Blocul
Se înalță vânăt, scrijelit...
Ferestrele-n culori diverse
N-au flori... Stau aninat neveste
Într-un contemplu!... S-au oprit.
E plin de hăuri, zis balcoane,
Cu rufe ude, magazii.
Hidos privirii-i, nu-ți revii...
Ei sunt toți mândri, Ele doamne!
Au loc ținut pe bancă-n față,
Nu sunt la muncă ziua toată....
Făloși cu pensie ce-au plată
Sunt toți "bolnavi"... de lucru-au greață!
Dar nu-i problemă, au mașini,
Copii-și duc și-și iau din școală,
Muncesc la negru, că n-au boală...
Că-așa-și mai fac și-un ban "peșin"!
Mirosuri sunt amețitoare
Hazna-n amestec cu mâncare...
Liftu-i a vieții încercare
Și-i beznă tot pe coridoare!
Sunt toți proprietari de drept!
Au cumpărat... pe zece lei...
A trecut timp, acum de vrei
E-un milion... prețul corect!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre muncă
- poezii despre boală
- poezii despre școală
- poezii despre viață
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre soție
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre plată
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Nunta-n... prima zi
Rânduri trec huind pe stradă,
Nu-i mireasă, doar alai.
Vor să bei- nu să le dai...
Țipă toți și fac paradă.
Nunta e cu o zi înainte,
Doar la țară, nu-n oraș.
Toți transpiră, îs scoși din minte;
Cântă, sar... n-au ceteraș.
Toți sunt în cămeșe albe,
Pantaloni închiși, pe soare...
Beau din sticle, că n-au halbe
Și-o tot țin într-o urare.
Sunt slinoși, cu fețe roșii,
Transpirați și răgușiți,
Păru-au creste cum cocoșii...
De alcool sunt năpădiți.
Au doi brazi să-i bată-n poartă
La mireasă... în tămbălău.
Merg ținându-se la toartă;
Unul varsă... că-i e rău.
De nu vrei, te iau cu sila,
Țuică-ți varsă drept pe gât...
Altul vin... nu-ți dă cu mila;
Limba-ți bagă într-un sărut???!!!
Amețit, scăpat, aiurea,
Doi te iau, te-aruncă în sus...
Nu mai stau ca să te prindă,
C-au văzut, altul, mai sus.
Bucuria reîncepe,
Nici răbdare nu mai au...
Îl răstoarnă de-un perete;
Sticla-n gură, drept, i-o dau!
Na, că-apare acordeonul
Care duce pe-un țigan...
Transpirat e magraonul;
Gura-i toată... amalgam.
Țipetele se întețesc,
Țopăiesc dând din picioare,
Sticle de asfalt pocnesc;
Ba mai sparg și din pahare.
Își pun mâinile pe umăr
Se rotesc, se iau de brâu
La un loc, că-s fără număr
Nimeni nu-i mai ține-n frâu.
Urlet e-n toată comuna
Zici că toți or să se însoare.
Soare fu, acum e Luna;
Toți gândesc... dintre picioare!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre nuntă
- poezii despre urări
- poezii despre sărut
- poezii despre sat
- poezii despre roșu
- poezii despre picioare
- poezii despre oraș
- poezii despre numere
Simultani
Când sunt plecat, vreau să mă întorc...
Tot vesel, când tristeți apar;
La râs, emotiv, lacrimi storc...
C-am fost ferice, ieri, măcar.
Îndrăgostit, sunt înșelat,
Iar când înșel, mai mult iubesc;
Că și-n amor nu-s cel din pat
Și din tăceri... mă povestesc.
La muncă, stau de oboseală
Și obosit, mereu muncesc..
Să mint, n-am nicio osteneală
Ca adevăr să deslușesc.
Tăcerea, văd, e-o provocare,
De nu spun da, la ce-i un nu;
Cum treaz, iubesc pe înserare
Și noaptea-i zi, de-un ieri acu.
