Imaculat
n-aș fi crezut că mă pot îndrăgosti
sublim, incert trecând prin lanul vieții mele
cu mâinile deschise către cer
și spice blonde împletite către stele
priveam destins cum pasărea trenează
în rotocoale lungi, toride-ncetinite
infailibil o briză se stârni
sublim, incert prin ale mele blonde plete
covârșitor călcam pământul alb
în redevente clare, absolute
și-aș fi crezut că sunt chiar eu
o aripă bătând în largi volute
eram curat și tânăr în priviri
păcatul încă nici nu se născuse
cămașa albă-mi flutura pe trup
și-vorbele-mi erau încă nespuse
și-aș fi putut să cred că sunt chiar eu
băiatul blond care se-ndrăgostește
dar pasărea trenează-acolo sus
și-n zborul ei imaculat... plutește
în diafana adiere vag solară
zulufii blonzi îmi rătăceau prin tâmple
și-aș fi-ncercat și eu să caut zborul
și-aș fi-ncercat ca pasărea să mi-se-ntâmple
poezie de Valeriu Marius Ciungan din Poveste de toamnă
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păr blond
- poezii despre păr
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre tinerețe
- poezii despre stele
- poezii despre relaxare
- poezii despre păsări
- poezii despre mâini
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Discriminare divină (cu sarcasm și voie bună)
De s-ar vinde-n târg prostia,
Sau la mall în vr'un butic,
N-aș plăti la bloc chiria
Și-aș lua și eu un pic ;
Doar un gram și-ar fi de-ajuns,
Chiar inspector prin Pașcani,
După cât aș fi de uns,
N-aș mai scârțâi de bani,
Iar cu două, fac prinsori
Că-ntr-o zi m-aș procopsi,
Aș vota de patru ori
Și-aș scăpa de datorii...
Dar cu cinci, pe cinstea mea!
Aș fi sculă-n minister,
Plus că am și-o pilă grea...
Văru' Lică... e șofer,
Și... de n-aș avea eu minteee,
La vr'un kil, n-ar trece-un an
Și-aș fi, sigur, președinte,
Sau prin U. E., din cioban,
Însă, cu atâtea rele,
Nu se vinde-n galantar,
Că, la fel ca toate cele
Și prostia e un dar,
Bâzâind, ca toți deștepții
Amărâți și ofticați,
Că doar proștii și inepții
Au fost binecuvântați.
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre prostie
- poezii despre votare
- poezii despre sarcasm
- poezii despre președinte
- poezii despre plată
- poezii despre oi
- poezii despre ministere
- poezii despre metrologie
- poezii despre greutate
VI
Pasărea domesticită sta în colivia ei - iar pasărea liberă în pădure.
Întâmplarea le întâlni când vremea apropierii lor se născu.
Pasărea sălbatică strigă: "O! Draga mea prietenă - hai să zburăm prin largul pădurii".
Pasărea din colivie șoptea: "Vin-o aici, aici amândouă trăi-vom în astă colivie".
"Oare între zăbrele - putea-voi să-mi întind larg, larg, aripile mele?" - spunea pasărea liberă.
"Vai! - n-aș ști în ce loc să-mi fac cuib sub întinsul acestei bolte înstelate" - spunea pasărea întemnițată.
Draga mea - vino să cântăm - cântarea pădurilor.
Apropie-te de mine și te voi învăța vorbirea celor știutori.
Pasărea pădurilor răspunde: "Nu - niciodată cântecele nu se pot învăța".
Pasărea din colivie spune: "Vai! deloc nu cunosc încă al pădurii cânt".
Sunt dornice de atâta dragoste - dar niciodată în zborul lor nu-și vor putea atinge aripile.
Printre zăbrele se privesc și dorința de a se pătrunde le e zadarnică.
Își flutură aripile și neîncetat își cântă: "Vino lângă mine, dragostea mea!".
Cea cu aripile libere strigă: "Nu - nu pot - mi-e teamă de porțile zăvorâte ale coliviei tale".
