Înfloreşte zilnic strada

Înfloreşte zilnic strada
De grevişti şi de greviste
Care trec citind reviste
Şi-apoi flutură batiste
Huiduindu-ne Helada

Vor salarii mari, concedii
Altă treaptă de confort
Că din dragoste de sport
Ei renunţă la efort:
Să le dea statul remedii!

Dar cum cade uneori
Câte-un zar mai strâmb în soartă
Ei nu ştiu că cei ce-i poartă
Pe această mare moartă,
Stau ascunşi şi trag de sfori.

poezie de Ion Untaru din Scara interioară (2007)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel leneş

Ca un paşă stau în vârf de pat
Plini de griji să nu fac vreun efort
Zăvorât în mine ca-ntr-un fort
De când îl ştiu, asediat

Să nu credeţi c-am ajuns bogat
Şi-mi aduce renta vreun aport
Ca un paşă stau în vârf de pat
Plini de griji să nu fac vreun efort

Toată viaţa mea am suportat
Lucruri care nu le mai suport
Hotărât de astăzi să mă bat
Numai pentru propriul confort,
Ca un paşă stau în vârf de pat...

rondel de Ion Untaru din Fântâna în care se văd sufletele (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai ieri

Mai ieri mi-a dat o bere clopotarul,
Să-i trag o sfoară pentru zile mari,
Iar popa s-a-ncruntat de o sprânceană
Că nu vreau să dau mită la gropari.

Un popă n-ar avea nimic de spus
În faţa-Nalt Sfinţiei Sale, Statul...
Că s-au tras sfori, s-au tras, nimic de spus,
Dar s-a-nălţat c-o treaptă plagiatul.

Şi la putere, (Dumnezeu să-i ia!),
De când cu noua mea candidatură,
Se luptă toţi lingăii pe ciolan,
Deşi sunt cei mai mulţi doar buni de gură.

Să vezi şi în sistemul sanitar,
De n-or să-şi scoată ochii cu penseta,
Şi promovând gropar după gropar,
Îşi vor toca degeaba clarineta.

Învăţământ?! Poveste de doi bani...
Toţi vor plăti gratuităţi şcolare
Şi dascălii pe drumuri vor porni
Stăpâni pe ei, dar pe doi cai călare...

Salut din plin dezastrul! M-aţi convins!
Mai bine nu mai merg la vot... adică
Pe cine ar fi cazul să votez?!
Căci peste tot este aceeaşi clică.

pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către care depărtări?

Neştiutele cărări
Şi-ale zilelor soartă,
Către care depărtări
Fără-ntorcere ne poartă?

Ochii bine nu-i deschidem,
Vai! Ce multe-avem de spus...
Când cu viaţa ne deprindem,
Tocmai viaţa ni s-a dus.

Facem treburi zgomotoase,
Toată lumea să ne ştie,
Pe când doar un pumn de oase
Vom lăsa pentru vecie.

Cei ce-i ţin în viaţă gura,
Faurii de gălăgie,
Spun că vor schimba natura,
Frunze-albastre-n pomi să fie.

Dar eu tac şi stau de-o parte,
Las a lor totul să fie.
Ştiu că gurile sparte,
Nu pot dăinui-n vecie.

Neştiutele cărări
Şi-ale zilelor soartă,
Către care depărtări
Fără-ntoarcere ne poartă?

poezie de Corneliu Calciu
Adăugat de Corneliu Calciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcerea

Cine eşti tu care-mi tai
Nopţile din vise?
Îmi ştergi urmele. Şi-mi dai
doar frânturi ce mi se,

Mai perindă câte-un ciob
Ca printr-o oglindă
Toată viaţa-i un scrânciob
Agăţat de-o grindă

Parcă mi-a luat cu totul
Nu ştiu cine, nu ştiu cum
Nevăzut un înger potul
Si-s sărac acum

M-aş întoarce dar nu ştiu
Care e cărarea
Mi-am dus viaţa-ntr-un pustiu
Numai cu spinarea

Am căzut din altă lume
Legănat de unde
Şi ce greu e să ştii cum e,
Să nu poţi răspunde!