Sunt credincios și-njur toți dracii,
Cu popi, cu toții evlavioși
Ajunși bogați... tot ei, săracii;
Păcat n-au doar... cei păcătoși?!?
Promit, doar ce nu cred chiar eu,
Că dacă ar fi, nu s-ar promite
Și vorbe goale, nu e greu...
Că fapta-i... spus de-adus aminte!?
E tot contrar, cum intră iese
Și vine-i pleacă din alt loc;
Cum sunt sătul să tot îmi pese,
Când toți un, una-s... îs și eu... ioc!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tăcere, poezii despre promisiuni, poezii despre iubire, poezii despre tristețe, poezii despre seară, poezii despre râs sau poezii despre religie
În nourați... "volcanici"
La premar... zarvă-n comună!
Toți veniți în gură cască
Stau și-așteptă să să-adună;
... Nici dă vite nu le... pas(c)ă.
Că i-a claxonat din luncă
Mic cu mare toți să vină.
Pă părinți copii să-aducă;
În căruți... că n-au mașină.
Unii cu căciuli belite,
Alții fesuri Fila, Naiche,
Stau holbați cu ochi dă vite
Așteptând; ca să să vaiche.
Numai că în loc dă pungă
Cu foină sau molai,
Cu orez, olei sau șuncă;
Îl văzu pă... polițai.
Nu doar singur și premarul,
Dereftorul dă la școală,
Popa, dascăl,... cu paharul;
Să-i anunțe dă vreo... boală?
Pentru că mai la o parte
O cocoană dă provință
Îmbrăcată-n alb, cu carte
Să prezintă; om...???... dă știință!?
Și începe o poveste
Nicidecum dă înțeles.
Că pă cer o pată este
Dintr-un munte sau... din șes.
Cum că-n casă toți să steie,
Nici la porc să nu mai dea.
Apă multă doar să beie
Și cum nu-i,... tot ce-or avea!
Pleacă toți streașină mâna
Să nu cadă nor pă ei.
Ce ziseră-le... nebuna?
Ce e boi, ori e viței?
Ce dă ochelari le arde?
Că doar toți au fost sudori.
Ce volcane, ce petarde?
Ei sunt tari- că e majori.
Nu se zgârie la față,
La plămâni au mult tabac
Și cu țuica dă pă masă
Vin ei... bolii ei, dă hac!
Și plecați dă la poveste
Tot mergând în rând pă stradă,
Dau o palmă la neveste;
Că e treabă la ogradă!
Iară ei bărbați făloși
Dă tării consomatori,
Să opresc toți în galoși
Drept la Birt... surâzători.
Ies târziu dă tot; " Ce... nour,
Doar intrai și este noapte.
E drăcie cu volcanu...
Bună zi!... Învățai carte..."
Și uite rolul învățăturii
Maselor;... dându-le lecții
Siguranță-i națiunii!
Ei deștepții!? Noi... profeții!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 aprilie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre medicină, poezii despre țări, poezii despre învățătură, poezii despre știință, poezii despre vinovăție, poezii despre porci sau lecții de engleză
"Metafora" imbecilității
Ies toți în hoarde din spelunci
Cu gând în zimți de stalagmite,
Imitatori de nibelungi...
Neisprăviți, neisprăvite!
Au minți dospite în lugubru
Ce explodează în dejecții.
Răspânditori de ură, sumbru...
Etiologi maligni, d-infecții!
Au cromozomii în mutații
Cu mii de gene recesive,
Multiplicați în populații
Cu flatulări intempestive.
La stârvuri stau cu guri hulpave
Să muște carne putrezită,
Din "ateneuri" fac enclave...
Din "prima dona", fac smintită!
Au gustu-n sânge, de mizerii,
Sunt toți Napoleoni, pretinșii...
Aziluri și le cred imperii,
Victorioși, le sunt învinșii!
