Toate rezultatele despre +ce +am +ascuns +țin +ascuns., pagina 2
Cântul XXXI
"Tu, cel ce-aștepți a trece râul sacru",
și-a-ntors spre mine-al vorbei vârf subțire,
ce, și tăind, așa-mi păru de acru,
și, făr-a mă cruța, urmă-n vorbire:
"e drept? Să-mi spui, e drept? Sunt mari acuze
și-i just s-ascult și-a ta mărturisire."
Puterile-mi erau însă confuze,
așa că vocea-mi se mișcă spre grai,
ci-n drumul ei s-a stins până la buze.
Puțin stătu și-apoi: "De ce mai stai?
Răspunde-acum, căci Lete încă-n tine
n-a șters urâtele-amintiri ce ai!"
Dar groaza mea-n amestec cu rușine
atare-un "Da" mi-au scos cu voce stinsă,
c-a fost nevoie de-ochi spre-a-l prinde bine.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sfinți
- poezii despre lumină
- poezii despre sfințenie
- poezii despre râuri
- poezii despre plâns
- poezii despre muzică
- poezii despre moarte
- poezii despre frumusețe
- poezii despre țări
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Învață-mă din nou jocurile dragostei
Însingurat, hirsut, ascuns în propria-mi carapace
Nu mai știu dulceața trupului de femeie,
Lasă-mă să te țin în brațe, lasă-mă să simt
Mirosul tău îmbătător, să te mângâi pe creștet,
Lasă-mi simțul tactil să-ți descopere încet
Pielea gâtului și a coapsei. O, tu ești
Cea mai frumoasă de pe Pământ,
Tu luminezi cale de o mie de leghe,
Precum penajul de aur al unei păsări de munte,
Precum chiparosul în iarba spelbă, când se lasă înserarea,
Precum globul de cristal plutind pe apă,
Trupul tău e harfa pe care au cântat zeii.
O, Adonai, Adonai, pe femeia aceasta ai făcut-o pentru mine,
Ea e perechea mea și ai trimis-o într-un târziu
Să mă trezească din somn, să mă scoată din moarte,
Să-mi spele ochii. Bine ai venit femeie, îți spun,
Învață-mă din nou jocurile dragostei, căci le-am uitat.
poezie de Mircea Florin Șandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre femei
- poezii despre uitare
- poezii despre trupul femeii
- poezii despre superlative
- poezii despre somn
- poezii despre simțuri
- poezii despre seară
- poezii despre păsări
- poezii despre ochi
Fluturi de zăpadă
Se aștern, încet și blând,
Pe aripi de gheață, zburând,
În liniștea serii, magic plutind,
Și-n palmă ușor îi simt... adormind.
Fluturi de zăpadă, în frenetice jocuri,
Sclipesc sub stele în pământu'-nghețat,
Și râsete vii în fantasmele nopții s-aud șoptite cu glas de copii,
Și valuri de fluturi se joacă și mor sub a nopții vise pustii. eternele focuri.
Nu îndrăznesc nici să respir, înspăimântat de fericire, să nu-mi scape,
Cu ochii muți privesc prin gene, a iernii fericire,
Eternă intimitate ce din stele se răsfiră,
Pe nevăzute căi, nebănuite sensuri tulburate.
Încerc să mă retrag, învins,
De prea frumoasa clipă a nemuririi,
Nu vreau să tulbur, joaca nevăzuților copii,
Și-mplor s-adorm, ascuns cu fața către lună.
[...] Citește tot
poezie de Dan Coblis din Fluturi de zăpadă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre jocuri, poezii despre visare, poezii despre zăpadă, poezii despre timp, poezii despre stele, poezii despre spaimă, poezii despre râs sau poezii despre promisiuni
Mi-i că fuge doru-n lume
Frunză verde, care-ai fost, galbenă frunză pe ducă,
Bate vântul trist și rece... suflă-n vale, sulfă-n ciucă!
Sufletul stropșit de gânduri, ar fugi, acum, cu ploaia,
Ochii dor de truda nopții, toamna-mi vântură odaia.
Cerule-nvelit de nouri... un' ți-ai dus vremea senină,
De ce lași vântul să sufle... din văioagă-nspre colină?
Schingiuit... se vaită dorul... ca-n gheare de căpcăun,
Mi-e că scapă și-o să fugă, mi-e că nu pot să-l adun.
Brumărel, cu chip de brumă, frunză verde ce ai fost,
Curge ploaia din văzduhuri... ca o bleandă fără rost.
Vântul leagănă și-ndoaie toți copacii... ca-ntr-un joc,
Truda nopții arde ochii... îmi ard ochii de-al tău foc.
Cerule, ascuns de ochii-mi... galbenă frunză pe ducă,
Bate-un vânt rece și trist... toate-mi sunt ca o nălucă.
