Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Și soarele a scăpătat

Sonete disperate:

Frate Pituț, iartă-mă că plâng
(în memoria lui Gheorghe Pituț)

Și soarele a scăpătat
Pe după dealul cu spinarea
Înfiptă-n ceruri precum marea
Învolburată pe-nserat

Și a căzut din cer lumina
S-au stins și stelele cernite
Și toate par a fi silite
Să dea numai pe mine vina

Dar eu sunt umbra, nu culoarea
De ce vreți să distrugeți floarea
Ce strălucește o clipită

Mai bine dați-mi mie visul
Remodelat în paradisul
Care mă duce în ispită

sonet de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 13 noiembrie 2017.
Distribuie

Citate similare

Dealul

Tu, dealul acela, mamă, îl lasă-
Sunt alții mai tineri -l suie-
Pune lacăt de amintiri la casă
Și vino la mine-n câmpie!

Aici, drumul timpului va lumina
Umbra pasului tău mărunt!
Vreau obosesc sărutându-ți tâmpla
Cu buzele dorului mut.

Vom merge încet către Dunăre-
Visul meu de copil, vis prea frumos,
Te voi plimba-ntr-o barcă târzie...
Pe spinarea unui șarpe lucios!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

- Eu sunt clipa, eu sunt visul,
Infernul și paradisul,
Eu sunt tot ce-am fost și sunt
Frunza legănată-n vânt
Și sunt vântul ce adie
Șoaptele precum le știe
Repetând cu obstinație
Întrebarea cea de grație
Cine-ai fost și cine ești
Ființă născută-n povești
Zămislite de străbuni
Când mai răi și când mai buni

Sunt nimic, însă sunt totul,
Visul ca și visătorul,
Cel ce doarme și veghează
Iluzia lumii trează.
Eu sunt cel care întreabă,
Și tot eu cel ce răspunde
Purtând visul adânc în mine
Și sperând mereu la bine.
- Ia-mi speranța și ia-mi visul
Recrează-mi paradisul!

poezie de din Fiul tăcerii
Adăugat de Radu FarcasuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu, dimineața

Eu, dimineața, trezesc cu soarele în odaia mea,
Așa că, să nu-mi spuneți voi miesoarele-i doar una dintre stele;
O fi, dar asta e a mea.
Eu, dimineața, trezesc cu visul în mintea mea,
Așa că, să nu-mi spuneți voi mie că e un vis ca toate visele;
O fi, dar este visul meu.
Eu, dimineața, trezesc cu mine în patul meu,
Așa că, să nu-mi spuneți voi miesunt un om ca toți oamenii;
Oi fi, dar sunt numai al Tău.

poezie de din Aproape alb (2 martie 2013)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Confucius

Stelele sunt găuri în cer prin care ne strălucește lumina infinitului.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Invataturile lui Confucius. Istoria ideilor politice" de Confucius este disponibilă pentru comandă online la numai 15.00 lei.

Umbra celor nevăzuți

Prin cuvânt
eu am ajuns târziu
în lumina voastră.
Pentru mulți voi rămâne
tot nevăzut.
Precum și voi mie.
Precum în cer, așa și pe Pământ!

Poate că umbrele noastre
au trecut intr-o goană bezmetică
una pe lângă alta.
Sau trec acum
(precum cometele),
una în umbra celeilalte.
- Știi, eu sunt cometa, rog,
corpul ceresc, mai mare: spune unul.
- Așa... și?
- Eu sunt cometa mai mică,
dar mai plină de energie: spune altul.
- Așa... și?

