"permis"

Cămătărie

Am un râs sănătos
mi s-a permis chiar
să împrumut zâmbete

au şi venit câţiva
i-am ajutat să-şi monteze zâmbetele
pe colţul gurii
au plecat fericiţi
lăsându-mi garanţie
câte o lacrimă

dar le-am spus
să le aducă repede înapoi

că mâine
e sfârşit de săptămână
şi multă lume
vrea să zâmbească.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn la iubire

Plecat departe cu gândul şi fapta,
Cu inima-n palme şi sufletul plin...
Alerg către tine, împins de la spate
De ceea ce omul numeşte destin.

Ceva mă atrage şi trage cu totul,
Spre tine, iubito, – E sufletul tău!
Îi simt încântarea, i-aud chemarea,
De parcă ar fi clădit din al meu.

De mult mă visez în braţele tale,
Ştiam că acolo va fi locul meu...
Azi, când te simt în braţele mele,
Ştiu că, doar astfel, pot să fiu eu...

Ce bine-i acasă, ce bine că eşti...
E tot ce se poate primi mai de preţ!
Mai rar ca în lume iubirea să-nvingă,
Ştiind că există atâta dispreţ...

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (29 februarie 2020)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durere şi foc

E mare spectacol, e sărbătoare,
Ce tinerii cu vervă o petrec,
Muzica cu zgomot şi fervoare,
În raze multicolore se întrec!

Zgomot, ţipete, urlet de plăcere
Ce trepidează-n valuri hala plină,
Chitările cântă, o muzică ce cere
Raze de foc şi fum, lumină!

Amalgam, vise, ce se cerne,
Minţi încinse de muzică nebună,
Zgomotul monstru în versuri terne
Înteţindu-se de strigătul ce tună...

Ţâşnesc artificii-n plafonul încăperii
Ce umple de foc întreaga estacadă,
Începe să curgă de sus, focul durerii
A zilei tragice cu iz de tornadă!

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Dumitrescu (7 noiembrie 2015)
Adăugat de Marilena Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tezele lui August...

Douăzeci de ani de libertate, douăzeci de ani de sărăcie
Douzeci de ani de aspiraţii, de trădare şi făţărnicie.
Douăzeci de ani de când poporul a permis clozetului poltic
Să-şi focalizeze masa critică şi să se transforme în elită.

Când ne bucurăm că noi sîntem stapinii ţării
Masele fecale interese îşi canalizau pe întuneric
Noi într-un avânt ieşeam în Piaţa Marii Adunări Naţionale
Neştiind ce înseamnă libertatea pusă-n slujba maselor fecale

Cică un evreu ruga la Dumnezeu, mintea noastră, ştiţi voi, de pe urmă.
Dacă Dumnezeu îl asculta, devenea şi evreimea turmă.
Oare înspre libertatea asta noi am tins- de-alinia parada militară
Spre tribuna, unde suplu raliate, dau onorul masele fecale?!!!

poezie de Iurie Osoianu (6 august 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tragedia codrului

Cu gândul la slăvitul Eminescu...

Împărat gândeam că-i codrul,
Neamuri mii creştea sub poale -
Toate-au sucombat odată
Cu pieirea Dumisale...

C-a permis ocârmuirea
Oricărui brigand de şef
Să despădurească munţii
Oricât are dânsul chef!!

Taie codrii de aramă
Moşteniţi de la părinţi,
Noii-mbogăţiţi şi-i schimbă
În purcoaie de arginţi...

