Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Valeriu Cercel

Buturuga mică... răstoarnă carul mare

Cum zicea a mea bunică:
"Pe la noi, era în stare,
Buturuga a mai mică
Să răstoarne carul mare"

Măi, ce vorbă minunată!
Însă azi, am un regret,
Cum pădurea-i defrișată
Buturugi sunt berechet,

Dar nu stau pe căi bătute,
Sau pe-o uliță măcar,
Ci, apatice, tăcute,
Stau "ca lemnele" în car,

Și niciuna dintre toate,
Cum e caru-n van pierdut,
N-ar cădea, intrând sub roate,
Să-l răstoarne ca-n trecut,

Așteptând din cer să cadă
O surcică-n ajutor,
Ori să intre la obadă
Vreo codiță de topor,

Și cum râpa-i mai la vale,
M-aș mira, că-ai dracu' boi,
Chiar de-apare-un ciot în cale,
Caru-l trag... tot înapoi!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Detașare absolută

Stau și privesc
Cum lumea se frământă
Cum toți sunt triști și fără chef trudesc
Cum astăzi și speranța pare frântă...
Stau și privesc.

Stau și privesc
Cum unii mor de foame
Cum alții tot mai mult se îmbogățesc
Cum pe Pământ sunt mii și mii de drame...
Stau și privesc.

Stau și privesc
Cum încă sunt războaie
Cum inimile încet se împietresc
Cum nici iubirea nu le mai înmoaie...
Stau și privesc.

Stau și privesc
Cum ne-avântăm spre stele
Cum sume mari de bani se cheltuiesc
Cum unii au ajuns doar os și piele...
Stau și privesc.

Stau și privesc
Cum mulți se nasc și mor
Cum alții fără niciun rost trăiesc
Cum viața trece iute ca un nor...
Stau și privesc.

poezie de (1 august 2020)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Stau si ma gandesc

Stau si ma gandesc iubire
Cate trag, cate patesc
Dar ma jur si din privire
Nu regret ca te iubesc.

Multi ma-ntreaba ce-i cu mine
Eu ma-ntreb ce e cu ei
A iubi nu este bine
Doar atunci cand nu-i cum vrei.

Sunt legat pe veci de tine
Desi vorba rea ne poarta
Insa nu imi e rusine
Si accept aceasta soarta.

Poate suna omeneste
Nu poetic cum vor unii
Dar mai exista si persoane
Ce se iubesc precum nebunii.

Stau si ma gandesc iubire
Cate trag, cate patesc
Dar ma jur si din privire
Nu regret ca te iubesc.

poezie de
Adăugat de Vlad BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
detalii despre carteIon Creangă

Țăranul mergea pe lângă boi și-i tot îndemna meargă mai iute, ca s-ajungă degrabă acasă și ieie pelea vulpii. Însă, cum au pornit boii, vulpea a și început cu picioarele a împinge peștele din car jos. Țăranul mâna, carul scârțâia, și peștele din car cădea. După ce hoața de vulpe a aruncat o mulțime de pește pe drum, bine... șor! sare și ea din car și, cu mare grabă, începe a strânge peștele de pe drum. După ce l-a strâns grămadă, îl ia, îl duce la bizunia sa și începe a mânca, ta... re-i mai era foame! Tocmai când începuse a mânca, iaca vine la dânsa ursul.

în Ursul păcălit de vulpe
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Ursul păcălit de vulpe" de Ion Creangă este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -12.99- 7.99 lei.
Daniel Vișan-Dimitriu

A cincea roată

Era a cincea roată și-a plecat
La unchiul ei, un car cu boi, îmi pare,
Dar ditamai în funcție, cu stare...
Mă rog, i-a dat un post călduț, de stat.

Căci boi erau tragă... cât au tras,
Iar cele patru roți s-au învârtit...
Un timp, nu mult, pân' s-au îmbogățit
Și au lăsat-o-n carul de pripas.

Ce să mai stea, -nvârtă numai ea
Un car falit, cu boii ăia doi?
S-a dus rapid, ca roată de altoi
La car cu bani grămadă... la saltea.

Ce-a tras acolo, nu pot vă spun,
Dar n-a stat mult, c-a fost control cumplit
Și noul car de muncă-a fost scutit
Pe câțiva ani – de-un jude, presupun –

Ce ghinion pe roata cea drăguță!
Păi, chiar așa, să nu se-nvârtă ea,
Nu trăiască bine, cum ar vrea,
Dar nici măcar ca-n vechea ei căruță?

poezie de din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Pică pară mălăiață... în gura lui nătăfleață

N-a fost nicicând la noi în sat
O mult mai bună zicătoare,
Însă de când au tot plecat
Copiii,-n van, peste hotare,
De perii care s-au uscat,
Ca și de astă vorbă mare,
Bătrânii,-n vatră, au uitat
Vorbind la celulare,

Dar pere rumene, de soi,
Găsești cu tonele în piață,
La preț baban, în euroi,
Însă niciuna mălăiață,
Și-apoi, de-ai întreba, la noi,
Pe fiecare drept în față,
Nu-ți spune unul, nu zic doi,
ar fi... nătăfleață (!)

