Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Nu sunt nebun și poate nici chiar atât de prost pe cât se pare. Înțeleg foarte bine că astăzi pământul se scufundă sub picioarele celui ce vorbește ca mine, dacă nu se ține cu tărie pe această Piatră despre care s-a spus că "Porțile iadului nu o vor învinge". Și totuși nu pe ea stau, sau cel puțin nu întotdeauna, mai cobor uneori. Din ce motiv și în ce scop, voi explica mai târziu. Acum voi spune doar un singur lucru: pentru cei ce stăruie pe această Piatră nu are nicio importanță dacă pământul se scufundă și lumea piere - "Împărăția Mea nu este din lumea aceasta". Așa se interpretează ceea ce s-a spus despre Piatră. Însă nu așa înțeleg eu - pierderea lumii nu îmi este indiferentă. Știu că nu există altă Piatră, și cine se bizuie pe ea va fi mântuit - însă mai știu că cei asemenea mie nu se vor mântui până când nu vor salva, odată cu ei, lumea ce piere.

în Iisus necunoscut, volumul I
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Gogol si diavolul" de Dmitri Merejkovski este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -22.05- 15.99 lei.

Citate similare

Cornelia Georgescu

Lucian: Norocul tău... Și ce intenționezi acum? Ai de gând să le spui și celorlalți despre mesajul pe care l-ai trimis sau nu?
Mihai: Nu știu, nu m-am gândit. Tu ce crezi?
Lucian: Că ar fi mai bine să le spunem. Nu există motive să le ascundem acest lucru.
Mihai: Da, dar dacă le spunem, nu crezi că vor dori și ei să vorbească acasă, cu cei dragi, sau să le lase mesaje?
Lucian: Treaba lor! Nu mă interesează! Au tot dreptul să facă orice doresc. Eu nu le pot interzice!
Mihai: Nu te înțeleg deloc, comandante! Parcă tocmai spuneai asta ne-ar distrage total de la activitatea noastră pe această planetă, că nu ne-am mai concentra la ceea ce avem de făcut aici, ne-ar provoca suferință, atât nouă, cât și lor...
Lucian: Da, așa este. Dar nici asta nu-mi dă dreptul să le interzic să ia legătura cu cei de acasă, dacă ei doresc acest lucru. Desigur, am să le expun din nou punctul meu de vedere în ceea ce privește această problemă delicată, nu pentru a-i influența în decizia pe care o vor lua, ci doar pentru a le da serios de gândit. Apoi să hotărească ei singuri cum ar fi mai bine să procedeze. Am încredere deplină în judecata lor. Știu că oricare ar fi decizia lor, ar fi cea corectă.
Mihai: Ah, acum te înțeleg... Ești foarte subtil! Nu le interzici direct, dar le expui punctul tău de vedere, pentru a le da serios de gândit, deci într-un fel, tot a interdicție seamănă.
Lucian: Poți s-o consideri cum vrei tu, dar oricum ar fi, nici unul dintre voi nu va putea să-mi reproșeze nimic, pentru că nu v-am interzis deloc acest lucru, nici unuia, niciodată. Înțelegi?
Mihai: Da, așa e... După cum am spus, foarte subtil!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Nick: Știi tata se înțelege foarte bine cu comandantul vostru?
Maria: Nu știu... Cu Luci?! Ce vrei să spui?
Nick: Păi, chiar Luci mi-a spus că tatăl meu i-a acordat prietenia sa, sprijinul său.
Maria: Serios?! Surprinzător... Deși n-ar trebui să mi se pară astfel. Luci e un tip care reușește să stârnească astfel de reacții. Dar tatăl tău...
Nick: Da. I-a devenit un fel de... Domnul director de acolo, de pe Terra, care, după cum am înțeles eu, îl ajuta să treacă peste anumite momente mai dificile. Acum tata s-a oferit de bună voie să-i ia locul acelui domn, deci, i-a acordat lui Luci prietenia și sprijinul său.
Maria: Ca să vezi...
Nick: În plus, pe drum spre nava voastră, mă gândeam chiar să-i spun totuși câte ceva colegului tău, comandantul misiunii. Nu chiar tot ce știu, dar o bună parte din adevăr.
Maria: Adevărat, iubitule? Ai fi făcut asta?
Nick: Da. Sau nu... Nu știu. Eram derutat. Nu știam dacă ar fi bine să-i spun ceva, doar îi promisesem tatălui meu că voi păstra în continuare tăcerea. Însă dacă nu vă găseam îmbrățișați și m-ar fi întrebat ceva în acest sens, cred i-aș fi spus, totuși... Oricum, dacă i-aș fi spus ceva, nu i-aș fi spus totul, ci doar ceva foarte vag, sau...
Maria: Încă nu e prea târziu. I-ai putea încă spune.
Nick: Nu, acum nu, n-aș mai putea, deși... Vezi tu, și mie mi-e greu. Adică, aș vrea foarte mult ca ei să știe că sunt la fel ca voi, că sunt de-al vostru, să ne putem bucura toți, împreună, de faptul ne-am regăsit, dar... Nu! Acum nu! Chiar nu mai pot! Te rog, înțelege-mă! Să încercăm să-i facem pe plac tatălui meu, în continuare. Cel puțin deocamdată.
Maria: Bine, voi încerca și eu. Însă nu te asigur că voi și reuși acest lucru. Dacă vreunul dintre eiva întreba ceva în acest sens, nu știu dacăvoi putea abține. Serios, nu știu... Sper să nu mă întrebe.
Nick: Te înțeleg. Oricum, se pare că tot tatăl meu a câștigat și de data aceasta.
Maria: Așa e, se pare... Sper într-adevăr va discuta cât mai curând cu Luci, deși nu știm ce îi va spune, însă sper că va reuși să-l convingă măcar să nu insiste asupra subiectului, o perioadă. Ceea ce ar putea reuși, de moment ce spui că se înțeleg atât de bine amândoi. Luci era foarte apropiat de domnul director, îi era un bun prieten, iar dacă tatăl tău a preluat rolul dânsului în viața lui, înseamnă au devenit apropiați, deci, se înțeleg.
Nick: Așa sper și eu...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