Oare cum s-ar potrivi,
Așa și, așa și,
Intr-o galaxie gri?
Ne umbrim cu un cuvânt,
Precum în cer, așa și pe Pământ!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cad pe ape

Soarele jos a picat,
Soarele, soarele,
Ca rochia ta din pat,
Soarele, soarele.
Cade o frunză din înalt,
Frunzele, frunzele,
Ca palma mea din părul tău cald,
Frunzele, frunzele.
Lunecă din cer o stea,
Stelele, stelele,
Ca lacrima pe fața ta,
Stelele, stelele.

poezie celebră de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Curcubeul" de Grigore Vieru este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

Glossă pentru vremuri triste

Te-ai dus spre ceruri, înger de lumină
Și clipa s-a oprit la ora cinci...
S-a-ntunecat privirea ta divină,
Eu, lăcrimând de doruri sunt aici.
S-au înălțat nămeții înspre stele
Și stelele din ceruri au căzut,
Azi pleoapele sunt plumburii și grele,
Scumpă măicuță. Știu că te-am pierdut.

Te-ai dus spre ceruri, înger de lumină
În Univers te-ai rătăcit tăcut.
La tine oare cine-o să mai vină
-ți mângâie tăcerea din mormânt?!
În ochiul tău cel sfânt, zadarnic lacrimi
Se risipesc. Făclii îmi ard la geam,
Și-am dus durerea morții după datini
Și doar în gânduri, mamă, te mai am.
Și clipa s-a oprit la ora cinci...
Un timp fatidic ți-a furat menirea,
Mamă, de-ai fi cu noi mereu, aici!
Tu mi-ai îndoliat nemărginirea.
Eu îngenunchi de-acuma în zadar
Și rog la ceruri, mamă, îndurare,
Ciorchini de lacrimi azi îmi bat în geam,
Durerea mea e veșnică și mare.

S-a-ntunecat privirea ta divină,
Furtună e în cer și pe pământ,
A încolțit un sâmbur de lumină,
La cele sfinte. Dincolo de gând,
Când ard în mine litere de gheață,
Tu-ai te naști poem de catifea,
Căci vei zidi în noapte, ca și-n viață
Versuri de lacrimi și frânturi de stea.

Eu, lăcrimând de doruri sunt aici.
Și caut clipa revenirii tale,
Tu dormi, măicuță, nu te mai ridici
Spre cer înalți un zid de întristare.
Pe drumul tău, plecând, s-au arătat
Îngeri vuind de lacrimă și jale,
Te-ai adâncit în clopote deodat'
Și ne-ai lăsat cu sufletele goale.

S-au înălțat nămeții înspre cer
Și s-a zidit tăcere în morminte,
Iar eu aici sunt un străin stingher,
Rămas doar cu aducerile-aminte.
E pleoapa grea de plâns și-ndoliată,
Nici lacrimi nu mai am, măicuța mea,
Ești de plecarea asta vinovată
Și vânt de dorul meu vei suspina.

Și stelele din ceruri au căzut,
Nu-ți mai ridici privirea către mine,
Plecarea ta, măicuță, m-a durut...
Din lumea-aceea nimeni nu mai vine.
Și stelele pe cer se sting tăcut,
Te-ai dus în zbor de pasăre măiastră,
Măicuța mea, ce tare m-a durut
Că ai plecat, că ai plecat de-acasă...

Azi pleoapele sunt plumburii și grele,
Și candela se stinge-n noi tăcut,
Mamă, s-a stins lumina vieții mele
Și să te am aproape n-am putut.
Ți-e trupul lut și te-a chemat destinul
mergi te-ntrupezi cu Dumnezeu,
Măicuță bună, prelungindu-ți chinul,
Poate că aș fi suferit și eu.

Scumpă măicuță, știu că te-am pierdut.
Te-ai rătăcit spre nicăieri în noapte
Și mângâierea-ți simt și te ascult
Strigându-, tu, înger, de departe.
Te-ai risipit în stele și în ploi,
În lacrimă de foc și în furtună,
Dar va veni un timp când amândoi
Destine frânte, fi-vom împreună.

Scumpă măicuță, știu că te-am pierdut,
Azi pleoapele sunt plumburii și grele
Și stelele din ceruri au căzut,
S-au înălțat nămeții înspre stele.
Eu, lăcrimând de doruri sunt aici,
S-a-ntunecat privirea ta divină,
Și clipa s-a oprit la ora cinci...
Te-ai dus spre ceruri, înger de lumină!

