Pod peste vreme

Din adâncuri cresc văpăi solare,
Izbucnind în cerul de cenuşă.
Mari eresuri, păsări călătoare,
au venit să zacă chiar la uşă.

Când speranţe ne cuprind altoi,
Vindecându-ne de de bolile acide,
Ne rescrie vârsta-n car cu boim
sabia uitării ne ucide

poezie de Nicu Petria din Ziua de după noapte (2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mie însumi

Este unul, Nicu Petria
Care încearcă să ajungă
Pe Cincinat sau Crevedia,
În poezie şi la pungă.

epigramă de Nicu Petria (14 februarie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul nu se uită

Pentru că am iubit prea mult
Sufletele noastre s-au desprins
De cerul însorit al fericirii.
Şi de atunci cuprind tot universul
Cu palmele ce-adună stropi de rouă
Şi cu sărutul, care nu-l mai uit.

poezie de Nicu Petria (15 august 2012)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păsări călătoare

Omul a avut pretenţii
La o pâine cât mai bună.
Numai dus de-aşa intenţii
A muşcat vârtos din... Lună.

epigramă de Toma Gross-Rocneanu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dictatură

Mari probleme are ţara
Când conducerea e oarbă,
Pune la săraci brăţara,
Iar bogaţii ştiu s-o soarbă.

epigramă de Nicu Petria (17 octombrie 2011)
Adăugat de Nicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înşelătorii

Minţi înşelătoare,
fire bătăuşă,
inimi călătoare
strânse în cătuşă,
ruptu-s-au din soare
şi-au zburat pe "uşă",
stele căzătoare
care ajung cenuşă.

epigramă de Ioan Hapca din Gânduri şi reflecţiuni
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă grea

Mi se pare c-a venit
În ţara mea, a ta şi-a noastră
Un tiran ce-a convenit
Să ne facă viaţa albastră.

epigramă de Nicu Petria (martie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scaunul

Când te aşezi pe scaun, frate,
N-ai vrea şezutul să-l ridici,
Chiar visele de sunt furate,
Cauţi întruna... să nu pici.

epigramă de Nicu Petria (13 ianuarie 2012)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintire

Mari podoabe sunt aleşii
Ăstui neam de credicioşi
Că luară precum leşii
O Elenă şi-un Cocoş.

epigramă de Nicu Petria
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cenuşă

Am avut un drum plin de cristale
Ce ne-aparţinea de pas cu pas,
Însă rezultând mândriei tale
Din cristal, cenuşă a rămas.

Azi boabe de cenuşă şi nisip,
Călcate-n veci de-ntreaga omenire...
Se mişcă-n vânt, îmi cad apoi pe chip...
Înmormântându-mi faţa-n amintire.

Şi iar te văd si azi ca-n alte dăţi
Aievea îmi apari din nou la uşă,
Nu încetezi nicicum să mi te-arăţi
Reapărând din boabe de cenuşă.

Focu-a murit demult, tocmai pe când
Zăceam simţind în inimă nisipul,
Când m-ai lăsat în urma ta plângând
Şi-ai plecat de unde nu-ţi văd chipul.

Ai fost un vis ce l-am avut în cale,
Un vis ce îmi revine-n nopţi la uşă,
Dar drumul nostru – vise de cristale
S-a prefăcut în lacrimi şi-n cenuşă...

poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sabia dreptăţii

Când este sabia ştirbită,
Se iau şi legile-n răspăr:
Minciuna-aleargă şi se-agită
Chiar pe picioare de-adevăr.

epigramă de Elis Râpeanu din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cerul cântă şi dansează

De-atâta somn
umbra copacilor
se strecoară alene
în simfonia ierbii
pe când cerbii
foşnesc pădurile
iar luna poznaşă
irizează izvorul.

Inima - reporter jucăuş -
îşi trece infinitul
în pescăruşii visului
în zenit de căprioară
şi cerceii lunii
anunţă triumfala vârstă
în neştiuta
oră.

Cerul cântă
dansează
alături de privighetori
şi suflet.

poezie de Nicu Petria din Ziua de după napte (2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actorului Mircea Diaconu

Ai jucat în film şi-n teatru
Cu mari actori precum Maftei,
Stă lumea trează pân' la patru,
Că joci pe la Antena 3.

epigramă de Nicu Petria (18 decembrie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altoi din spic de dor

Se-mpodobeşte cerul cu stele-mpărăteşti
Şi-n cer colindă îngeri în mantii cristaline,
Roz fluturi în cascade, de dor îi rătăceşti,
Înnourate gânduri înseninezi în mine.