To Kuny: De fapt, comandante, dacă mă gândesc bine, ți-am mai oferit un sfat, nu de mult, pentru că tu mi l-ai cerut. Se pare însă că nu ai ținut cont de ceea ce ți-am spus atunci.
Lucian: Păi, aveți dreptate, deși am încercat să fac așa cum mi-ați sugerat dumneavoastră; în cele din urmă, spre rușinea mea, n-am reușit. Am greșit...
To Kuny: Aha, văd înțelegi, știi despre ce e vorba... Nu-ți face griji, nu te judec, nici nu te condamn. Dacă ai acționat greșit, asta e... S-a întâmplat, nu-i nici o nenorocire. Deci, te simți mai bine acum? Ești mai calm?
Lucian: Da, oarecum...
To Kuny: Dar nu în totalitate. Off, tinerețea asta... Sper că totuși înțelegi acum domnișoara consilier are dreptate, nu tu și știi de ce este așa.
Lucian: Da, sigur, înțeleg.
To Kuny: Foarte bine. Vezi tu... Pentru mine e destul de clar de ce ai reacționat astfel. Dar nu și pentru ea. Eu știu că o iubești, doar tu însuți mi-ai spus acest lucru, însă ea nu știe. Dacă nu cumva i-ai spus deja, între timp.
Lucian: Nu, nu i-am spus nimic...
To Kuny: De ce nu încă? Ce aștepți?
Lucian: Păi, am încercat, nu doar o singură dată, dar, atâta timp cât ea-mi refuză categoric cererea de prietenie, nu văd ce rost ar avea.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Arthur: Guinevere!
Gwen: Îmi pare rău. Știu că nu ar trebui să mai intru așa. Toată lumea vorbește despre căsătoria ta cu Elena. Știu că ai spus că nu îți dorești asta, dar mai știu și că nu poți avea mereu ce îți dorești. Știu asta foarte bine.
Arthur: Dorințele mele sunt chiar așa de nesăbuite?
Gwen: Da, Arthur. Din perspeciva tuturor, mai puțin a mea și a ta, sunt total nesăbuite.
Arthur: Atunci sunt fericit că sunt nesăbuit. Cu siguranță e mai bine decât să fiu nefericit.
Gwen: Nu cred că ea te va face nefericit. Are un suflet bun.
Arthur: Și tu.
Gwen: Știm amândoi că nu se poate.
Arthur (cu lacrimi în ochi): Și dacă fac asta... dacă mă însor cu ea, tu ce vei face?
Gwen: Voi privi cum devii regele pe care îl merită Camelotul.