Au hrană, vidul "metaforic"
Îngemănat în pur non sens;
Trăiesc mocirla-n euforic...
Miros a împuțit... Intens!
Sunt excrementul omenirii
Ce murdăresc, ce-i pur, novice,
Sunt defecarea nesimțirii;
Trăiesc, într-un gunoi, ferice!
Pseudonimul le e scut,
N-au școli, n-au nici biografie;
"Vendetta" țelul și-au făcut;
Sunt literei, pornografie!
Sunt o "armada" de bucolici,
De juri, autoproclamați;
Sunt spuma vomei din alcoolici
Drogați de ură... proști damnați!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre metafore, poezii despre victorie, poezii despre sânge, poezii despre sex, poezii despre prostie sau poezii despre pornografie
Câte sunt...
Sunt străzile goale de-o fostă eleganță
Nu doar în veșminte ce n-au importanță,
Ci-n gropile, mii, curmând dreptul la vis
În murdaru-mproșcat, făr-a fi interzis.
Sunt oamenii negrii de hăul nevoii
Ce nu se mai spală cu picurii ploii
Ce curge-ntinând cu șiroaie mânjite
Și case și oameni cu fețe sfrijite.
Sunt băncile pline de bani din furat
Cu creditul luat de la cel nemâncat
Și-s una, de alta, lipite pe-alei...
Da-s fără speranță, sunt cușca cu lei.
Sunt hoarde ce bântuie girofaruri albastre
S-anunțe-ntruniri provocând noi dezastre,
Ca și cum n-ajunge că mâine nu e
Și-ncearcă să mintă... că nu știu de ce.
Sunt satele țării istovite de rău
Ce-l duc doar bătrânii, ce-au fii la bulău,
Că n-au dat o șpagă la șeful de post
Pe lemne tăiate... că bani n-au mai fost.
Sunt pline orașe de mari primării
Cu sute-n idei de-a crea datorii
Să scape și urbe și țara din criză...
Cu toți bugetari, ași-n orice-expertiză.
Sunt toate deodată, căci sunt și fericii
Ce stau în palavre, n-au grijile fricii
Că-mpart o dreptate în pungile proprii
Din solda-ți ce-i zic; "Banii-s ai Europii ".
Sunt toate anapoda și-s fără ieșire,
Căci unde-i nimic nu mai e nemurire;
Că hoit mai puțin, fie rasă sau gen,
Poluează redus... E mai mult oxigen!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șefi, poezii despre visare, poezii despre viitor, poezii despre poluare sau poezii despre ploaie
Ex-matriculat
Sunt doar un număr,
dar de zece,
un veșnic tânăr...
nimic nu trece;
sunt de invidiat,
un ex... matriculat.
Sunt cel mai cool
body-super,
veșnic în pull,
sex am reper...
Sunt cel mai căutat,
un ex... matriculat.
Sunt teanc de cash
-un business man-
veșnic în rush
să fac un ban.
Sunt as la pat,
un ex... matriculat.
Sunt un șarmant,
un top de stil
mereu galant
de-amor febril...
Sunt talentat,
un ex... matriculat.
Nu poți alege altceva;
de vrei Adam și s-o faci lată!
Te-aștept să mă ispiți, Evaaa...
Pereche ex... matriculată!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre talent, poezii despre superlative, poezii despre invidie, poezii despre clasamente, poezii despre bani sau poezii despre afaceri
Bătrânii pământului
Îi vezi trecând, încet, tot mai încet, agale,
Fac pașii tot mai mici, c-au obosit făcând.
Nici nu privesc, absenți, sunt totul doar un gând...
Se țin într-un toiag, se îndoiesc din șale.
Sunt prea albiți de timp, ierni multe au făcut,
Sunt uscățivi, firavi, că nici nu mai mănâncă.
Nu-i mai salută nimeni, că nu-i cunoaște, încă;
Nici tinerii ce trec... copii ce n-au trecut.