Lux, Bănet, Înavuţire -
Ăsta-i noul nostru herb,
Codrii vechi dispar din ţară

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E vina lor

Poate că noi am inventat zeii, ca să putem da vina pe ei.
Ei ne-au dat voie să mâncăm carne.
Ei ne-au permis să ne jucăm cu lucruri necurate.
Nu-i vina noastră, e a lor. Noi nu suntem decât copii lor.

poezie de J.M. Coetzee, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fara cuvinte

Am sa te vad si am sa intreb: Esti tu?
Si dintr-o politete absurda ai sa -mi spui ca
Nu
Si am sa te tin ascunsa inca o era in vis
N-am sa te mai intreb daca imi e permis
Sa te mai pun iar seara in altar
Si-o sa-mi aduc inca un pahar
Ca sa cinstim asa tacuti
Si-n prag de iarna o sa delegam doi muti
Sa ne arate ei vorbind manual
Cum pleaca dragostea sa moara in spital.

poezie de Radu Tudor Ciornei
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arma mea

Daca te intreaba cineva
Ce-mi esti tu, femeie, sora, fata,
Sa raspunzi ca tu esti arma mea,
Singura mea arma-adevarata.

Nu le spune mult mai mult de-atat,
Lasa-i, tot ce vor, sa presupuna,
Arma mea, mai ai de doborat
Negrul vultur dintre noi si luna.

Moartea care-mi da mereu ocol
Trebuie s-o faci sa nu mai vina,
Nu uita ca joci intregul rol
Si in intuneric si-n lumina.

Stiu ca pentru tine n-am permis
Si ca ilegal te port in brate,
Zica poterasii ce-au de zis
Eu nu merg la iepuri sau la rate.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt un om liber (21 noiembrie 1986)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iurie Osoianu: Dar undeva acolo sus s-a hotărât Să fiu poet...

Vă las pe dumneavoastră, dragă echipă şi dragi consumatori de CITATEPEDIA
să trageţi concluziile, amintindu-vă faptul că pentru aceasă limbă (românească) au murit oameni, că nu e permis aşa ceva pe un site cultural. Nu e permis ca printre numele sonore (deja branduri) ale culturii universale să existe aşa ceva. Nu am nimic personal cu nimeni - parol...
Mulţumesc pentru înţelegere, pentru răbdarea de a citi "creaţiile jeniale şi jenante" semnate de genialul poet al timpurilor noastre, Iurie Osoianu (5871 de voturi la 532 de citate), care – cu atâta nonşalanţă - îşi promovează tâmpeniile. Repet: n-am nimic cu omul menţionat mai sus, dar cred că este infectat cu CoronaPoetika - vorbesc şi eu aşa ca opinia publică.
Scrierea incorectă, agramată, şi excesiv de proastă din toate punctele de vedere, îmi dă dreptul să iau atitudine... Nu sunt un străjer al limbii române, dar respect memoria celor care s-au jertfit în numele neatârnarii neamului.
Mulţumesc şi iertare dacă am pricinuit deranj.

Versuri de citit când ai mort în casă.
Spicuiri, câcâieli şi canonizările limbii în creaţia lui Iurie Osoianu,
în care gramatica este desfiinţată.

Ţara cu popor în begenie...
... eu am venit la tine să mă-mbăt
cu apă rece şi cu chioară taină
să răsturnăm o lume de omăt
cu tine-n doi şi ambii fără haină
... independenţa noastră-i ca o ghicitoare -
eliberarea eliberării de eliberare...
eliberarea eliberării de eliberare
în ochi ce stă pacifică... cătoare (căcătoare cu aspect de ghicitoare)
... şi iată-mă aguns la orizonturi

[...] Citeşte tot

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măcar rămâi

Măcar păstrează-n taină, adevărul.
Nepământean... şi încă nenuntit,
E singurul ce ştie despre mărul
Şi şarpele... ce ţi l-a oferit.

Iertările-s mereu... seducătoare,
Metafore... ascunse într-un vers
Ce caută sclipiri... nepieritoare
Şi-un epitet, ce nu poate fi şters.

Măcar rămâi, tăcere sau uitare,
Ispita dulce-a nopţilor de vis,
Incandescentă ca o provocare
În care totul, totul, e permis.

Atinge-mă uşor şi mă stârneşte
Cu trupul tău felin şi-nflăcărat
Când fulgeră afară şi trăzneşte,
Mă scapă de minciună şi păcat.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!