Deschid ochii şi vă văd
Pal şi translucid
Ne pândeşte un prăpăd
Veşnic şi lucid

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agonia

faţă în faţă metereze,
archebuze şi baliste
care flutură batiste
din ţinuturi calabreze

acareturile mixte,
jucăriile chineze
dorm cu simţurile treze
şi visează ametiste

gândurile prind să sape
nopţile un alt prăpăd
oamenii doar nu mai văd
din mulţimea de atrape,
agonia lor hibridă
dintr-o nouă atlantidă!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger

"Ce gol mi se arată-n faţă?
Din treptele pe care le urcam
nu a rămas nimic?
Dacă aş mai face-un pas
ştiu bine că m-aş prăbuşi în haos.
Spre mine norii vin în valuri,
privirea înecându-mi.
Mai vreau o treaptă, Doamne,
doar o treaptă!..."
Aşa gândea un înger trist
şi, disperat, se sfâşie pe sine însuşi,
îşi dezmembră fiinţa
ca să-ntregească drumul:
un gând - o treaptă,
alt gând - altă treaptă,
un cântec - o treaptă,
alt cântec - altă treaptă,
o treaptă – o durere,
altă treaptă – altă durere...
Şi tot aşa,
cuprins de o beţie
a aruncării de sine,
de construirea treptelor
(spre unde?),
nu mai simţi nimic,
nimic...
Nu mai rămaseră din el
decât aripile,
larg desfăcute
şi mirate,
inconştiente că poartă-n ele
zborul...

poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trasul pe sfoară

Am găsit o tolbă cu scrisori
Înăuntru erau doar citaţii
Că suntem vânduţi la licitaţii
Şi ne-agaţă-n pomi, de nişte sfori

Dar nu-ţi face griji că nu ne-ascultă
Nimeni ca să ia câte-o măsură
Dacă soarta nu se mai îndură
Să ne scoată de la catapultă;

Să vezi c-o să primim certificate
Despre care nimeni nu ne-ntreabă
Cei de sus lucrează fără grabă
Şi-apoi ne scutesc de libertate.

poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stau si ma gandesc

Stau si ma gandesc iubire
Cate trag, cate patesc
Dar ma jur si din privire
Nu regret ca te iubesc.

Multi ma-ntreaba ce-i cu mine
Eu ma-ntreb ce e cu ei
A iubi nu este bine
Doar atunci cand nu-i cum vrei.

Sunt legat pe veci de tine
Desi vorba rea ne poarta
Insa nu imi e rusine
Si accept aceasta soarta.

Poate suna omeneste
Nu poetic cum vor unii
Dar mai exista si persoane
Ce se iubesc precum nebunii.

Stau si ma gandesc iubire
Cate trag, cate patesc
Dar ma jur si din privire
Nu regret ca te iubesc.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub gerul Bobotezei

a intrat în ţară gerul Bobotezei
o să piară viruşi ascunşi în unghere
timpul pregăteşte întoarcerea berzei
purifică natura îi dă mare putere.

se-apropie şi ziua Sfântului Ion
sărbătoare divină, binecuvântată
cei ce-i poartă numele peste un milion
vor da petrecerea mult aşteptată.

în butoaie mari se prepară agheasmă
să se purifice suflete şi case
busuiocul verde împrăştie mireasmă
tradiţie străveche cu rituri frumoase.

sărbători iubite cu Dumnezeu în gând
trecute-n cartea vieţii rând cu rând.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-ai să faci?

Ce-ai să faci iubito dacă mor?
Mircea Micu
-----------

Ce-ai să faci iubito dacă mor?
Cumpăr-o duzină de batiste
Sigur n-o să-ţi fie prea uşor
Şi-n final ai să mă ştergi din liste

Zilele vor fi la fel de triste
Şi vor trece fără vreun fior
Ce-ai să faci iubito dacă mor?
Cumpăr-o duzină de batiste

Zadarnic să-ţi mai spun că te ador
Îndrăgostiţii lasă-i să insiste
Maşinii de spălat ca să reziste
Nu uita să-i pui şi ceva clor
Şi mai ales, duzina de batiste...