Așa c-a mai rămas "picatul"
Din zicătorea asta dură,
Și "gura", ce-o... aia tot natul,
Bine'nțeles ca-njurătură,
Când speră în zadar pice
De la putere-ntreaga clică,
Ce... cum o altă vorbă zice:
"Dacă nu curge... pică"!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mioara Anastasiu

Dar...

Din toate, măcar patul,
Unde-n poală de bunică
Mă făceam cu totul mică
Și-ascultam cum urlă coșul.
"Haide, hai, închide ochii,
Tu n-auzi cum vine Moșul?''
Și-auzeam încetișor
Cum bătea "Moșu"- n cuptor,
Dar gândeam în sinea mea:
"Cum poate Moșul bată,
Dacă ușa e-ncuiată?"
Și-uite-așa,
Gândind cu spaimă,
Puneam geană peste geană.
Și la urmă,
Pân' la urmă
Știu de ce nu-mi era frică:
Fiindcă undeva sub sobă
Torcea calmă o pisică.

poezie de din Respiro
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ica Ungureanu

Minunile chirurgiei moderne

Cum lumea asta e pe dos,
Nu m-aș mira, de bunăseamă
Ca-n rândul sexului frumos,
Să-l văd și pe Jean- Claude Van... Damă.

epigramă de din revista "Uniunea Artelor"
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorena Craia

Constelații care mor

(Iuliei Hașdeu)

De la lună și-napoi
Fuge carul meu cu boi;
Carul mare o fi mic,
Carul mic o fi nimic?

Stelele din ochii tăi
Se despart în două văi:
Una duce la amiaz,
Luminând ochiul meu treaz,
Una-și face drum spre Nord,
Dând lucirea pentr-un ort.

Carul mare-i scuturat
Peste noi și peste pat.

Și rămân cu ochi străin –
Toate pleacă, toate vin,
Numai carul meu cu boi
Nu-și ia drumul înapoi,
Înapoi cu tot cu tine!
Calcă-ntruna peste mine

Și mă-ntreb cum carul mare
Carul mic totuna-mi pare.

Și mă-ntreb din ochiul drept
Dacă este înțelept
S-aștept iarna, -mi fac car,
Din trei stele și-un amnar;

Și mă-ntreb din ochi străin
Unde-s toate care vin
Și nu mi se-opresc în prag,
Depărtându-se-n șirag;

Și mă-ntreb din ochi nedrept
Cât mi-e dat te aștept.

Stâlp de stele pân' la nori,
Valul mării pe viori,
Podele de rozmarin
Și pervazul de pelin,
Fereastră de măr uscat,
Eu – copac, dar neudat.

Sunt în nea de primăveri –
Ghiocelul unei seri,
Sunt în florile de meri,
În siropul unei veri,
Sunt în mâna unei doamne,
Sub piciorul unei toamne,
Dar las fulgii mă cearnă,
Viforindu-mă-nspre iarnă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Reflecții

Se gudură de câte ori mă vede
și nu știu, să-l privesc, așa prin sticlă,
fără vreun gând -ce-i pus ca să mă-ntrebe-
sau să-l ador, îmi fac inima mai mică,
să-i dedic clipa c-un minut de întrerupt,
oricum nu pierd, chiar și de-ntoarcerea-i unică
și totu-i scurt și nici nu știu de e întâmplare...
Dar bine-i să mai las din mine, din emoția de-un furt.
... Sau să stau singur, un stingher, mereu mai des
profund introvertit, cu crez că-n propriul gând așa mă țes
cu mine însumi, mă pitind de drag ce mă-nconjoară... Mă edific
retras, știind că sunt dorit
mă scald trup și suflet, ca o boare
în înmuieri de ochi, mirific...
rămân probă, cum tapetul,
un colant pe sute-mii retine,
fiu cum lingurița cu șerbetul
dintr-un pahar cu apă de cleștar, se savurând de bine...
Nu știu, după atâta timp trecut,
cum să-l mai trec; așa să-l pierd, risipitor
oricum? Dar parc-ar trebui rămân un "avut"
măcar, nu-n neștiut, un subiect-decor;
nu doar un gând, un scris... riscat nevăzător!

poezie de (24 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mircea Albulescu

Carpe diem! Totdeauna am crezut trebuie trăiesc momentul. Sunt un om care trebuie, de cel puțin 3-4 ori pe săptămână, dacă nu mai mult, se piardă pe sine ca să intre în pielea altui personaj. Dacă sunt plin de ale mele, de tot trecutul meu, de tot ce ma frământă, de tot ce mi se întâmplă, unde dracu' să mai încapă și întreaga problematică a personajului pe care îl joc? Așa cum era scris la școală, pe pereți, "fii și nu fă!". Problema este, când am terminat rolul, cum dracu' ajung din nou la mine?

