Pe valea suspinelor
nule sunt gândurile ce nu cresc pe suflet
sunt precum scaieții în câmp pustiit
emoții ce s-au stins la baza unui sunet
care se vor un cântec sub cald asfințit.
soarele e singur într-un deșert arid
cu oaze de iubire rare și mititele
clepsidră răsturnată în grotescul vid
veacul care geme sub ruine de castele.
amintiri care bântuie ca fantomele noaptea
fug, se-ascund de lumina suavă stelară
în jocurile vieții e prezentă și moartea
fulgerând fericirea imaginea-i clară.
pe valea suspinelor speranțe trec puntea
spre visul ce se-armonizează cu steaua polară.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Floare Petrov. [Vezi și următoarele:
- poezii despre stele
- poezii despre lumină
- poezii despre văi
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre sunet
- poezii despre suflet
- poezii despre oaze
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.