Cea întemnițată rostea: "Vai! cât de vlăguite și pline de moarte-mi sunt aripile!".
poezie celebră de Rabindranath Tagore, traducere de Silvian Lorin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre muzică, poezii despre păduri, poezii despre libertate, poezii despre iubire, poezii despre învățătură, poezii despre vorbire sau poezii despre prietenie
Zborul...
Să-și desăvârșească zborul,
pasărea are nevoie de cer,
căci zborul a fost dat visului
și păsărilor deopotrivă
de către îngeri;
visul e sortit uneori eșuării
când iluziile se risipesc,
pe când zborul
reprezintă împlinirea păsării:
Pasărea să se numească păsăre,
omul să se numească om cu rădăcină.
Bunăstarea lui nu ține de o fericire anume:
fericirile vin și trec.
Apar alte iluzii din speranțe
care să-l facă fericit
preț de o clipă.
poezie de Camelia Oprița din revista Boema, numărul 152 (octombrie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate de Camelia Oprița despre păsări, poezii despre fericire, citate de Camelia Oprița despre fericire, poezii despre visare, citate de Camelia Oprița despre visare, poezii despre îngeri, citate de Camelia Oprița despre îngeri, citate de Camelia Oprița despre zbor, poezii despre perfecțiune sau citate de Camelia Oprița despre perfecțiune
Să-și desăvârșească zborul, pasărea are nevoie de cer, căci zborul a fost dat visului și păsărilor deopotrivă
de către îngeri; visul e sortit uneori eșuării când iluziile se risipesc, pe când zborul reprezintă împlinirea păsării: Pasărea să se numească păsăre, omul să se numească om cu rădăcină. Bunăstarea lui nu ține de o fericire anume:
fericirile vin și trec. Apar alte iluzii din speranțe care să-l facă fericit
preț de o clipă.
Camelia Oprița în Așa am învățat să redevin român, Revista Boema, nr. 152, oct. 2021
Adăugat de Brătescu Teodora Vasiliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre păsări, citate despre fericire, citate despre visare, citate despre îngeri, citate despre zbor sau citate despre perfecțiune
De n-ar începe mierlele să cânte
Pendula roade timp, fără-ncetare,
Ca inima ce ritmul încă-l ține
Și-aș adormi, trecând în nepăsare,
De nu mi-ar fi așa de dor de tine.
Un freamăt monoton mângâie ramuri,
Un țârâit de greieri reîncepe,
Și-aș adormi, de n-ar veni la geamuri,
Cu cornu-i galben, luna să mă-nțepe.
Arare, câte-un fulger, ca o pată,
Se scurge - râu de foc pe cer, departe
Și-aș adormi, de-ar înceta odată
Ecoul unui tren ce ne desparte.
Vin stoluri negre - tainicele gânduri,
Tăciuni luați de soartă să-mi descânte,
Și-aș adormi, scriind aceste rânduri,
De n-ar începe mierlele să cânte...
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre trenuri, poezii despre somn, poezii despre râuri, poezii despre ritm, poezii despre negru, poezii despre inimă sau poezii despre gânduri
Sculptând un... vis
Eram singur la "Masa Tăcerii"
cu buzele lipite de "Poarta Sărutului"
îmi spuneam "Rugăciunea" de seară
având privirea îndreptată către "Coloana Infinitului"
de unde își lua zborul "Pasărea în Văzduh"
o " Pasăre Măiastră" care ducea cu ea
"Visul" meu către... Cel de Sus.
poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Viorel Vintila
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre sărut, poezii despre seară, poezii despre religie, poezii despre infinit sau poezii despre Poarta sărutului
Pasărea din Colivie
Pasărea liberă saltă
pe aripi de vânt trăind momentul
și plutește în aval
până se termina curentul
își înmoaie aripile
în razele portocalii ale soarelui
și îndrăznește să revendice cerul.
Dar o pasăre care pândește
din colivia ei îngustă
rareori poate vedea prin
zăbrelele furiei ce o gustă
aripile îi sunt tăiate și
picioarele legate
îi rămâne doar vocea să cânte.
Pasărea din colivie cântă
cu un tril înspăimântător
despre lucruri necunoscute încă
cuprinsă de dor
iar melodia i se aude
pe dealul îndepărtat în ecou
pentru că pasărea închisă
cântă despre libertate.