în revista "Q Magazine" (octombrie 2009)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

* * *

N-ajungem niciodată vreunul dintre noi
la vreun altul dintre noi n-ajungem
cum nu ajunge al pădurii roi
la arborele singuratic, sânger.

Vom pune sănii, noi, ca și Serghei
dar nu pe vreo zăpadă
ci doar pe ghiața lacrimilor în toi
ce stau să cadă.

poezie celebră de
Adăugat de Avramescu Norvegia ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Pavel Lică

Fabulă cu buturuga mică

-De nu vrei, ca-n zicală, s-o pățești,
Ai grijă,-amice, mă ocolești!
Strigă spre car, o buturugă mică,
Stând neclintită-n cale-i, fără frică.
Dar carul, încărcat de grea povară,
Abia mergând pe drumu-ngust de țară,
Atât de moale după lungă ploaie,
O înfundă cu totul în noroaie.
Povestea contrazice, deci, zicala,
De-aceea carul scârțâi MORALA:

-Să nu-ncerci să-l răstorni pe unul mare,
Când nu știi ce pământ ai sub picioare!

fabulă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

"Buturuga mică răstoarnă carul mare?"

Nici cu slujbe, nici cu rugă
Nu există om știe
Cum să fac-o buturugă
Pentru carul de prostie.

epigramă de
Adăugat de Sever PurciaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Halloween

Nu e o exagerare,
Dar să știți, n-am apucat,
De când eu am emigrat
În Canada asta mare,
fiu, nene, speriat;

Cât ar vrea ei, zi de zi,
Ca bage groaza-n mine,
Cu prostii de-astea nu ține...
Prin ziare, la TV,
Nu mă dau măcar pe vine...

Nici de-aș auzi vreodat'
un terorist, o mie,
Într-o clipă de mânie
Ar fi volatilizat...
Păru-mi stă lins pe chelie,

Ori, de pică vreo cometă
Pe-undeva prin Caucaz,
Sau vreo babă (știu un caz,
Însă după bicicletă)
Zău ... mi-ar produce haz...

Chiar mai și sărbătorim
Halloweenul, cu bomboane (!)
Îi servesc, fără tromboane,
mă simt ca-n țintirim,
Dar nu-mi dau măcar frisoane,

Deghizați în orișice,
Puradei mă-nfioare,
Lei, gorile, târâtoare,
Însă, chestiunea e
Că eu știu ce-i teroare,

Fi'n'că eu, în țara mea,
Când făceam câte-o trăsnaie,
Făr' iau măcar bătaie,
Mama, frate, mă îngrozea
De-o simțeam și-n măruntaie,

M-alerga, lua și-un par,
O-auzeam din pod, săracu',
Suduind, roșind spanacu':
Vine tac-tu-acas' disear'
Și-ai să-l vezi atunci pe dracu'!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Norii mei

"Tu ești cu capu-n nori" - îmi tot zicea.
Și-avea dreptate. Ce dreptate-avea!
Dar eu, pe vremea-ceea nu știam
Și, ce făceam, mai bine nu făceam.

Cum o brodeam, ceva îmi bubuia
Din norii ăia, drept în mintea mea
Și apăreau, cu trăsnete, trăsnăi,
De auzeam în juru-mi: "Măi, măi, măi!",

Dar auzeam și: "Bun... să-l ungi pe pâine",
Și "Brânză bună în burduf de câine"
O tot zicea cu "Ție, ce nu-ți place...",
Iar, de alint, cu "Tace și le face".

Eram cuminte, nu eram de-acei
Considerați, pe vremuri, derbedei.
Mă sfătuia: "Nu te-nhăita cu ei!",
Că mamă îmi era, ce norii mei!

poezie de din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rustică

Azi, țăranul de la noi
Nu mai are car cu boi,
Dar, în frunte cu primarul,
Satul are boi cu carul!

antimetabolă epigramatică de din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Economia capitalistă

Se spune -ntr-o țară, cum sunt atâtea-n lume,
Cu oameni minunați, la fel ca-n România,
Săraci și amărâți, dar puși mereu pe glume,
S-a inventat ceva, salvând economia,

Și cum am menționat, având ei mintea brici,
Savanți, cercetători, cu diplome sadea,
Facură din rahat, cum dracului, un bici,
Lucrat profesional, care mai și pocnea!