replici din filmul serial Merlin
Adăugat de Marin Irina, MTTLCSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Maria: Poate că nu te-ai străduit destul. Doar atât dacă i-ai spune, că o iubești și totul s-ar rezolva, s-ar schimba brusc, în bine, pentru amândoi.
Lucian: Chiar crezi asta? Eu nu sunt atât de sigur. Nu cu ea. Cu ea nu va fi așa de ușor. Dacă ar fi fost alta, poate da, dar ea... Nu! Nu merge. Poate ar fi ținut figura dacă ea ar fi fost altfel, însă... Nu știu. Nu știu cemai cred.
Maria: Cum să nu știi? Cum poți spune așa ceva? Tocmai tu? Acest termen nu există, sau poate fi depășit, mai ales pentru tine.
Lucian: Bine ar fi să fie așa, însă, din nefericire pentru mine, nu e deloc astfel... Sunt nehotărât, Maria; e pentru prima oară în viață mi se întâmplă așa ceva, dar culmea, într-adevăr nu știu ce să fac. Ezit mereu, amân mereu, deși nu asta mi-aș dori. Din cauza asta trebuie să mă mai gândesc, să devin odată hotărât.
Maria: Bine, Luci, atunci mai gândește-te, poate că ceea ce ți-am spus îți va fi de folos într-un fel; cel puțin eu așa sper.
Lucian: Sigur. Chiar îmi este de folos. Îți sunt recunoscător.
Maria: Lasă asta. N-am nevoie de recunoștința ta.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ora a treia am avut geografia. Și eu care credeam geografia e cine știe ce obiect greu! Ca aritmetica, de pildă. Da' de unde! E foarte ușor! Geografia este știința despre pământul pe care trăim noi, despre munți, mări și oceane. Până acum îmi închipuisem că pământul nostru e drept și întins ca o foaie de clătită. Olga Nikolaevna ne-a spus însă că nu e întins, ci rotund. Rotund ca un glob! Mai auzisem eu așa ceva, dar am crezut e cine știe ce poveste sau născocire. Acum însă se știe sigur asta nu-i poveste. S-a stabilit că pământul nostru este un glob mare, mare de tot, și că oamenii, trăiesc peste tot, de jur împrejurul lui. Pământul atrage spre el oamenii și animalele și tot ce se află pe pământ, și iată de ce vietățile care trăiesc dedesubtul nostru nu cad niciodată! Mai e ceva foarte ciudat: cei care trăiesc dedesubt merg cu picioarele în sus, adică cu capul în jos, numai că ei nu bagă de seamă asta și-și închipuie merg așa cum trebuie; pentru că, nu-i așa, dacă lasă capul în jos și se uită la picioare, văd pământul pe care stau, iar dacă înalță capul, văd cerul. De aceea li se pare că și ei merg cum trebuie.

în Vitea Maleev la școală și acasă, Capitolul I (1951)
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îndrăznesc să te întreb...

