Toate rezultatele despre +amintirea +mamei, pagina 2
Ochiul din Lună
S-a rușinat de atâta indecență
acoperindu-se cu nori,
transfigurată
privea spre pământ
înmărmurită
și nu putea înțelege transformarea,
întoarcerea omului
la primul impuls animalic
pierzâdu-și reperele cerești!
Ne călărim pe stradă de față cu mama,
cu sora,
fără rușine,
cu mintea ștearsă mai punem o... în gură,
pe buze,
să fie iubirea dată pe spate,
ajustată cu vânjoșii bicepși de taur viril!
Ce nerușinare se afișează în vreme,
în timpul acesta orfan de Dumnezeu,
[...] Citește tot
poezie de Alexandru Berceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre râs
- poezii despre rușine
- poezii despre nerușinare
- poezii despre mamă
- poezii despre virginitate
- poezii despre tinerețe
- poezii despre tauri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
În numele mamei
eu știu că tu ai învățat cuvintele să meargă.
eu știu că tu învârți zilele cu cheița, că seară de seară pui soarele în piept, la încălzit și-mi trimiți visele la joacă.
eu știu că tu coși cerul de pământ, cu lacrimi pentru cei care ne așteaptă.
eu știu că tu ai inventat ciocolata, pisicile și vara. că îți place să vorbești cu păpușile mele, când plouă. că tu ai pus fluturii la borcan, peste iarnă. că tu ai înrudit gutuia și scorțișoara.
eu știu că tu îmi frămânți sufletul înfrigurată, să fie crescut și plăcut sfinților, să le țină de foame, când îmi vor bate la poartă.
noi știm că fierbem în aceeași oală. dar nu vorbim despre asta, niciodată. eu nu îți spun că în burta mea se zbate amintirea facerii. noi zâmbim cu subînțeles și îl bârfim pe doamne iartă, amatorul care a pus prea multă carne în oameni. eu știu că doar sarmalele tale mai pot salva lumea.
poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre învățătură
- poezii despre zâmbet
- poezii despre zile
- poezii despre visare
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
- poezii despre seară
Copile...
Te las, plecând spre dincolo de moarte,
Să duci simbolul vieții mai departe...
Te las, spre transcendent, o nouă cale,
Să împlinești destinul mamei tale.
Eu dorm decăt sub cărămida rece
Unde, zidit, mi-e trupul obosit.
Dar timpul pentru toți, același trece
Doar eu mă tot grăbesc spre nesfârșit.
Cât tu măsori secundele-n clepsidră
Eu ca un vis pământul îl străbat...
Mai pune-mi o lumina în firidă,
Ca în adâncul nopții să nu cad!
Nu te-ntrista! Mă soarbe amintirea
Și ființa mea în ființa-ți e-ncrustată.
Nu plânge, nu! Ai să-mi ranești iubirea...
Se vede doliul fluturând în poartă.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre lumină, poezii despre îngeri, poezii despre stele, poezii despre somn, poezii despre simbolistică sau poezii despre religie
Assisi
Piticul cu mâini uscate și chircite,
povârnit precum un sac pe jumătate gol,
tremura pe picioarele-i subțiri și răsucite, din care
parcă se scurgea rumeguș,
lângă marea catedrală ridicată-n amintirea
Sfântului Francisc*, fratele tuturor sărmanilor,
cel care vorbea cu păsările și față de care
milogul avea avantajul de-a nu fi încă mort.
Un preot explica pedant oamenilor
cât de ingenios a fost Giotto
când a făcut frescele să spună povești
și să dezvăluie celor analfabeți bunătatea
Domnului și suferințile
Fiului Său. Am înghițit
explicația și actualitatea
acelei ingeniozități.
Valuri de turiști, cotcodăcind mulțumiți,
îl urmau aclamând entuziasmați pe cel care împrăștia
[...] Citește tot
poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre voce, poezii despre păsări, poezii despre cuvinte, poezii despre înălțime, poezii despre zoologie, poezii despre turism sau poezii despre sărbători
Mireasă...
Închid ochii și se așează sub pleoape
Înger de șoapte, în noapte.
Și fiecare șoaptă este o catacombă...
Cad lacrimi în trombă...
Amintirea se disecă în mii de tăceri.
Este timpul de ieri...
Când eu - mireasă a verbului ruginit,
Îmi amintesc de-nceput.
De mireasa de rubin, cu voaluri din care,
Din râuri de sânge-am țâșnit,
Cu tălpile goale.
Căutam să cunosc fericirea
Din laptele mamei dulce și alb.
Prin Dumnezeu mi-a rămas
Far și catarg.
Au trecut ani...
Am devenit femeia-mireasă,
Femeia frumoasă, frumoasă, frumoasă...