Se țin firavi de mână- de au pe cin' să țină-
Vorbesc șoptit și-adesea înclină cap, să-asculte...
Vorbesc despre nepoți- c-au subiecte multe-
Se întreabă; "Când s- aștepte, c-o fată au, să vină.. ".
Și-au făcut socoteala la banii ce-i mai au,
-Căci pensia nu-i mare, impozite au plătit-...
Ce le-a rămas, e-n casă; copii și-au prevenit
Să vină, să dea strânsul;..."Săracii, că ei n-au".
Se întorc la casa mică, curată, cu pridvor...
E-n plin oraș, cu curte și cu garaj la stradă
Și-i gol; doar amintiri, călătorii, sau treabă...
Mașina-i la fier vechi, căci oricum, mâine mor.
Se așează încet la masă, și scot album să-l vadă,
Sunt poze de-ale lor, din timp nemăsurat.
Au și părinții acolo, le-au ros de-atât uitat...
Se întreabă, cu mult tâlc, de-apucă iar zăpadă.
Căci e ajun de an, înainte de Crăciun
Și sunt tot mai slăbiți, și An Nou e departe...
Sunt împăcați cu gândul... "la toți au făcut parte"!?...
Vor fi și ei, de mâine... o poză de album...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre fotografie, poezii despre zăpadă, poezii despre vorbire sau poezii despre uitare
Toiul nunții
E nunta la mireasă în toi
Sunt așezați cu toți la mese
Vorbesc perechi cu țuica-n țoi
Pe bănci de lemn-n dureri de fese.
Sunt toți bronzați din câmp, de soare
Și-au cerc pe cap, de pălării...
Meniu așteaptă-n nerăbdare;
Mai ies pe afară... în bălării.
Aud deodată o hărmălaie
Și muzică și zbierături.
Se întorc nuntași de la naș Nae;
Tipând, în cânt, cu înjurături.
Se înveselesc și râd cu toții
Și-arată dinți de... tinichea
Iar cei ce n-au și-arată cioții
Și fluieră, scuipând, sadea.
Se-avântă toți într-un extaz
Își dau peste picior cu mână
Și-s fericiți, lăsând necaz...
Și-înghit tot praful din țărână!
Taraf, ce vine acu-i mai mare,
Are țambal și viorist...
Toți-s negrii, lucii pe cărare;
E-un mai de soi... e și gurist.
Aplauze sunt la terasă
Când frumusețea serii apare...
Este solista, nu mireasa;
Boită... și cu burta mare.
Dar nu mâncarea-i temelie
E popolara cu bătuta,
Cu mirele cu țăcălie
Și cu mireasa-i... nestătuta.
Și intră toți într-o învârteală
Și își lovesc picioare, corp.
Tot transpirat în vălmășeală,
Mirele-și scapă nașa în cort...
N-o prinde nimeni, cotoroanța,
Toți se reped la țuică, vin...
Să nu li se spargă, sticloanța...
Și la salam, că-i... Debrețin.
Și tot mănâncă și mai beau,
Unii se uită.. vine darul.
"N-am bani", spun pe furiș, pe șleau;
Alții-s fugiți, luând vin... cu carul.
Într-un final, spre dimineață,
Doar cei mai tineri blăblăiesc...
Îs hotărâți, îs nuntași pe viață;
Stau în șomaj... Nu mai muncesc!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țambal sau poezii despre sfârșit
Culmea de ciudat
Ciudat, este să poți orice
și să nu izbutești de loc,
iar alții, "bolnavii", ei pot!... De ce,
unde-i regulament de "joc"?
Culmea-i când ai ce vrei, mașină,
ce-ai câștigat numai din muncă
și-apoi să n-ai bani de benzină
și să pierzi tot... dintr-o "poruncă"?!
Ciudat e și să moștenești casă
și locuri -chiar și cel de veci-
și stat "democratic" nu-ți lasă
nici o potecă... să te "treci"?!
