Arma mea
Daca te intreaba cineva
Ce-mi esti tu, femeie, sora, fata,
Sa raspunzi ca tu esti arma mea,
Singura mea arma-adevarata.
Nu le spune mult mai mult de-atat,
Lasa-i, tot ce vor, sa presupuna,
Arma mea, mai ai de doborat
Negrul vultur dintre noi si luna.
Moartea care-mi da mereu ocol
Trebuie s-o faci sa nu mai vina,
Nu uita ca joci intregul rol
Si in intuneric si-n lumina.
Stiu ca pentru tine n-am permis
Si ca ilegal te port in brate,
Zica poterasii ce-au de zis
Eu nu merg la iepuri sau la rate.
Eu pe tine te-am intemeiat,
La primejdii si din somn sa scaperi
Si pe cat sunt eu de-amenintat
Contra tuturora sa ma aperi.
Orisicate se vor intampla
Sa ramai sa-mi racoresti obrazul
Si sa fii de-a pururi arma mea,
Chiar si contra mea de va fi cazul.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt un om liber (21 noiembrie 1986)
Adăugat de Ion Bogdan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre vulturi
- poezii despre vinovăție
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre pericole
- poezii despre negru
- poezii despre moarte
- poezii despre iepuri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.