Îndrăznesc să te-ntreb, de mâine cine sunt dacă florile mor,
Și cui voi lăsa moștenire tăcerea acestei iubiri răvășite,
Căror fluturi le voi da mireasma să mi-o poarte în zbor
Spre cetățile de la marginea mării de valuri mereu părăsite?

Aici pe pământul acesta arid sunt totuși un om stingher,
Corăbiile se scufundă în porturi și catarge se rup în neștire,
Îndrăznesc să te-ntreb, cât de frumos poate fi un vis efemer
Și cine sunt eu, nestatornică, rătăcită prin această iubire?

Îndrăznesc să mai cred viitorul ne mai este aproape,
Întrebarile toate își vor găsi și ele cândva un răspuns
De ce fug uneori corăbiile sau se scufundă în ape,
De ce viața aceasta pentru nimeni nu este de-ajuns?

Doamne și câte întrebări mai sunt înca în lume,
Si cât de multe înca îndrăznesc să te întreb, dacă ai ști!
Unde este cetatea aceea atat de visata de mine,
Și unde mai sunt eu ce atâta mă caut, și numai pot găsi?

poezie de (7 ianuarie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun FabyolaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

To Kuny: Ba da, draga mea. Ar trebui, ar fi minunat... Să-i vorbești, să-i spui totul, nu numai despre problemele tale, dar și ceea ce ți-am povestit eu depre el, să-i mărturisești totul, inclusiv dragostea ta pentru el. Ar fi bine ca el să afle toate acestea de la tine, nu din alte surse și nu știu de ce, însă sunt sigur că nu doar va încerca să te ajute, dar va și reuși acest lucru. Nu știu de ce am această convingere, totuși, o am, asta-i sigur!
Lia: Ah, tati... Nu pot să-ți promit nimic în sensul ăsta, dar poate că vreodată am să încerc să vorbesc cu el despre toate acestea. Nu știu însă dacă voi și reuși, el mă intimidează. Are ceva care... E adevărat mă atrage, totuși, mi-e greu să-i vorbesc, despre orice, mai ales despre așa ceva. Mi-e foarte greu și numai să-l privesc, dar să-i mai și spun asemenea lucruri...
To Kuny: Păi, dacă te deranjează atât de mult privirea lui și te intimidează, nu te uita în ochii lui când îi vorbești.
Lia: Dar unde altundeva să mă uit, dacă am fi doar noi doi, eu și el?! Nu-l pot evita tot timpul... Nu știu dacă vreodată voi putea, nu știu dacă voi reuși să-i vorbesc...
To Kuny: Ar trebui, draga mea. Cel puțin, să încerci. Spre binele tău, scumpo, chiar ar trebui. Și nu vreodată, ci cât mai curând. Problema asta nu suferă amânare. Crede-mă, așa ar fi corect. El este blând, bun, calm și înțelegător, mai ales cu tine. Are multă răbdare. Te va înțelege și sigur te va ajuta, pentru că te iubește, nespus de mult. Zău, scumpo...
Lia: Poate ai dreptate, tati. Poate voi încerca vreodată, într-o zi; nu știu sigur, poate, deci nu pot să-ți promit nimic. Dar dacă, așa cum spui tu, mă iubește, de ce nu ia el însuși inițiativa, de ce nu încearcă el primul să-mi vorbească deschis, la modul cel mai serios posibil; cred , în mod normal, el ar trebui să fie cel care să pornească o astfel de discuție.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Hafiz

Imaginația nu există

În seara asta trebuie să vii mai aproape de mine, călătorule,
Pentru vreau să te sărbătoresc.

Frumusețea ta îmi provoacă o stare de extaz,
Îi face pe vecini să se plângă
Atunci când în miez de noapte încep să strig –
Pentru că nu pot îndura singur toată această bucurie.

Voi da naștere unor sori.
Voi ține pădurile cu coroanele în jos,
Scuturând din copaci și tufișuri, cu blândețe, în poala mea
Animale cu blană moale.