Culmea-i că facem toți o școală,
adevărat, sau pe hârtie,
dar nu e bun cel care știe!... O coală,
mințită, e destinat să... "fie"!
Ciudat, ne creștem cu toți singuri
Copiii, ne-ajutăm părinții
și-alegem pe unii, niște linguri
de înfulecat... E culmea minții!!
Culmea-i că suntem credincioși
după câte am pățit de-o "treime",
dar ne închinăm umili, sfioși,
nu către har... La preoțime?!?
Ciudat, că ce-are experiență
dezavantaj e, anacronism
și diletant e "competență"
dacă-i "frumos"... Pur misticism!
Culmea, oh, câte-s ciudățenii azi
când un popor, dintr-un sărac,
chiar de-a avut înalți ca brazi,
mari s-au făcut cei cu... "arac"!!
Ciudat, ce mulți sunt sus pe culme,
în culmea zis "cetățeniei",
ce se tot duc și-alții pe urme
sunt ciudat... culmile hoției??
Culmea-i că nu-i la fel, ciudat,
în lume, nici în univers;
e doar pe undeva un stat
ce-i culmea de ciudat! Pervers!!!...
... O fi, culmea, ciudată limba ce-i scriu vers???!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre hârtie, poezii despre înălțime, poezii despre versuri, poezii despre sărăcie, poezii despre prezent sau poezii despre poezie
Decis
Am umplut un râu de lacrimi,
Cu el planeta-i inundată.
Mi-am plâns amarul, îs plin de patimi...
Din mine, marea e sărată!
Sunt stors de vlagă din străbuni...
Tot ce-am avut, mi-au luat cu japca
Și sunt mințit, că ei sunt "buni";
Precum, ei-s ziua și eu noaptea.
Mă păcălesc nenorociții,
Că-i un alt timp și sunt de-ai mei...
Subjugă... îndobitociții!
Pe ei îi alegi, de vrei, nu vrei...
Mi-au luat avut de la strămoși;
Din furt, au aură și nimb.
Pe boala mea, sunt sănătoși...
În vorbe goale viața-mi plimb.
Tot ei mă judecă, pe bani;
Să spun, de unde totul am?!
Mă mint de douăzeci de ani...
Zâmbeau parșiv, când îi votam!?
Sunt hoți, inepți, anagramați,
Se țin în găști, jucând "partide"...
Din banii-mi dorm și-s îmbrăcați;
Geambași de suflet, minți perfide.
Atâta ură am adunat
Și am puterea să-i înfrâng.
Sunt toți, pământ, o apă, un leat...
N-o să-i votez... să nu mai plâng!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre minciună, poezii despre înfrângere, poezii despre votare, poezii despre sănătate, poezii despre suflet, poezii despre somn sau poezii despre râuri
Oameni și șerpi
Motto:
"Ce oameni primitivi, murdari și răi
Și ăștia, Doamne, sunt copiii Tăi?"
Ce lume mică e în jurul meu!
Viețuitoare fără idealuri
Mă simt ca legendarul Prometeu
Înlănțuit de stânci, bătut de valuri.
Nu toți sunt oameni, încă nu s-au tras
Definitiv și sigur din maimuță
Au haine scumpe, ochelari și ceas
Dar gena primitivă nu îi cruță.
Încep să cred că sunt reptilieni
Trimiși la noi din altă galaxie
Ei nu au sânge cald, de pământeni
Fac dâre de șopârlă străvezie
Te uiți în ochii lor nu vezi nimic
Vorbești cu ei exact pe dos fac toate
Eu îi cunosc perfect și știu ce zic:
Ei nu fac parte din umanitate.
Ei sunt sub-oameni, nu au fost creați
De Dumnezeu, ci poate de Satana
Feriți-vă de monștrii deghizați
Ei într-un lan de maci sunt buruiana.
