corăbii
Albe, mari cu pânza-n vânt
Ce-ţi oferă - n soartă cânt.
Cumpără bilet o dată
Ca să - l ai pe viaţa toată.
Pune tot ce ai mai bun
Când porneşti la mare drum.
Primul pas făcut la prag
Este primul tău catarg,
Este primul tău succes
Dacă, tu, spre el ai mers,
Dacă-ai pus ca miză mare
Toată întreaga ta valoare.
Iar acum eu spun un sfat
Că cel înţelept mi-a dat:
Complexe şi şovăială
Ca pe trandafir spoială -
Îi răpesc tot ce-i mai bun
Şi îl lasă rupt în drum,
Iar aici se ştie, frate,
Numai prafu-i cu dreptate.
Din tot sufletul îţi spun -
Nu mai şovăi acum.
Şi în viaţă eşti, să ştii,
Preţul care ţi-l prescrii.
Te crezi rege, rege eşti
Despre tine merg poveşti.
Sclav te crezi, acela eşti
Despre tine merg poveşti.
Să fii rege, cum nu dai,
Că numai o viaţă ai,
Doar o viaţă care trece
Ca un strop de apă rece,
Ca un fluture pe floare,
Ca un răsărit de soare.
Sfatul bun,
Ce-l spun acum,
Este mare
Pentru mine
Tu, decide pentru tine,
Că suntem toţi diferiţi:
Fericiţi, nefericiţi,
Pentru mine ce-i mănuşă,
Pentru tine e cătuşă.
De aceea fiecare
Pune preţ pe o valoare,
Pe momentul oportun,
Nu pe spuma de săpun,
Care se topeşte
Când şi cum doreşte.

poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!