Ceea ce tu concepi drept imaginație,
Pentru mine nu există.

Orice poți face tu într-un vis
Sau în pânzele minții

Mâinile mele pot extrage – viu – din buzunarul hainei.

Dar, hai, să nu mai vorbim despre lumea mea divină;

Pentru că ceea ce vreau cel mai mult să știu
În această seara este:

Totul
Despre tine.

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Subject Tonight Is Love: 60 Wild and Sweet Poems of Hafiz Paperback" de Hafiz este disponibilă pentru comandă online la 69.99 lei.

Iisus Hristos: Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cerurilor. Fericiți cei ce plâng, aceia se vor mângâia. Fericiți cei blânzi, aceia vor moșteni pământul. Fericiți cei ce flămânzesc și însetează de dreptate, aceia se vor sătura. Fericiți cei milostivi, aceia se vor milui. Fericiți cei curați cu inima, aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiți făcătorii de pace, aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a lor este împărăția cerurilor. Fericiți veți fi voi cândvor ocărî șivor prigoni și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, mințind din pricina Mea. Bucurați-vă și vă veseliți, plata voastră multă este în ceruri, că așa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi.

replică din Sfânta Evanghelie după Matei, Predica de pe munte. Fericirile. Adevărata împlinire a Legii. - 5:3-12 de
Adăugat de Girel BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 9 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Cornelia Georgescu

Alex: Da, Lia, e adevărat; aici, cel puțin, Nis are dreptate. Luci e un om minunat, nici n-am cuvinte cu care să-l caracterizez; nu trebuia să-i fi spus ceea ce i-ai spus. E clar suferă enorm, îl doare în adâncul sufletului său minunat, l-ai atins tare, nemilos, într-un punct slab, sensibil... Poate ți se pare incredibil, dar el chiar este sensibil, sentimental; are unele slăbiciuni, pe care însă nu dorește să și le arate față de ceilalți.
Lia: Îmi pare rău, n-am vrut, de abia acum îmi dau seama am greșit. De abia acum realizez cât de mult am greșit... Uff... De fapt, nici nu credeam așa ceva despre el, nu știu de ce am spus, ce mi-o fi venit... Dar n-am vorbit serios. Vă rog să mă credeți!
Alex: Acum e prea târziu să-ți mai pară rău. Ceea ce ai spus, rămâne spus, nu mai poți schimba nimic, oricât ai vrea, chiar dacă ai vorbit serios sau nu. Acum nu ne mai rămâne decât să sperăm perioada de timp în care el vrea să rămână singur nu va fi prea îndelungată, ci mai scurtă. Altfel, nu știu cum ne vom descurca fără el.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Luci, te rog... Aș dori să... Să plec acum.
Lucian: Tremuri... De ce? Chiar îți este frică de mine? Încă îți mai este? Și ție?!
Lia: Nu, nu chiar... Nu de tine.
Lucian: Nu de mine?! Atunci, de cine? Sau de ce? Off... Aș vrea să te cunosc mai bine, să-ți descifrez secretele... Aș vrea să te pot înțelege, dar nu voi reuși. Nu atâta timp cât nu ești foarte sinceră cu mine, pentru că simt că îmi ascunzi ceva. Doar că nu-mi dau seama ce... Dacă aș ști, poate ar fi mai bine. Oricum, așa cum sunt, bun sau rău, prost sau nu, indulgent sau exigent, modest sau lăudăros, arogant, tâmpit, idiot, indisciplinat, sau oricum ai considera tu fi, sunt totuși îndrăgostit de tine. Asta-i sigur! Sunt îndrăgostit nebunește de tine! Și nu de acum, nici de ieri, sau de curând. Ci de ani și ani, de când te-am cunoscut. Te iubesc. Și chiar dacă nici acum nu mi-ai acceptat prietenia, m-ai refuzat din nou, nu contează! Eu n-am să renunț! Nu voi ceda! Am să fac tot posibilul să te cuceresc, odată și odată. Nu ca pe un trofeu, evident, ci să-ți cuceresc doar inima, dragostea ta. Deocamdată, mă bucur ți-am spus și că știi... Că te iubesc! E totuși un început. Iar pe moment, mă mulțumesc și cu atât.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Cucerirea spațiului

Într-un sat,
Fiecare casă e un templu,
Fiecare familie.
Pământul e dedesubt,
Cerul, deasupra.