Eu am un simț aparte, îi detest
Privesc la ei cu silă și cu milă
Azi, Iuda ce se vinde dă și rest
Nu vă lăsați conduși de o reptilă!
E șarpele cel rău, primordial
Din mitul biblic, cu Adam și Eva
El se adapă din Sfințitul Graal
Și îi va lua Planetei toată seva.
Nu toți sunt oameni pe acest pământ
Ei pregătesc, de zor, Apocalipsa
N-au inimă, n-au creier, n-au cuvânt
De vor pieri, nu le vom duce lipsa.
E fără de sfârșit acest coșmar
Trăiesc din plin cea mai lucidă dramă
Trag clopotul alarmei în zadar
Și-mi vine să mă-mbăt din cramă-n cramă.
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (15 august 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre vestimentație sau poezii despre stânci
Comuna
Se unduie grâul ca marea,
Îl păzește o paiață hâdă...
E c-un sacou și c-o bermudă
Frângând de rectiliniu zarea.
E-un drum de car la zece metri
Cu o fântână cu găleată;
La ce-o servi că n-are apă...
E chiar comuna Valea Pietrii.
E-un miros rău de bălegar...
Sătean mergând, în birt se pierde...
Șoseaua nu e gri, e verde...
Căruța-o trage... un măgar.
Sunt păsări multe afară-n stradă,
Găini cu gâște, multe rațe...
Femei stau în cruciș de brațe
Pe bănci, la porți, ca tot să vadă.
Sunt multe case ponosite
Cu pereți strâmbi de la chirpici...
Sunt stil vagon, sunt toate mici
Și-au gard din lemne zdrențuite.
Văd mai în "Centru" o casă mare...
În față scrie... "Primărie"!
Culoarea-i veselă, zglobie...
Mașini sunt două!... Pază mare!?
... Și are două uși nu una...
-"Poliție"-i scris în culoare-
Cu lacăte-n amiaza mare...
Au zăvorât... toată Comuna!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șosele, poezii despre văi, poezii despre verde, poezii despre trenuri, poezii despre rațe, poezii despre păsări, poezii despre polițiști sau poezii despre măgari
Altfel spus (2)
Drumul adevărului e că unicul sens al străzii... e cel în care se toarnă.
Niciun răsărit nu e din același loc... căci provine din alt întuneric.
Toți copiii sunt maturi; se nasc părinți... dar nu se vor ține toți de răspunderea acordată.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre responsabilitate, poezii despre naștere, poezii despre maturitate, poezii despre copilărie sau poezii despre adevăr
Cămătarul
Alergător de cursă lungă
În nebunia după bani
E înconjurat doar de golani
La colectat... să bage-n pungă.
E fără scrupule în sortare
Când victime își recrutează...
Doar pe bogați îi venerează;
Sărac, e în stare să-l omoare!
Dublul pune la datorie,
S-a înconjurat de legi, notari.
Judecători-i sunt sforari...
Sunt toți părtași la șmecherie!
Pentru nimic, poți pierde casă...
Se-ascunde când te duci cu banii
Și-și înmulțește gologanii;
Pretinde că tu i-ai dat "plasă"!
Nu are frică de blesteme,
Îți ia și pielea de i-o dai...
Nu-s amânări, de-i spui, că n-ai;
Vrea îmbogățirea, mai devreme.
E renumit în tot orașul,
Sunt toți mânjiți, nu-i fac nimic,
E cel ce pune banu-n plic...
Fiscu-i e mire, el e nașul.
În balanța cea universală
E tasul, unde "rău" se-adună...
Nu-i echilibru, la minciună!
... De stress e mort, fără vreo boală!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nebunie, poezii despre moarte sau poezii despre legi
Por
M-am definit și parte și absență
Din învelișul trupului ce-l ai.
Sunt un micron, de gol, de impotență,
Dar unic sol, prin care iei și dai.