Pășind spre altar
Cu sete de viață.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă, poezii despre gânduri, poezii despre început sau poezii despre verb
Joc sadic
Arunc un picior în urma drumului.
Cu celălalt alerg nebunește spre mare.
Trag drumul bucată cu bucată dintre valuri,
mi-l pun în spate
și râd de piciorul rătăcit care mă caută.
Legătura unică dintre setea mea și mărul lui Adam
este acest picior separat, părăsit,
care aleargă printre alte picioare,
puzderii de picioare, căzute pe plajă.
Scot din mine omul mic.
Din el scot alt om, infinit mai mic.
Vreau să ajung la pruncul însetat de lapte
care-și caută mama.
Mi-am ascuțit unghiile atât de bine încât,
mi-am tăiat cu ele o mână.
Am aruncat-o in mijlocul mării,
dar valurile înalte cât salcia de lângă mine
mi-au repatriat-o.
[...] Citește tot
poezie de Andrei Cucu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre picioare, poezii despre lactate, poezii despre jocuri, poezii despre jertfă sau poezii despre frunze
Amintirile vieții
Printr-o-nsușire pe care omul o are-n el însuși, trecem deseori de la real la imaginar
în mai puțin de-o secundă, cu imaginația care abundă-n miliardele de exemple solidar,
noi să putem cunoaște o unică trăire ce ne cufundă-ntr-o amintire ca-ntr-un vis în care
am trăit cândva undeva, memoria și amintirile tale făcându-te să fii ce ești fiindcă cum
ar putea un om să se golească de sine și de aduceri aminte, omul nefiind un computer
din care poți să te ștergi, altul inventându-te într-o memorie care nu e proastă, ea, fiind
numai a noastră, fără repetiție... cunoscându-te pe tine și calea ta din fecundarea vie a
ovulului în uter îmbrăcând forma ființei ca să devii om, instinctual amintindu-și de asta
încă din pântec, tu dotat c-o materie cenușie cu o capacitate infinită, pentr-un tot, acolo
stocat dintr-un tot în care tu vi amintirea fără să dispară trăind ci așa lăsați să pierdem
noi priceperea de-a o accesa... să uiți, ajutându-te să înveți și să poți memora noutatea
din evenimente întâmplate recent, considerate mai importante decât cele ce de mult au
fost întâmplate, amintiri uitate putând fii re-nviate, ele semănând cu mersul pe bicicletă,
îndemânarea mâinii, a piciorului și a minții moștenind-o-n sânge pentru-ați păstra-n eul
tău echilibrul, un sine, mereu amintindu-și de ceva care-a fost, este, și-a rămas închegat
ca esențial pentru tine... ca într-un revers al medaliei omul putând uita și ceea ce a uitat,
isteț, arătându-se acel ce-și amintește ceva instant, învățarea lui fiind mai puțină și mai
ușoară într-un efort depus mult mai mic, el repede învățând, ca și când ar părea că știe
deja, reânvierea amintirii întâmplându-se-n funcție de locul unde te afli și de oamenii de
acolo într-un tot ce-ți este în jur... procesul, întărind stiința, într-o acumulare rapidă, sub
[...] Citește tot
poezie de Lidia Stoia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre devenire, poezii despre îndemânare, poezii despre vânătoare, poezii despre vânt, poezii despre vinovăție sau poezii despre trup și suflet
Doinele sâmbetelor albe
... cântul dalb al clipei are Cer senin și mândru Soare mângâindu-ne ce doare...
Îmi e dor de tine, Soare,
de sărutul ce mă doare,
rău se zbate clipa-n tâmplă
cu o bucurie triplă
cea de ieri, de azi, de măine
ca și aburul din pâine
când felia-și plânge mama
lacrima își lasă coama...
albă-i panglica de doliu
că-i tăiată din lințoliu
în sicriul dorului
cu durerea zborului
ce-l alină-n zori suspinul
vara când îl unge pinul
fumul tânguie-n rășină:
''nu ești, fată, o străină...''
Candela-și bocește mucul
[...] Citește tot
poezie de Liza Popa Diupon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre alb, poezii despre muzică, poezii despre moarte, poezii despre apă sau poezii despre zbor
Articole culturale referitoare la amintirea mamei
- Iadul este amintirea fără puterea de a mai schimba ceva
- Cele trei norme ale mamei – Prăjitura interzisă
- În mintea mamei
- Amintirea dragostei
- Wanjira Mathai: 3 căi de a dezrădăcina o cultură a corup?iei
Mai multe articole despre amintirea mamei la Blog.Citatepedia.ro »
Articole lingvistice referitoare la amintirea mamei
Mai multe articole despre amintirea mamei la Blog.Ro-En.ro »