La mine, la bloc,
Vecina de la etajul 4 e pământul,
Cea de la etajul 5 e cerul;
Și gata.

Dacă mai continuăm așa,
Doamne ferește,
Vom ajunge la biserică,
Duminica, Sâmbăta
Și-n alte zile sfinte,
Programatic.

Va exista o clădire de biserici,
Așa cum există clădiri de birouri.

Biserica noastră, să zicem,
Dacă nu va fi doar a mea,
Se va găsi la etajul cutare
Al complexului cutare.

Cred bisericile vor fi
Din ce în ce mai multe,
Numărul figurilor care le conduc
Progresând geometric.
Vor fi nu doar multe, ci și mari
Aceste figuri.

Dacă, privind în jur,
Voi spune cuiva
nu văd nicio biserică,
Mi se va răspunde, zâmbind,
Că lipsa de spațiu chiar e o problemă,
Pământul e tot mai puțin!

Bă, le voi răspunde, poate,
Cerul e tot mai puțin
Când pământurile toate
Omului îi aparțin!

poezie de din Aproape alb (20 iunie 2013)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Sonya: Bănuiesc au fost multe cele ce s-au îndrăgostit de tine.
Lucian: Dacă au fost sau nu... Nu știu; poate... Printre ele s-a numărat și blondina noastră micuță, Maria. Ceea ce știu însă foarte sigur, e că eu nu m-am îndrăgostit de nici una, decât de ea, de la început, de cum am văzut-o, iar asta s-a întâmplat cu foarte mult timp în urmă. Dacă n-ar fi fost ea, poate că ai fi fost tu; ai fi avut șanse, ești drăguță... Tu, Maria sau alta. Dar așa...
Sonya: Așa nu poate fi decât ea.
Lucian: Întocmai. Ea-mi domină gândurile, iar eu nu pot schimba nimic în acest sens. Am încercat de multe ori, dar... La naiba! Nu știu de ce, însă... Mi-e imposibil!
Sonya: Ba da, poți schimba ceva.
Lucian: Nu înțeleg...
Sonya: Dacă tot o iubești atât de mult, atunci de ce suferi din cauza ei, când totul ar putea fi atât de simplu? Mai ales că și ea te iubește pe tine, asta e clar.
Lucian: Nu știu; eu nu sunt atât de sigur.
Sonya: Ar trebui să fii. Pentru te iubește. Scrie foarte mult despre tine în jurnalul ei, se gândește mereu la tine, atât de mult, încât vorbește și noaptea cu tine, în somn. De ce crezi ar proceda astfel? Simplu: Pentru te iubește, e singura explicație.
Lucian: Posibil... N-aș putea să te contrazic, dar nici să te aprob. Nu sunt sigur ai dreptate.
Sonya: De ce nu încerci să te convingi singur?
Lucian: Ce vrei să spui?
Sonya: Încearcă să afli adevărul, să fii sigur, să știi dacă te iubește sau nu.
Lucian: Cum să fac asta?
Sonya: Încearcă să-i găsești jurnalul, să vezi dacă scrie sau nu des-pre tine în paginile lui, iar dacă scrie, să afli ce anume scrie despre tine. Presupun însă că ar trebui să-l cauți în timp ce ea nu este în cameră; îl ține întotdeauna bine ascuns, uneori, din când în când, schimbând locul respectiv, în care-l pune. Nici Ly, colega ei de cameră, nu știe de existența jurnalului; când scrie, are grijă ca Ly să nu fie acolo, să fie doar ea, singură.
Lucian: Îmi sugerezi cumva s-o spionez? Asta mă sfătuiești?
Sonya: Da. De ce nu? Pare a fi singura soluție pentru a afla ceea ce te frământă atât de mult, pentru a te liniști, însă pentru asta e nevoie să te întorci printre colegii tăi, să fii iarăși împreună cu ei; ați stat destul separat, nu crezi?
Lucian: Poate...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cât ne mai ține Dumnezeu