M-am dăruit, prin mine să respiri,
Să-mprăștii lumea în parfum d'esențe.
În focul dragostei mă îmbeți, pe când transpiri,
Inund, șuvoi plăcut de existențe.
Sunt singurul ce-ți gustă aventura;
Sare în amestec, cu vâltori marine.
Prin mine simți, pe cel ce vrei, în tine...
Îți sunt străjer și legătura cu natura.
Sunt împărțit în miliarde să-ți fac față,
Să te acopăr și să-ți fiu emițător.
Eu, te feresc și de torid și frig de gheață...
Și mă topesc, pentru confortul tău interior.
Sunt vameșul ce îți cunoaște frontiere...
Etern, ferice sunt că mă accepți.
Îți stau la căpătâi când dormi, să te deștepți;
Eu sunt contactul lumii, îți sunt iradiere.
Să-ți fiu izvorul nesecat de apa vieții
Îți dau mesaj de dragoste prin sânge,
Să-ți simt savoarea-n caldul dimineții;
De nu-ți sunt de folos, ia șiș, și mă străpunge.
Sunt poartă de intrare și ieșire,
Sunt nefiresc de ireal, real fior...
Trecut mă las pentr-un prezent de fericire,
Sunt neînsemnat, al lumii uitat... Eu, îți sunt POR!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre vamă, poezii despre natură sau poezii despre inteligență
Casa de pe deal
Toți sunt risipiți în lume, toți s-au dus,
Casa e-închisă și tăcută:
Nu mai e nimic de spus.
Prin peretele ruinat, distrus,
Un vânt rece și neprietenos strănută:
Toți sunt risipiți în lume, toți s-au dus.
Nu-i nimeni pe-aici, dispus sau indispus,
Să-ți spună ceva cumplit sau de Doamne-ajută;
Nu mai e nimic de spus.
De ce-am mai rămâne noi, un biet surplus,
În ținutul amar al florii de cucută?
Toți sunt risipiți în lume, toți s-au dus.
Suspinele noastre nu se-aud și parcă nu-s,
Iar pentru ei sunt o necunoscută:
Nu mai e nimic de spus.
E jale, ruină, toate-s la apus
În casa de pe deal, cândva plăcută
Toți sunt risipiți în lume, toți s-au dus:
Nu mai e nimic de spus.
poezie de Edwin Arlington Robinson,18691935, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt sau poezii despre flori
Iad
Cererea este uriașă, deci sunt foarte mulți pe un loc,
locul unde se arde... fiecare
într-o smoliciune de trupuri cu limbile lungi,
mai ales cu cât sunt mai negri...
toți păziți de-alții cu furci,
ca să-i prindă pe cei ce sar rândul, de zboară
din dansul ce tot ține într-o horă, într-una, un fel de erotic de joc
pe parale murdare
și unde-i tot o frecare între toți, dezgoliți, de sar fulgi...
Toți cu afișe pe frunți, unde scrie c-au tot... Sunt "integri"!...
... iar muzica-i tot drăcescul de ritm, un fel de rap
mai mult vorbă goală,
cu povestea cu capra... să moară, o manel... iadă
și-i coadă la înfipt...
din sărut se înmulțesc,
că-i un lins reciproc printre fese, în spate, sau față... nu scap
nici eu, ce doar am ajuns, că e liber să intre cu tot, cu coada cea lungă, poznașă
și chiar de plâng toți de durere... de toi, să nu scadă...
sunt tot mângâiat să-i mai las tot mai fript
și în genunchi dive scumpe, în scris sau oral, mulțumesc...
... când, se strigă, cu toții se știu, se cunosc, s-ar cunoaște,
c-au brațe deschise să ia... să cuprindă
își dau tot, suflet vând...
că nu e, nu se vede, nu costă
și femei și le lasă, le dau după un timp, plictisiți,
se ciocnesc în orice zi între ouă, ca-n Paște,
întind mâna s-apuce, că știu doar să prindă
ce e nou, doar stau rând,
își împrumută ce-a... fostă...