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unor fumători care preferă... alt sport

Trag unii din ţigară cu mult foc -
Un viciu vechi pe care-l mai accept,
Dar, fumător-nefumător, deloc
N-accept pe cei ce azi ne trag în piept.

epigramă de Nicolae Rotaru din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Excesul de confort este mai dăunător decât lipsa de confort.

Ion Untaru în manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strada cu cratere

sunt cratere în şoseaua vieţii în care multe destine stau agăţate
multe prăbuşite
cratere care asteaptă autostopul la un tren care nu mai are cale ferată
aceasta a fost scoasă pentru că i se furau tranversele
oamenii nu mai aveau lemne
acum pe şosea trec doar gipane
au roţile aşa de mari ca valoare că trec fără probleme
peste acele destine
agăţate în cratere pe strada pe care trec
numai gipane!

poezie de Viorel Muha (februarie 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femei frumoase

Îmi trec prin gând aleatoriu
Arome de haşiş, femei frumoase
În transparenţe de mătase
Prin mari castele de ivoriu

Şi cum, plutesc lascive prin odăi
Cu miros de ambră şi de mosc
Le privesc dar nu le recunosc
Ascunşi pe după draperii, călăi

Dac-aş întinde-o mână, le-aş atinge
Dar stăpânit de-o lene suverană
Cadânele ca un balsm pe rană
Şi un păcat spre ele m-ar împinge

Dar vin piraţi cu săbiile curbe
Se clatină seraiuri în oglinzi
Şi tremură păienjenii pe grinzi
Şi cade înserarea peste urbe

Şi-atunci femei frumoase de haşiş
Se estompeză-n baia de lumină
Şi se grăbesc să moară pe retină
Ca apele molatecului Criş

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă noaptea cu pitici

Unii dintre ei se-ntorc
După cum îi cheamă vatra
Soarele-ncălzeşte piatra
La intrare în New York

Braţe de statuie reci
Sugerând diurn căldura
De pe care cade zgura,
Cum cad boabele din teci

Libertate – ce parolă
Care nu mai are miez
Fiecare fa diez
Un pre-text de farandolă

Câte goarne fac reclamă
Litere de-o şchioapă, sârgul
Aţi umplut pe gratis târgul
Cu vederi de panoramă!

Plouă noaptea cu pitici
Stau în cap şi se scălâmbă:
Peste orice lume strâmbă
Se abate câte-un bici!

poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise

Aţipesc. Şi vise
Împrejuru-mi cresc
Punţi peste abise
Şi oricât de des,

Îmi propun de veghe
Să rămân mereu
La fiece veghe,
Cade plumbul greu

Pe gene şi pleoape
Dincolo de poartă
Legănat de ape
Ca o mare moartă

Obsedant o barcă
o văd. Şi tresar
o clipă. De parcă
I s-ar da cu var

Obturat ratez
Dincoace trecând
Ca un titirez
Pe un fir de gând

Şi mă poartă valul
Spre-acelaşi liman
Făt-frumos cu calul
Lui, cel năzdrăvan

Călător pe unde
Oricât iau aminte
O zână-mi ascunde
Parte din cuvinte,

Că revăd. Şi nu ştiu
Ce mi s-a-ntâmplat
Oaza din pustiu,
Cine mi-a prădat?

Si-mi pun întrebări:
Unde-am fost de fapt
Dacă mai sunt apt
Să zbor peste zări.

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt nebun şi poate nici chiar atât de prost pe cât se pare. Înţeleg foarte bine că astăzi pământul se scufundă sub picioarele celui ce vorbeşte ca mine, dacă nu se ţine cu tărie pe această Piatră despre care s-a spus că "Porţile iadului nu o vor învinge". Şi totuşi nu pe ea stau, sau cel puţin nu întotdeauna, mai cobor uneori. Din ce motiv şi în ce scop, voi explica mai târziu. Acum voi spune doar un singur lucru: pentru cei ce stăruie pe această Piatră nu are nicio importanţă dacă pământul se scufundă şi lumea piere - "Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta". Aşa se interpretează ceea ce s-a spus despre Piatră. Însă nu aşa înţeleg eu - pierderea lumii nu îmi este indiferentă. Ştiu că nu există altă Piatră, şi cine se bizuie pe ea va fi mântuit - însă mai ştiu că cei asemenea mie nu se vor mântui până când nu vor salva, odată cu ei, lumea ce piere.

