+armata +romana

Unii ataşaţi militari ajunseseră deja la concluzia, absolut realistă, că România, în cazul unor situaţii extreme pentru Tratatul de la Varşovia, nu va participa la nici o acţiune. Ei considerau că în locul eforturilor de a informaţii despre potenţialul militar al armatei române ar fi mult mai interesant de stabilit starea de spirit a comandanţilor, a ofiţerilor superiori şi a altor factori de răspundere din armata română. Viaţa a dovedit câtă dreptate au avut aceşti ataşaţi, când, în 1968, România a refuzat să participe la intervenţia din Cehoslovacia.

Hagop Hairabetian în revista “Vitralii – Lumini şi umbre”
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până la fumuri e focul

el arde acoperişul de paie

din ochii frumoasei colibe

cu pereţii straşnici de lut –

b o a d i c a

rarefiată este o mare războinică

nu ştiu de ce îşi doreşte acum

versurile mele peste canalul

mânecii, din

care scoate în ultima vreme

declaraţii pe de

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miercuri, 23 august 1944, un soldat de la serv. transmisiuni mi-a spus la ora 11 să-l anunţ pe domnul general lonaşcu Constantin ca să urmărească evenimentele care vor avea loc. Domnul general mi-a spus ca să-l aduc de acasă din oraş pe maiorul lon Spânoche, ordin pe care l-am executat imediat. Au urmat evenimentele zilei de 23 august 1944, când armata română a trebuit să lupte cu armata germană cu care până ieri era aliată şi ofiţerii români cu ofiţerii germani aveau unele petreceri. Acum armată română trebuia să dezarmeze armata germană. Au fost cazuri la Constanţa când ofiţerii germani au predat sabia ofiţerilor români.

Simion Gârlea în Din viaţa unui basarabean, Însemnare de pe front (2009)
Adăugat de drcirstea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meşteşugarii vinului

Pe această cupă de vin – argint pur,
făcută pentru casa Herakleidis,
în care bunul gust este regula –
remarcaţi aceste flori graţioase, pârâiaşele, cimbrişorul.

În mijloc aşez acest frumos adolescent,
gol, erotic, cu un picior încă legănându-se
în apă. O, memorie, te-am rugat
să mă ajuţi să fac
să-i apară chipul frumos aşa cum era odată.

Aceasta s-a dovedit foarte dificil pentru că
trecuseră deja cincisprezece ani din ziua în care
a murit ca soldat în înfrângerea de la Magnesia.

*La Magnesia, 190 î. e. n., a avut loc bătălia decisvă în războiul dintre armata romană, condusă de Consulul Lucius Cornelius Scipio şi armata Imperiului Seleucid, condusă de Antiochus al III-lea cel Mare.

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca un biet şi brav român soldat, ce am fost în vechea armată română, văzând numai în ultima lună zece filme sovietice despre victoria lor, alte zece ale aliaţilor despre victoria lor, m-a cuprins deodată o nesfârşita milă după caii şi ţăranii ce au murit stupid şi total inutil în acest al doilea război mondial; Noi am dat peste 800.000 de morţi în Răsărit, alţi 300.000 în Apus; faţă de numărul locuitorilor ţării mele de atunci, avem un procent uriaş, de zece ori mai mare ca al Angliei/SUA. Despre lupta noastră doar noi vorbim, între noi, în şoaptă; deşi, eu ca bătrân sergent, ţină-ţi aminti ca astăzi, la aceasta teribilă aniversare a înfrângerii a uneia din marile puteri fasciste, noi, aşa cum ne vezi, şi ne ştii, că suntem singurul popor din Europa care, fără să fim deloc fascişti (vorbesc de armata română, în toată divizia mea - 18 infanterie Sibiu - erau doi foşti legionari din Răşinari), am luptat împotriva bolşevismului (de care ştiam şi nu ştiam mai nimic), şi fără sa fim deloc comunişti, am luptat şi împotriva hidrei fasciste. Cehii cât au luptat? Dar polonezii? Dar francezii? Dar bulgarii?

Ion D. Sîrbu în Traversarea cortinei (15 mai 1985, Craiova)
Adăugat de drcirstea
Comentează! | Votează! | Copiază!