Dacă aș dormi pe o piatră,
aș iubi piatra ca și cum aș
fura un copil orfan și l-aș
alăpta lângă foc.

Dora, prefă-te piatră! Pe
mesele săracilor. Acolo
îngerii nu au sare de
pus pe răni.
Se vor răsturna mesele
peste câini, vor tremura caii
păscându-ți carnea
împietrită pe firul de iarbă.

Dacă aș pleca într-o
noapte, aș iubi întunericul
ca și când aș rupe ultima
pâine în două: jumătate
copilului, jumătate dată de
pomană pentru mama
moartă de o mie de ani.

Când se vor sfârși ploile,
voi iubi muntele ca un porumbel
nemaiîntors pe corabie.

Prefă-te piatră, Dora, vei
zbura cu oase cu tot.
Cu pământ.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ceasul de piatră

Ceasul de piatră
Fără limbi și rubine
Arată timpul mai bine
Decât tine, decât mine
Care avem,"nota bene"
Ceasuri elvețiene.

Dar ceasul de piatră
E motiv de ceartă
Căci nu se știe cine
L-a făcut atât de bine
Cu mijloace puține.

Până când, într-o bună zi
Ceasul de piatră împietri
Și muri.

Poate o să-nvie
În anul trei mii.

Mai știi?!

poezie de (15 mai 2004)
Adăugat de Mihail MataringaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Deci, un singur lucru este foarte clar pentru mine acum, în acest moment. Anume, atunci erai îndrăgostită de mine, chiar dacă nu mă cunoșteai personal, nu mă întâlnisei încă. Sunt cuvintele tale, nerostite, însă scrise clar aici, de mâna ta, în aceste foi, fără să te fi obligat cineva... În plus, se pare că nu ți-ai schimbat părerea nici după ce m-ai întâlnit prima oară. Nu te-am dezamăgit... Întrebarea este dacă încă mă mai iubești, chiar și acum, după atâta timp?! Pentru că eu, da, te iubesc, chiar foarte mult, doar ți-am spus, de atâtea ori... Și dacăfi știut că și tu... Uff... Totul este atât de greu și nu știu de ce... Spune-mi, Lia, sincer... Mă iubești sau nu?!
Lia: Luci, te rog... E atât de jenant...
Lucian: Jenant?! Ce-ar putea fi jenant?! Mie nu mi se pare.
Lia: Situația asta... Mă simt penibil! Te rog...
Lucian: De ce? Pentru am aflat astfel erai îndrăgostită de mine? Nu mi se pare deloc jenant. Nu-i nimic rău în asta.
Lia: Poate că nu, dar... De moment ce ai aflat despre modul în care... M-am îndrăgostit de tine, fără a te cunoaște personal măcar... Ce crezi oare acum despre mine?
Lucian: Ce cred despre tine...?! Cred ești minunată. Și te iubesc! Tot mai mult. Din ce în ce mai mult. Ar trebui să știi , odată formate, eu nu-mi schimb deloc părerile. Și mă abțin să-ți fac complimente, pentru că știu că nu le apreciezi, le consideri doar vorbe goale, nedemne de luat în seamă. Însă dacă ar fi după mine, n-aș înceta cu complimente la adresa ta. Pentru ești... Absolut fascinantă! Ai un efect asupra mea așa cum nimeni nu l-a avut vreodată. Și nici n-aș fi crezut vreo persoană ar putea deține controlul asupra mea. Însă s-a întâmplat... Eu m-am îndrăgostit de tine din prima clipă în care te-am zărit, pentru că, din nefericire, n-am avut niște colegi care să te fi cunoscut din timp și să mi te fi descris amănunțit, altminteri aș fi pățit același lucru ca și tine. Adică, m-aș fi îndrăgostit fără a te fi cunoscut pe tine personal înainte... Însă, cum, ne-cum, eu te iubesc! Din tot sufletul meu! Mult de tot... Dar tu... Mă mai iubești? Încă?! Și acum? Da, sau nu?!
Lia: Da, Luci, te iubesc... Dar...