Pasărea liberă se gândește la o altă adiere de vânt
la vânturi ușoare, favorabile, printre copacii suspinând
și la viermi grași așteptând-o pe iarba zorilor luminoși
și numește al ei tot cerul frumos.
Dar o pasăre în colivie stă pe mormântul viselor
umbra ei strigă într-un țipăt de coșmar mistuitor
aripile îi sunt tăiate și picioarele legate
îi rămâne doar vocea să cânte.
Pasărea din colivie cântă
cu un tril înspăimântător
despre lucruri necunoscute încă
cuprinsă de dor
iar melodia i se aude
pe dealul îndepărtat în ecou
pentru că pasărea închisă
cântă despre libertate.
poezie clasică de Maya Angelou, traducere de Marius Alexandru
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre aripi, poezii despre voce, poezii despre viermi sau poezii despre spaimă
Coșul cu amintiri
Azi stau în pat cu ochii către stele
Vreau să mai scriu în cartea vieții mele...
Să fie o mică deziluzie în iubire,
Dar asta e, știu se cheamă, trăire.
Aș vrea să duc o viață mai rafinată,
Cum, nu știu, dar s-ar putea să am zilele numărate.
Vreau să trăiesc frumos această viață
Să fiu bună, veselă în fiecare dimineață.
Mi-aș umple coșul cu amintiri frumoase,
Să văd, s-ajut, să fiu mărinimoasă,
Apoi mi-aș prinde-n gene lumina nestemată
Și mi-aș așeza în plete o cunună fermecată.
Numai că povestea va avea un sfârșit...
Și-aș vrea ca-n coș să mai am de scotocit.
Realitatea e că-mi duc din nou ochii către stele
Să fac din urmă turul vieții mele...
poezie de Eugenia Calancea (18 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre frumusețe, poezii despre zile, poezii despre sfârșit sau poezii despre realitate
N-aș fi crezut
N-aș fi crezut
Când ai plecat
N-ai spus la revedere,
Și ai lăsat
În urmă-ți doar tăcere,
Și-un gust amar,
Tivit cu neputință;
Odăi, îmi par
Căzute-n suferință...
Dar e târziu
Și tu departe ești,
Zadarnic știu
Acum, cât îmi lipsești,
În van, acum,
Din greu te prețuiesc...
Când totu-i scrum
Zadarnic te doresc,
De mi de ori
Mai mult ca înainte...
Îmi dă fiori
Cea de pe urmă minte,
Și-aș vrea să știu,
De-a ta înstrăinare,
De ce-i pustiu
În jur, atât de mare?
N-aș fi crezut
Preț maxim să plătesc:
Când te-am pirdut
Mai mult să te iubesc...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință, poezii despre promisiuni, poezii despre dorințe, poezii despre declarații de dragoste sau poezii despre cenușă
Ochii tăi
Ochii tăi sunt pajiștea viselor mele,
Cuvinte scrise cu raze în cerul de stele.
Mă înec în privirea ta, cum în cer,
Îngerii se pierd în zborul stingher.
Flori de albăstrele porți în priviri,
Podoabă regală în mări de iubiri.
Sunt țărmul ce ritmic îți poartă
Iubirea și dorul prin propria soartă.
Aș vrea-n buchetul iubirii cu dor,
Să fiu trăsnit de-al dragostei fior.
Să intru des în zborul inimii tale
Să-ți aduc etern tornade de petale.
Ochii tăi să zburde printre stele
Cu aripi de îngeri prin aripile mele!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor sau poezii despre tornade
Eu aș vrea...
Eu aș vrea, într-o zi, să pot merge prin munți,
Pașii nu s-ar opri, căci e greu să renunți!
Aș urca sus de tot, cu un dor de trăiri,
Și-aș cuprinde, de pot, zarea toată-n priviri!
M-aș opri pe un drum, să culeg niște flori
Și-ntr-o pânză de fum, m-aș scălda, uneori,
Cu picioru-nsetat, aș atinge un râu
Și în el, fermecat, aș intra pân' la brâu!
M-aș spăla pe obraz cu stropi mici de cleștar
Și-aș vedea cu extaz, cum rubine apar...