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Caragea

După care vis să mă trezesc?

după care vis să mă trezesc
pentru a fi mai aproape
de Dumnezeu?

după visul în care
stelele par a fi
încercările creatorului
de a reda vederea
unui întuneric orb?

după visul în care
durerea palpită
ca un gând abandonat
în neant
iar eu încerc să-mi chem
gândul înapoi
pentru a învinge durerea
prin cuvânt?

după visul în care adevărata iubire
începe cu lacrimi vărsate
pe altarul singurătății?

după visul în care
săruturile tremură ca niște frunze
în bătaia vântului uitării
iar umbrele fug în toate direcțiile
de frica unei îmbrățișări?

după visul în care
unii oameni ridică statui
alții le dărâmă
dar prea puțini reușesc
le readucă la viață?

după visul în care
apa de ploaie se rupe
la nașterea curcubeului
iar noi ne privim chipul
îmbătrânit în bălți?

după visul în care
te scufunzi în propria suferință
pentru a găsi o perlă născută
dintr-un fir de nimic
o poezie pe care nimeni
nu o mai poartă
ca amuletă de protecție
noroc și nemurire?

spune-mi tu, celălalt eu
al celeilalte lumi
pe care o port pe umerii
de Atlas al zădărniciei

după care vis să mă trezesc
pentru a fi mai aproape
de Dumnezeu?

poezie de din Mesaj către ultimul om de pe Pământ (2017)
Adăugat de Ionuț CarageaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -67.43- 39.99 lei.

Soare, lună, stele

Despre soare, lună, stele,
Scriu în versurile mele.
Când soarele strălucește,
Luna atunci odihnește.
Ceru-i văduvit de stele
Fiindcă odihnesc și ele.
Apoi, roata se-nvârtește:
Astrul nopții strălucește
Și soarele odihnește.
Stelele pe cer apar,
Se aprind în lampadar.
Sub feericul ei cer,
Noaptea este un mister.

poezie de (14 august 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Treacăt

Privesc în treacăt berzele din parc
Li s-a tăiat din aripi chiar și zborul
Și-au fost lăsate libere-ntr-un țarc
le privească-n grabă trecătorul

Chiar umbra mea din treacăt le privește
Și mă privește parcă și pe mine
Și-n treacăt din trecut îmi amintește
Când eu zburam, ea nu sta lângă mine

Ci se târa ca șarpele-n țărână
Pe jos, ca berzele să n-o zărească
Iar eu dădeam în treacăt dintr-o mână
trec din cer în cer printr-o fereastră.

Când a trecut un cioc prin visul meu
Și cerurile s-au făcut ruine
De-atunci departe-mi trece Dumnezeu
Aproape numai umbra stă cu mine.

poezie de din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Derek Walcott

După furtună

Există-atâtea insule!
Multe precum stelele de pe crengile copacului ceresc la miezul nopții,
de unde meteoriții sunt scuturați și cad
asemenea fructelor în jurul goeletei numită Zborul Sorții.
Dar toate lucrurile trebuie cad㠖 așa a fost întotdeauna –
de o parte Venus, de cealaltă Marte;
cad – și sunt unice – așa cum Pământul este unic,
o insulă-n marele-arhipelag al aștrilor.

Primul meu prieten a fost marea. Acum, este ultimul. Și cel mai drag.
Acum opresc din vorbit.
Muncesc, apoi citesc, relaxându- sub felinarul prins de catarg.
Încerc uit ce-a fost fericirea,
iar când acest subterfugiu devine inutil, urmăresc stelele.
Uneori sunt doar eu și spuma mării tăiată de foarfecele vântului
înălbind puntea, și luna deschizând
ușa unui nor, și lumina stelelor deasupra mea.