De-au dat navală mii și mii de investori,
Mergea economia, și bursa era sus,
Nici aur, nici petrol, chiar producând furori,
Ajunse-orice rahat, cel mai cătat produs,

Că bice se vindeau, la moda fi'nd pe-atunci,
Cum ar fi trebuit fie și-azi la noi,
Pentru parlamentari, când dorm adânc, pe brânci,
ii trezim pocnind din bici pe lângă boi...

Și-a mers excepțional această treabă mare,
Vreo câțiva anișori, profit sută la sută,
Veneau dolarii-n val, curgeau ca din căldare,
Până-ntr-o zi, în zori, când începu pută,

Căci banii cum veneau, o luau pe o cărare,
De nu înțelegea niciun juristconsult
Cum oare ajungeau la câțiva-n buzunare,
Iar lumea sărăcea din zi în zi mai mult...

Pân-a-nceput pice, când nu se așteptau,
Și bursa, și moneda, industria sublimă,
Nu din motiv bice nu se mai căutau,
Ci, nu se mai găsea, nicicum... materie primă!

poezie satirică de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De vorbă...

De vorbă cu mine... De vorbă cu noi...
De vorbă cu tine... De vorbă cu voi...
De vorbă cu noi... De vorbă cu mine...
De vorbă cu voi... De vorbă cu tine...


Este un mare dar ca să poți vorbi,
Este o minune ca să poți zâmbi!
Comunicarea înseamnă speranță,
Atunci când suntem la distanță!

Eu stau uneori de vorbă cu mine,
aflu tot ceea ce nu îmi convine.
De vorbă cu mine mai stau uneori,
înțeleg clipele care îmi dau fiori.

De vorbă cu tine vrea ca să stau,
aflu toate lucrurile care te afectau.
Bucurie vrea aduc în viața ta,
Iubește și trăiește-ți prezentul, nu uita!

De vorbă cu noi aș vrea să stau mereu,
aflu ce însemnă prietenia la greu.
Pentru că noi, uneori ne mai schimbăm,
Atunci când suntem bine uităm ajutăm.

De vorbă cu voi încă nu am apucat să stau,
Dar aș vrea știu dacă putea ca să iau...
O parte din imensa voastră strălucire,
Ca să o transform într-o planetă de iubire.

poezie de (19 aprilie 2020)
Adăugat de Ovidiu KerekesSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copil nenăscut

oare cum ar fi fii
copil încă nenăscut?
cred că n-ar trebui să mai aștept
vreo mântuire,
sau firimiturile aruncate
de specia umană,
mi-ar fi de ajuns
cuvintele mamei auzite
prin vis
dintre faguri de miere,

cum ar fi să stau drept în fața
milei lui Dumnezeu și a oamenilor,
să nu mă știe,
să nu mă pedepsească,
să nu mă căsăpească,

cum ar fi fii un copil,
nenăscut încă,
neînduplecat și în
expectativa a ceea ce ar urma
se întâmple
și cel mai lung drum din lume
mi se pară acela
dintre vis
și realitate?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Iarnă grea

De când mă știu n-am detestat
Și n-am urât iarna mai tare,
Așa cum astăzi s-a-ntâmplat
Sperând că-i ultima ninsoare ;

O așteptam întotdeauna
Într-ale ei albe veșminte
Și să-i fi zis măcar vreuna,
Nu îmi aduc, vreodat', aminte,

Fi'ndcă așa sunt eu de fel,
De când se cerne prima nea
Și pân' la primul ghiocel,
Mă aflu în natura mea:

Cum văd ninge la ferești,
Mă scarpin vesel pe buric,
Sorbind, c-am rude la Pitești,
O țuică fiartă în ibric,

Și peste-o săptămână, dacă
Va ninge iar, cu vânt și ger,
Îi fac necaz, scăpând în joacă
Mai multe boabe de piper...

Iar de se pune pe ninsoare
Trei zile-n șir, cum nu-s voinic,
Nici vorbă c-o să mă doboare
Cât țuica fierbe în ibric!

Și-i râd în nas privind de sus,
stau la cinci, am și balcon...
De când e ea nu m-a răpus
Chiar făr' port măcar palton!

Însă acum, ca niciodat'
Mi-e teamă mă dau învins,
Ingrata iarnă, ne-ncetat
Parcă-n prostie a tot nins,

Și mă întreb, plin de fiori,
De-ajung în primăvară viu,
Fi'n'că a nins de-atatea ori
De m-a lăsat fără rachiu!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!