Aș urca tot mai sus, printre brazi fremătând,
Unor aripi, supus, și-unei pale de vânt!
Și-aș urca și mai sus, mai presus de cuvânt,
Și cu capul în nori, voi privi spre pământ,
Voi pluti peste el, și cu dor, și regret,
Dar fiindu-i fidel, voi zbura mai încet...
Voi zbura printre nori, căutând vise noi,
Căci nu poți să-i ignori, fiindcă-n ei se nasc ploi,
Și cu ploaia căzând, într-o noapte ce geme,
Voi zvârli spre pământ, curcubeu de poeme!
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre poezie, poezii despre nori, poezii despre noapte sau poezii despre naștere
Amnezia
O amnezie e cutuma
La care cred că sunt imun
Și-aș defini-o chiar acuma...
Dar nu mai știu ce-am vrut să spun.
epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Nicolae Bunduri
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre imunitate
George Corbu - Președintele actual al U.E.R.
Maestre, încă presupun,
Că am o pană de... Păun,
Și-aș da orice, că nu sunt orb,
Să am o... *aripă de Corb*!...
epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre păuni, epigrame despre președinte, epigrame despre aripi sau epigrame despre George Corbu
Sonetul dorului desculț
Pășeam, desculț, prin colb de drum de țară
Și fredonam ceva nedefinit
Ce se-auzea prin lume-ntâia oară,
Pe-un drum pustiu, c-un suflet fericit.
Eram ușor ca pasărea ce zboară
Și mă simțeam asemeni unui psalt
Ce, dinspre cer, aude o vioară
Cu strunele-acordate prin înalt.
Simțeam că pot orice, că pot obține
Un loc al meu în sufletul visat
Și-n ochii-aceia cu priviri blajine
Pe care-n dorul meu i-am sărutat.
Le simt și-acum, trecând ușor prin mine,
Desculțul dintr-o margine de sat.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre înălțime, poezii despre vioară sau poezii despre sat
Ce rău îmi făcuse mie pasărea aceea, ca s-o ucid? Nu-mi reproșa nimic. Atârna în mâinile mele mici ca și cum îmi dădea un sărut de adio. Am îngropat-o încet. Apoi bătrânul din mine a desenat pe moviliță o cruce. O lacrimă a căzut în mijlocul ei. Murea specia din mine și se năștea omul. De atunci, sufletului meu îi este hărăzit să cânte și să zboare, dar să și fie lovit de moarte. De atunci îmi îngrop veșnic sufletul ucis. Dar ce ciudat, de data aceasta, cu fiecare înmormântare devin mai tânăr. Da, pasărea mea de vis m-a iertat. Prin moartea ei nevinovată a ucis vânătorul din mine.
Dan Puric în Fii demn!, Vrăbiuța (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate despre moarte, citate despre suflet, citate despre vânătoare, citate despre tinerețe, citate despre sărut, citate despre nevinovăție sau citate despre mâini
VI
Pasărea îmblânzită se afla în colivie; pasărea sălbatică era în pădure.
Soarta a făcut să se întâlnească.
Pasărea sălbatică strigă: "Vino, iubito, să zburăm în codru."
Pasărea îmblânzită murmură: "Vino aici, să trăim alături în colivie."
"Printre aceste gratii unde aș avea loc să-mi întind aripile?" spuse pasărea liberă.
"Vai! strigă prizoniera. Nu știu unde m-aș putea așeza pe bolta cerească."
"Draga mea, vino să îngânăm melodiile pădurii."
"Rămâi lângă mine! Te voi învăța o muzică savantă."
Pasărea pădurii răspunse: "Nu, nu! Cântecele nu se pot învăța niciodată."
Pasărea din colivie grăi: "Vai, eu nu cunosc cântecele pădurii."
Le este sete de iubire, dar niciodată nu vor putea zbura aripă lângă aripă.
Prin gratiile coliviei ele se privesc, dar zadarnică li-i dorința de a se cunoaște.
Ele bat din aripi și cântă: "Vino mai aproape, dragostea mea!"
Pasărea liberă strigă: "Nu pot, mi-e teamă de ușa închisă a coliviei tale."