Mai este și un drum în siajul lunii care mă duce acasă.
Din adâncul mării îmi cântă o creolă cu ochi de peruzea.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Selected Poems Paperback" de Derek Walcott este disponibilă pentru comandă online la 65.99 lei.
Mihai Leonte

Dați-mi flori...

Dați-mi flori cât sunt în viață,
le simt a lor miros,
Rupte din grădină, luate de la piață,
Primite ca un cadou frumos.

Pe mormânt când veți aduce,
Multe sau puține flori,
Ele vor putrezi sub cruce,
Nu-mi vor provoca fiori.

Nu le voi simți mirosul,
Nu le voi vedea culoarea,
Care mi-ar mai fi folosul,
sacrificați voi floarea?

poezie de
Adăugat de Mihai LeonteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ritmuri

1

mâine este duminică
o zi fără mimică
o aparență
fără esență

2

rămâi cu mine, stai
nu pleca
soarele a răsărit
deja
noaptea a fost grea
rea
zorile au ars
bun rămas

3

vino în Guantanamera
unde bântuie Hymera
dulce, pură și crăcoasă
zâmbitoare și pufoasă
ea te-atrage
și te trage
în arondismentul Timp
Deschis de zei in Olymp
dar mai poți scăpa ades
când e visul mai pervers
ca o crupă râvnitoare
despicată de vapoare

4

Scriu un cuvânt, încă unul,
apoi un rând, o pagină, un volum
apoi opresc și le dau foc
și le adun cu grijă, deși sunt scrum
dar ce să-i cer mai mult eternității
când îmi bate-n tâmplă cerul dumineții?

5

și chiar și asa, cu o lacrimă pe obraz
îi mai cer vieții un răgaz
sperând că voi găsi un suflet mai pur
ca lumina de la abajur

poezie de (11 ianuarie 2012)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Măiastra nevăzută

Dragostea cioplește-n piatră
caută-n adânc lumina
întunericul latră
sus în ceruri poate-i tina

Caut în adânc lumina
cioplesc parcă pe mine
sunt miner și tu ești mina
iarăși m-am pierdut ce bine

Mă cioplesc parcă pe mine
întunericul latră
o statuie crește-n fine
dragostea cioplește-n piatră

Caută-n adânc lumina
dar nu zboară-a cui e vina

rondel de din Cezeisme II (6 martie 2016)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
C.A. Rosetti

A cui e vina?

Tu-mi ziceai o dată cum că pân' la moarte
Dragostea ta toată mie-mi vei păstra;
M-ai uitat pe mine, le-ai uitat pe toate,
Astfel merge lumea, nu e vina ta.

Tu-mi ziceai odată, ah! al meu iubite,
Partea mea din ceruri ție ți-o voi da;
Toate sunt uitate, toate sunt pierdute,
Astfel este veacul, nu e vina ta.

Când vărsai, știi, lacrămi și-n genunchi la mine
Îmi ziceai: o dragă, nu te voi uita!
Mă uitași îndată, mort fui pentru tine;
Vremea șterge toate, nu e vina ta.

Când te-aveam în brațe, buza ta cea dulce
Roa fericirii pe a mea lăsa;
Dar acum otravă și venin mi-aduce,
Astfel ți-este sexu, nu e vina ta.

Aurul și slava îți goni amoru,
Și-ți văzui credința că în vânt zbura,
Ți-ai închis și rana, îți peri și dorul
Astfel ți-este sexu, nu e vina ta.

Cinste și iubire, dragoste, credință,
Ieri jurai tu mie, azi cui s-o-ntâmpla;
Nu cunoști iubire, nu simți pocăință,
Astfel ți-este sexu, nu e vina ta.

Dar cu toată însă, multa-ți necredință,
Inima-mi tot bate orcând te-oi vedea;
Înger ești în ochi-mi, sfântă mult ființă,
Astfel e amoru, nu e vina mea!

poezie celebră de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Fiodor Ivanovici Tiutcev

O, ce barbară e iubirea

O, ce barbară e iubirea
Ce-o dăm adesea în vileag!
Nebuni de patimi, în neștire,
Ucidem tot ce-avem mai drag!