și tot, ce-au mai luat -de se dă- să țin, eu, loc, la... iubiți.
Fugi satană, că lasă, n-o să-i las... neplătiți!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 noiembrie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cunoaștere, poezii despre zbor, poezii despre trup și suflet, poezii despre ritm sau poezii despre reciprocitate
Închinare la copii
Dați la copii o pâine
Și-i îngrijiți un pic...
Nu or crește din nimic,
Din trai de azi pe mâine!
Încălțații pe copii
Căci își tocesc picioare...
N-au naltul să mai zboare
Și-s mici, în sângerii.
Copii îmbrăcați, de vânt,
Căci pielea nu le-ajunge
Și iarna frig îi strânge;
Nu-i faceți din om... sfânt.
Dați pe copii la școală
Să nu-i doboare greul,
Măcar să-aibe liceul...
Feriți-i de-osteneală.
Dați la copii... vis,
Întindeți pat să doarmă...
Faceți vară din iarnă;
Sătui sunt de promis.
Luați pe copii de mână,
Pe umeri îi purtați,
Faceți-i învățați...
Dați zbor, din ce-i țărână.
Purtați copii... părinți,
Căci toți, copii ați fost
Și când veți fi compost
Gând să le fiți, în minți.
Muriți pentru copii
Cum au făcut străbunii,
Vă sunt sămânța lumii...
Lăsați-i pe ei vii.
Iubiți-vă copiii,
Sunt îngerii din voi,
Scăpați-i de nevoi...
Dați-vă nemuririi!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă sau poezii despre îngeri
Bărbaților le plac femeile de nota 10, dar amantele de zece îi sperie, deși sunt dorite. Nu prea ai curaj s-o curtezi și din cauza asta pot rămâne singure. Cunosc cazuri. Celelalte "de zece" nu au nicio problemă, sunt minunate. A, mai sunt și femei de afaceri de zece... Independente, inteligente, culte și frumoase. Se spune că n-au suflet. N-am încercat!
Florin Zamfirescu în interviu (2016)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre femei, citate despre femei și bărbați, citate despre suflet, citate despre sperieturi, citate despre nota 10, citate despre inteligență, citate despre independență, citate despre frumusețe sau citate despre dorințe
INVOCAȚIE
Vânt nebun și ploi cu piatră,
Râuri ce-și părăsesc matca,
Sinistrați desprinși de vatră,
Merg acum pe drum cu barca;
Lăsând case ce se surpă
Și agoniseli de-o viață,
N-au pe ei decât o cârpă,
Și-n inimi, fiori de gheață.
Nemiloasă e natura,
Tot mereu îi pedepsește;
Iarna le fură căldura,
Primăvara râul crește.
Case abia ridicate,
Nici n-au timp să se usuce,
Că apele-nvolburate
Le sfărâmă și le duce.
Mai întoarce-Ți Doamne fața
Și spre cei ce pătimesc,
Că și ei prețuiesc viața,
Și pe Tine Te slăvesc;
Poate nu-i închinăciune
Mai umilă ca a lor,
Fă Tu, Doamne o minune,
Punând zăgaz apelor!
Știi că lumea-i păcătoasă,
Mulți trăiesc într-un desfrâu,
Dar natura mânioasă,
Doar Tu, o poți ține-n frâu.
Iartă-i Doamne, și-i ajută,
Fie-Ți milă și de ei,
Toți către Tine se uită,
Că nu sunt alți Dumnezei!
Cu credință și speranță,
Ei așteaptă ajutorul,
Mereu sunt în transhumanță
Și doar Tu le ești păstorul;
Caută un loc sub soare
Și zămislește-adăpostul
Și-n grădina Ta cea mare,
Să-și găsească și ei rostul!
poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ajutor, poezii despre primăvară sau poezii despre oi