"Vai, spuse captiva, aripile-mi sunt neputincioase și moarte."
poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul (1913), traducere de George Popa
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre cunoaștere
Dați-mi un trup, voi munților
Numai pe tine te am, trecătorul meu trup,
și totuși
flori albe și roșii eu nu-ți pun pe fruntem și-n plete,
căci lutul tău slab
mi-a prea strâmt pentru strașnicul suflet
ce-1 port.
Dați-mi un trup,
voi munților,
mărilor,
dați-mi alt trup să-mi descarc nebunia
în plin!
Pământule larg, fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei năprasnice inimi,
prefă-te-n lăcașul furtunilor cari mă strivesc,
fii amfora eului meu îndărătnic!
Prin cosmos
auzi-s-ar atuncea măreții mei pași
și-aș apare năvalnic și liber
cum sunt,
pământule sfânt.
Când aș iubi,
mi-aș întinde spre cer toate mările
ca niște vânjoase, sălbatice brațe fierbinți, î
spre cer,
să-1 cuprind,
mijlocul să-i frâng,
să-i sărut sclipitoarele stele.
Când aș urî,
aș zdrobi sub picioarele mele de stâncă
bieți sori
călători
și poate-aș zâmbi.
Dar numai pe tine te am, trecătorul meu trup.
poezie celebră de Lucian Blaga din Pașii profetului (1921)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre trup și suflet, poezii despre stânci, poezii despre spațiul cosmic, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
SUNT SI EU...
Sunt și eu un punct pribeag,
Ca multe alte câte sunt,
Purtând același steag,
Al vieții pe pământ.
Când mă ascund sub cer,
Îmi trag plapumă de stele,
Cu Căi Lactee în eter,
Pierzându-mă prin ele.
Acest cearșaf foarte incert,
Cum îl vedem în aparență,
Noi nu-l percepem concret,
În necuprinsa lui esență.
Cerul nesfârșit îmi e acoperiș,
Încărcat de stele sau de nori,
Iarba verde îmi ține înveliș,
Asta, chiar de foarte multe ori.
Îmi caut sufletul departe,
În veșnica lui rătăcire,
Nu văd nimic ce mă desparte,
De neant și fericire.
06 octombrie 2003
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde sau poezii despre drapel
Cum pot la crucea ta s-ajung?
În lacrimile-n care e Cerul primăverii,
Și-ncepe, de pe Cruce, Lumina Învierii,
Albinele își spală aripile deschise,
Pentru purificarea-n petalele nescrise...
Și-n florile deschise iubirilor ascunse
Eu îmi petrec azi zborul, cu lacrimile-ajunse
La rădăcini de stele,-nflorite-ntr-o iubire,
Pentru Iisus, speranță și frate-n nemurire...
Dar, Doamne, ce departe îmi este răstignirea,
Și, Doamne, ce departe de Tine mi-e iubirea,
Cât încă mi-este timpul, aici, legat de lutul
În care, prin blestemul dintâi, eu sunt pierdutul...
Tu, însă-n răstignire ai vrut să-mi dai salvarea,
Deci, știu că ești în stare să-mi dai și-acum iertarea,
Dar cum pot eu, o, Doamne, la Crucea Ta ajunge
Și ca albina-n floare păcatul meu a-l frânge?
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre cruce, poezii despre salvare sau poezii despre primăvară
Mi-dor...
Mi-dor de-o doină veche ce-o îngânau bătrânii
De-amiaza moleșită pe cumpăna fântănii,
De noaptea rătăcită pe pragul amintirii
De fulgerul furtunii, de trăznetul iubirii.
Mi-e dor de legănarea de-o clipă a zăpezii,
De ploile-ațipite la marginea livezii,
De cântecul de rugă, de glasul răspicat,
De merele de aur din pomul fermecat.
Și-aș vrea să fiu pământul cu fructele-i necoapte,
Eterna despărțire dintre amurg și noapte,
Și-aș vrea să fiu stejarul din margine de sat,
Și-aș vrea să-ți fiu fântână, drumețule-nsetat!
poezie de Gheorghe Pospai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre stejari, poezii despre mere sau poezii despre copaci