Mai ieri în dragostea ta oarbă
Șopteai triumfător: "E a mea!"
Te uită azi și te întreabă
Ce s-a făcut sărmana ea?

De ce s-au stins tânjiți bujorii
Și ochii nu mai râd deloc?
Au ars în jariștea plânsorii,
S-au stins în lacrime de foc.

Mai ții tu minte oare ceasul
Întâi voastre întâlniri:
Surâsul ei senin și galasul
Și toată vraja din priviri?

Dar ce-a rămas în amintire
Și visul tău ținut-a cât?
S-a stins precum o amintire,
Cât vara nordică și-atât!

Iubirea ta a fost păcatul
Ce i-a adus osânda grea,
Pe viața ei și-a pus stigmatul
Ocară meșteră și rea.

Sărmana inima sihastră!
Nici amintiri nu-i vin în zbor,
Demult cu lumea lor măiastră
S-au risipit la rândul lor.

Lumina vieții e cernită,
Pământul pare trist și gol,
Iar floarea inimii strivită
De gloată zace în nămol.

Iar după suferința toată
Sub zgură ce i-a mai rămas?
Obida grea, nemeritată,
Fără de lacrimi, fără glas.

O, ce barbară e iubirea
Ce-o dăm adesea în vileag!
Nebuni de patimi, în neștire
Ucidem tot ce ni-i mai drag.

poezie clasică de
Adăugat de CornubiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Visele sunt material de construit scări la cer

altfel ne-am prăbuși în noi
precum o fac stelele care refuză risipirea
iar hăurile nu s-ar mai lăsa pătrunse
nici măcar ca sifoane spre nicăieri

din când în când zâmbesc ca un orb
la auzul unei voci de înger
ridic degetul arătător ca pe un penel
desenând aiurea poduri între lumi
într-o disperare soră cu poezia femeilor
și mă pierd în visul din visul meu
ca un autor de scenarii hollywoodiene
numai bune de ridicat biserici noi
din care dumnezeu ne ierte
de dumnezeire

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Deci voi așa vă rugați: Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău; vie împărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi; și ne iartă nouă greșealele noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri; și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău. Că a Ta este împărăția și puterea și slava în veci. Amin!

în Sfânta Evanghelie după Matei, Despre milostenie, rugăciune și post. Să nu ne străduim numai după cele pământești. - 6:9-13
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Sorescu

Developare

Azi am fotografiat numai copaci,
Zece, o sută, o mie.
Îi voi developa la noapte,
Când sufletul va fi o cameră obscură. Apoi îi voi class:
După frunze, după cercuri, După umbra lor.
O, ce ușor
Copacii intră unul într-altul!
Iată, nu mi-a rămas decât unul.
Pe-acesta îl voi fotografia din nou
Și voi observa cu spaimă
Că seamănă cu mine.
Ieri am fotografat numai pietre.
Și piatra de la sfârșit
Semăna cu mine.
Alaltăieri - scaune -
ŹȘi cel care-a rămas
Semăna cu mine.

Toate lucrurile seamănă îngrozitor
Cu mine...

Mi-e frică.

poezie de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -37.00- 29.99 lei.

Închipuirea arderii

în îngustimea drumului ales curge noaptea între parapeți
de sunt albastre sau galbene stelele
nu vor se cunoască
poeții le inventează culoarea și forma
altceva se vadă sau mai mult

în față strălucește luna
în spate se întinde umbra cruce imensă cărată până în zori
rămâne nostalgia astrelor
în închipuirea arderii veșnice în ceruri
lumea fără riduri pe față
mereu tânără râzătoare îmbrăcată în catifea și mătase
pentru ardere totală de la naștere
visători au fost lăsați prea puțini

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Din ce cauză licăresc stelele? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!