Cuvinte desfrunzite mi le-nfloreşti din ploi,
Din litere aldine îngemănezi poveşti,
Pictezi o galaxie cu râuri de culori
Culese din polenul narciselor cereşti.

Când ape-nvolburate sub gene se adună,
Cu briza unui văl îmi spulberi necredinţa,
Tăceri şi suferinţe cu flori de crin şi lună
Le mirui cu tandreţe şi-mi mângâi neputinţa.

Ştiam că eşti zefirul ce-adie cu petale,
Că din frânturi de vise aprinzi văpăi de foc,
Eternităţi aş vrea, să-mi fii veşmânt de cale,
Sărutul să-l sfinţeşti cu mac şi bucuioc. ,

Tu nu eşti doar o vrajă în vânturi preschimbat,
Eşti primăvara mea, din vechi dorinţe strâns,
Altoi din spic de dor, de tine-naripat,
Iubire-adevărată din ruga unui plâns.

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Al. Clenciu

Cu portretele matale,
Aş face chiar un expozeu
Să vadă cu mic, cu mare,
Ce-avut-a parte Dumnezeu!

epigramă de Nicu Petria (februarie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unduiri solare

deasupra mea păduri triungiulare
coroanele masive -şi pleacă inedit
şi colbul ridicat de unduiri solare
insistă insistent să-l sorb subit

în dreapta mea curg ape fără număr
cu sete curg, adormitoare, rece
şi stau cu ele rezemat de umăr
şi număr veşnicia care trece

în stânga mea stau munţi fără pereche
cu creste sprijinind adâncuri crunte
şi-mi retrăiesc cu jingasie la ureche
că-i pot preface dacă vreau în punte

fac punte. O arunc pe maluri line
pe care cresc păduri triungiulare
şi tu, porneşti cu degetele fine
să baţi la geamul unduirilor solare...

poezie de Iurie Osoianu (6 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Argeş

Desprins din stemă parcă, spre depărtări senine,
Un corb bătrân şi-ntinde puternic negrul zbor,
Şi-n liniştea adâncă, din când în când uşor,
Din ulmi cad frunze moarte rotind în clipe line.

Dar, ca odinioară, de ce azi nu mai vine
Domniţa să privească, din ‘naltul foişor,
Cum soarele-asfinţeşte, împurpurând de dor
Zăvoaiele umbroase de-o tristă vrajă pline,

Când se oglindă-n ape murindele văpăi,
Şi blând văzduhul cerne cenuşă peste văi -
De ce nu mai răsare zâmbind în faptul serii?

- Nu, căci de mult ea doarme în ruinatul schit
De taină-îmbălsămată şi florile uitării
Îi troienescc posace mormântul părăsit.

poezie clasică de Mateiu Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăruri mari cresc numai dintr-un pământ, din care cresc şi rătăciri mari. Cine n-are îndrăzneală să "greşască" nu va descoperi niciodată adevăruri mari.

aforism celebru de Lucian Blaga din Pietre pentru templul meu (1920)
Adăugat de Cabiaglia Savin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ochii mari

am alunecat în spectacolul cromatic de ardezie
cu o versatilă duritate elegantă
până la uimirea care îmbracă ansamblul
construiesc ideea zborului din păsări
şi o las liberă să taie cerul
ca o săgeată desprinsă de pe pământ

oamenii privesc
cu ochii mari
şi capătă întrebări nepuse

împart mirarea cu sunetele unui pian
atât de odihnitoare în gând
prinse în cuvintele încă nescrise
care-mi cresc din rădăcini

dacă nu vor fi scrise
o să rămână în tot ce iubesc
şi va fi înălţător

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Migratii

Se duc spre miazăzi
atâtea păsări călătoare
şi atâtea doruri plâng,
în nopţi tomnatece,
fremătătoare.
Sub cer speriat
de şuier de cocori,
mă frâng
şi ne-ncetat
renasc şi mor
de mii de ori.
În crâng
e gol
şi nimeni nu mai vine,
să-mi strângă pieptu
-năbuşit,
când de răcori,
când de suspine.
Se duc spre miazăzi
atâtea păsări călătoare
şi-atâtea doruri strâng,
nerăbdătoare.

poezie de Gavril G. Gavris
Adăugat de Luiza Pintilie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui destin aparte

Pe cărarea din pădure
Ursul umblă în tăcere,
Nu ştia ce-o să îndure
Când a dat iama la miere.

epigramă de Nicu Petria
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!