Dmitri Merejkovski în Iisus necunoscut, volumul I
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai bine stau...

.. mai bine stau să mă ajungă
din urmă că nu sunt legat
de prima iarbă cât de lungă
atât de naltă în păcat...

... mai bine stau să mă trimită
în satul meu cu oameni mari
consumatori de răsărită
e viaţa pusă în doi pari....

... mai bine stau legat la poartă
e-un nene ce iubeşte mult
conceptul arta pentru artă
şi tare-aş vrea să îl ascult...

... mai bine stau să-mi văd de treabă
vezi bine nimeni n-a murit
iar pentru cei care mă-întreabă
să fiu un capăt de chibrit...

... mai bine stau să mor odată
de două ori ştiu nu se poate
în rai intra, poarta-i legată
c-un fir de aţă şi de toate...

... mai bine stau sfrijit la poartă!....

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În această lume există o mulţime de feluri în care poţi fi curajos. Uneori, curajul înseamnă să-ţi dai viaţa pentru un lucru mai mare decât tine sau pentru o altă persoană. Uneori, înseamnă să renunţi la tot ce-ai ştiut vreodată sau la toţi cei pe care i-ai iubit vreodată, pentru a realiza ceva măreţ. Însă lucrurile nu stau mereu aşa. Uneori nu înseamnă decât să scrâşneşti din dinţi pentru a suporta durerea şi munca de zi cu zi, îndreptându-te cu paşi mărunţi către o viaţă mai bună.

Veronica Roth în Experiment (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urăsc!

Urăsc pe cei care urăsc ce nu-nţeleg,
Urăsc pe toţi acei care-şi aleg
Să vadă doar ce vor şi cum le este bine,
Care privesc pripit şi cred că văd în mine.

Urăsc pe cei care vorbesc doar să se-audă
Care nu gândesc şi mintea le e surdă...
Urăsc prejudecata furibundă
Şi întocmită fără-a iubirii undă.

Urăsc pe acei care se ceartă
Şi pentru toate dând vina tot pe soartă...
Urăsc pe toţi acei crezându-se eterni,
Pledând pioşia, când nu ştiu a fi demni.

Urăsc să mă complac în fel de situaţii,
Ce le urăsc în sine, având joase vibraţii...
Urăsc să mă arăt ce nu pot fi
Şi să înşel că ştiu ce nu aş şti.

Urăsc atunci când cineva opreşte
Iubirea ce în suflet înfloreşte...
Urăsc când omul se crede Dumnezeu
Şi fură destine, fermecând mereu.

Urăsc când se dă mare un om într-un nimic
Şi cum se-mpodobeşte că este mult prea mic...
Urăsc pe cei care se vând nestingheriţi,
Care stau mereu şi se dau grăbiţi.

Urăsc când spui pe nume şi nu ştii cine sunt
Când mi-ai pus etichetă doar dintr-un cuvânt...
Urăsc mult ignoranţa şi ce-i de suprafaţă,
Urăsc la fel de mult sufletul de gheaţă.

Urăsc obrăznicia a celor cu mulţi bani,
Crezând că-i al lor tot, fiind atât de-avari!...
Urăsc om fără milă şi pe cel păgân,
Neştiinţa dom'le, te lasă şi mai spân.

Urăsc pe-acei care nu ştiu să valoreze,
Tot ce ne-a fost lăsat de Tatăl să vibreze,
Urăsc mândria şi prostia când vrei să le ascunzi
Cu a lor negare în care te afunzi.

Urăsc tot ce-i urât şi urâţeşte,
Prin ura de urât se construieşte
Un suflet alb şi-o inimă celestă
Înmormântând ura cea funestă.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieţii (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!