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Stela: Și atunci, în legătură cu Alex, temerile mele se adeveresc totuși, fiindcă am rămas singura disponibilă, ca să mă exprim astfel...
Lucian: Te exprimi greșit, doctore! Pentru că nu-i deloc așa! Am să te rog să nu gândești astfel despre Alex. Îl cunosc, într-adevăr, foarte bine, de mult timp. Nu e genul ăsta de om. Dacă nu s-ar simți cu adevărat atras de tine, nu s-ar încumeta să te amăgească, iar dacă nu i-ar conveni să-și aleagă o fată de pe o altă planetă, sunt convins că nu s-ar grăbi, ar aștepta încă vreo șase-șapte ani, până vom ajunge înapoi pe Terra, pentru a întemeia acolo o relație mai serioasă, mai mult decât doar amicală, sau pentru a-și găsi perechea potrivită lui acolo, pe planeta noastră.
Stela: Spune-mi, Luci, tu crezi că eu și Alex nu ne potrivim?
Lucian: N-am spus așa ceva, doctore. Cred vă potriviți totuși, vă stă bine împreună, dar mă surprinde... Adică... Nu mi-o lua în nume de rău, dar zău, nu mă așteptam ca voi doi să vă apropiați atât de mult într-un timp atât de scurt, adică să... Ah... Mă rog, sper mă înțelegi tu. Adică, după șase ani, cât am călătorit împreună, timp în care nici unul dintre voi n-a dat vreun semn cât de mic l-ar interesa în mod deosebit persoana celuilalt, altfel spus, erați indiferenți, ca doi străini, această împrietenire bruscă, subită, pare puțin cam bizară.
Stela: Te înțeleg. Chiar și mie mi se pare ciudat. Poate și lui Alex. De ce nu-l întrebi? Doar e prietenul tău; din copilărie chiar.
Lucian: Poate o să-l întreb, când voi avea ocazia; nu acum, evident!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Traian: Medicul echipajului, domnișoara doctor Stela Anca Stejăran. Desigur, în cazul dumneavoastră, domnișoară, totul este foarte clar; toată lumea știe ce înseamnă a fi medicul echipajului și ce presupune acest lucru. Din momentul în care ați reușit să deveniți membru al echipajului, ne-am interesat mai mult de dumneavoastră, v-am urmărit cu atenție activitatea desfășurată în ultimii ani în cadrul Institutului și am căzut de acord asupra faptului sunteți potrivită pentru această funcție. Vă dați seama viața și sănătatea colegilor vor fi în mâinile dumneavoastră, ei vor depinde de dumneavoastră, dar toți avem convingerea vă veți descurca. Ce aveți însă de spus, domnișoară? Considerați obligatorie necesitatea a cel puțin unui ajutor specializat, fie doar chiar și un robot, un altul decât cei doi destinați misiunii?
Stela: Nu, domnule director, mă voi descurca, pentru că, de fapt, nici nu sunt singură, ci cu colegii mei. Oricând va fi nevoie, eivor ajuta, iar dacă nu se pricep, vor învăța, se vor deprinde.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Din păcate, cei care conduc lumea trăiesc în epoca de piatră. Nu știu ce e informația și nici savanții nu știu, sunt la același nivel, studiază doar ceea este material, deși asta înseamnă maxim 1 % din sistemul uman și al galaxiei.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!