Pe la geamuri se sparg picuri, verde-i pădurea de pin,
Mi-i că fuge doru-n lume, mi-e că nu pot să-l mai țin.
poezie de Ion Apostu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vânt, poezii despre dor, poezii despre văi, poezii despre verde, poezii despre tristețe, poezii despre suflet, poezii despre păduri sau poezii despre ploaie
Alarmă de gradul "zero"
ninge peste morții ce trupurile-și țin
la margine de lume să sperie groparii
cu greutatea zilei trecută peste noi
în unghiurile drepte copacii se răstoarnă
și prind miros de umbră intrată prin fereastra
deschisă către soare mușcând o rază caldă
a sânilor la care se alăptase viața primită fără merit
iar clopotul ne sparge tăcerea în bucăți
ești ud până la carne
te-ai descompus în zâmbet prin părul meu ce ține
iluziile toate venite să-ntărească
un adevăr posibil născut în nebunia ființei mele oarbe
alunec peste plasa întinsă pentru îngeri
și-i văd încolonați cum duc pe aripi noaptea
trasând o dungă albă văzduhului cuminte
ești poezia scursă din rana mea de ceară
pătând țărâna arsă de ruga dimineții
mă paști ca necuratul venit să-mi prindă carnea
într-un cuvânt pe crucea destinului ascuns
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre zâmbet, poezii despre viață, poezii despre tăcere, poezii despre trigonometrie, poezii despre sâni, poezii despre sperieturi sau poezii despre păr
Moartea este ea însăși o operă de artă
artă e atunci când
îl poți privi pe dumnezeu în ochi
și coboară privirea.
te-am dezbrăcat până la sânge
ca să te găsesc descusută în suflet.
pot să sting liniștit lampa de noapte
înăuntrul meu s-au aprins brichetele
ca la un concert rock
la care se cere bis dar nu se dă.
te-am atins fără să te cunosc cu adevărat
e un alt caz clasic de dispariții misterioase
pe care n-am reușit să îl rezolv.
e normal să mă doară splina după fiecare treaptă
știu că și așa nu ajung la etaj.
e doar o luptă sub o lupă care face totul complex.
moliile se roagă să mai fie fluturi în stomac
dar de câte ori să joc aceeași mână de tarot
ca să îmi iasă viitorul ca la carte.
[...] Citește tot
poezie de Andrei Forte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre iubire, poezii despre încălțăminte, poezii despre șerpi, poezii despre viitor, poezii despre toamnă sau poezii despre tinerețe
Ce am ascuns țin ascuns.
citat din Dana Săvuică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cat de mult?
Cât de mult mă caut?
Oare tu știi?
Oare eu știu?
Mă caut în mine,
Mă caut în lume,
Vreau să-mi știu existența.
Vreau să-mi simți prezența,
Oare greșesc?
Fiindcă IUBESC?
Chiar de am răspuns,
Îl mai țin ascuns,
Căci știu că e bine,
Să-l țin pentru mine.
Voi fi fericit,
Cât sunt pe PĂMÂNT!
Chiar de mă condamni,
Nimic n-o să sfarmi.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre greșeli, poezii despre fericire sau poezii despre existență
Glastral
Sunt seva din vaza ce-n floare mă îmbeți
Și dragul, intens cu-apă proaspătă 'ndoi
Să țină nestins ce se arde în noi doi,
Știut în ascuns, negăsit de profeți.
Îți pătrund capilare prin tija tăiată,
Că n-am vrut pe alei să te-adulmece alții,
Să țin tot eu loc de duhovnicii, abații
Ce-n mantii ascund cât te vor, neîntinată.
Doar am, peste dor, o teribilă teamă
Că totul în veșted o zi se sfârșește
Și inima în lacrimi te adapă, păzește
Culori să nu-ți piară, să împiedice dramă...
Doar gând, să nu sec, trup îmi face să geamă!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre gânduri, poezii despre frică, poezii despre flori sau poezii despre culori
Printre gratii
Printre gratii,
clipele țesute din imagini cu tine
țin trează vraja unui ochi deschis.
Camera goală dansează pe spini,
de fericire.
Pe-o întoarcere greșită a gândului,
lucrurile urâte devin irelevante,
starea confuză se eliberează din ascuns,
cu o voce frântă.
O libertate mă provoacă extatic
dincolo de culori și frunze.
Cuvintele încep să flirteze
ascuțindu-și uneltele tocite de vreme.
Pământul parcă plutește
îndoind punctele de cotitură
spre o alergare în sus.
Luceferi atârnă de grindă,
[...] Citește tot
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre urâțenie, poezii despre libertate, poezii despre imagine sau poezii despre frunze