Creație
Cadența odică nu-i pe măsura mea
Nici elegii sublime nu voi scrie.
În vers nimic nu poate fi așa
Cum trebuie să fie.
De-ați ști din ce gunoaie poezia
Se naște fără teamă, sfidătoare
Cum crește pe sub garduri păpădia,
Cum brusturul răsare.
Mâine, strigăt, miros de pucioasă,
O taină - mucegaiul din fereastră...
Și poezia gingaș se revarsă -
Spre bucuria mea și-a voastră.
poezie clasică de Anna Ahmatova, traducere de Valeria Grosu
Adăugat de Cornubia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- citate de Anna Ahmatova despre poezie
- poezii despre viitor
- poezii despre versuri
- poezii despre naștere
- poezii despre frică
- poezii despre creștere
- poezii despre bucurie
Citate similare
Pași spre nimic
Va veni și acel timp,
Al tăcerilor imense,
Când trifoiul de pe câmp,
Nu voi ști când înflorește.
Nu voi ști poate nimic,
Nici cum crește firul ierbii
Și din locul din pământ,
Nu voi ști cum urlă cerbii.
Va veni și acel timp,
Al tăcerilor profunde,
Fără gându-mi recitând,
Din poemele nocturne.
Și-atunci liniște și pace
Și-atunci gloduri de pământ
Mă vor legăna în brațe,
Fără brațele să simt.
Cine știe cum va fi,
Când sub pleoape va fi negrul,
Poate negrul nu va fi
Și nimicul va fi zeul.
Poate e adevărat
Și doar sufletul trăiește
Și lăsând trupu-mi uscat,
Va trăi altă poveste
Îmi e greu să mă gândesc,
Când va fi să fie timpul,
Singur să mă părăsesc,
Să m-amestec cu nimicul.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre pace
- poezii despre noapte
- poezii despre negru
- poezii despre flori
Poezia este o stare de spirit. O stare permanentă. O stare de febrilitate. Iar scrisul trebuie să fie exploziv. A scrie într-un ritm lent e ca și cum ai scrie din neavând ce face altceva. A scrie poezie din când în când și, până trec doi ani, să aduni de-o carte e ca și cum ai scrie din lipsă de ocupație.
Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare și destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre poezie, citate despre timp, citate despre ritm sau citate despre cărți
Nu scriu despre o inimă locuită
pentru că poezia mea
nu se îngrămădește
cu femeile ocazionale...
pe care le urmărești
nu scriu despre un suflet nehotărât
sau despre o carne străină
nici măcar despre ce te ține
între prăpastia trecutului
și prezentul pe care te încăpățânezi să nu-l guști
pentru că poezia mea nu e o păpușă de cârpă
ce trebuie aruncată în cutia cu vechituri
poezia mea e vie
respiră aerul nefericirilor
de care nu vrei să scapi
nu scriu despre o inimă locuită
și nici despre un suflet hoinar
eu scriu despre tine
că suntem legați
să trecem din război în război
până când
vom fi unul
deci
dragul meu
poezia te vrea așa cum ești
cuvânt al palmelor plânse
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre încăpățânare, poezii despre trecut, poezii despre război, poezii despre păpuși, poezii despre prăpăstii, poezii despre prezent sau poezii despre plâns
A doua odă a lui Lactaniu pentru iubita sa
O!
Zei!
Îndurați-vă și dați-mi iarăși
Puterea de-a scoate un sunet din flaut.
De câteva zile iubesc iar și-s domic
Să-mi fac cunoscut tuturora secretul.
Vreau toți să ia parte la marea mea taină,
Nici unul străin de ospăț să rămâie.
Vecin sau dușman, călător sau prieten
Să freamăte toți când s-apropie ora.
Priviti-o și voi!
Nu-i așa că-i frumoasă?
Că trupul ei zvelt e ușor ca o coardă,
Că-n buze zdrobiți, nu-i așa,
Curg întruna
Ciorchini nevăzuți plini cu must și cu sânge.
Doi miei nou născuți i se joacă pe umeri
Și doi porumbei de pe piept stau să-i zboare.
Cu ciocul întins ciugulesc din cămașă
Privirile mele - grăunțe senzuale.
Ca
Procris, cea veșnic ucisă de soare.
De câte ori ochii spre cer și-i înalță
Ți-e teamă să nu
se prefacă în rouă,
Aâît de suavă și gingașă este.
Ah!
Cum vă deplâng că voi nu-i puteți strânge
Ca mine, cu palmele leneșe, sânii.
Că umerii ei nu-i puteți, ca și mine,
Desface ușor de sub acul mantilei.
Ah!
Cum vă deplâng că voi n-aveți prilejul
Să știți gustul buzelor ei parfumate,
Să beți ca și mine sărutul ei aprig
Și-n joc să-i cunoașteți dulceața făpturii.
Sau mai ales noaptea, când ceața se lasă
Și pântecul ei nu vedeți cum se-ndoaie.
O!
Zei,
Dați-mi numai atâta putere
Această-ndoire s-o cânt, nu mai multă.
De-ați ști cât de netedă-i ea n-ați mai râde,
De-ați ști cum alunecă palma când trece
Pe șoldul ei alb n-ați mai sta la-ndoială
Să-ntindeți pe lira mea struna dorită.
Dar voi stați!
Și singur alerg prin dumbravă
Și nimeni n-ascultă sărmanul meu cântec.
Nici ea măcar, ea pentru care de-o vreme
Nici masă nu am, nici culcuș, nici odihnă.
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre jocuri, poezii despre iubire, poezii despre zile, poezii despre vecini, poezii despre sărut, poezii despre sâni, poezii despre sânge sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ce-oi fi?
Iubirea mea-i ascunsă în poezia mea,
Cum e, în miezul zilei, ochiului, orice stea;
Iubirea ta-i ascunsă într-o tăcere grea,
Cum e, în miezul nopții, soarele, steaua mea.
Cum soarele e steaua mea, iar tu ești soare, soare-al meu,
Tăcerea-i poezia ta. Și mă-ntreb: oare ce sunt eu?
poezie de Marius Robu (6 septembrie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre ochi, poezii despre miezul zilei sau poezii despre miezul nopții
Iubesc, în vers, cuvintele nescrise...
Iubesc, în vers, cuvântul de acasă...
Fără miros de aulă și dex-uri,
Mai simplu și mai plin de ințelesuri,
Și românesc... e limba mea frumoasâ.
Iubesc, în vers, cuvântul fără pată,
Mai plin de cumințenia din gânduri.
Sărac, dar mândru, așezat în rânduri
Și demn de-a fi citit... și de răsplată.
Iubesc, în vers, și rima și măsura
Ca singur sens... prin care poezia
Se leagă, precum floarea și câmpia
Sau opera-n tandem cu uvertura.
Iubesc, în vers, cuvintele nescrise,
Ce rătăcesc adesea printre rânduri.
Iubesc, în vers, tăcerile din gânduri
Și lumea lor... de patimă și vise.
În vers, e harul care ne dezbracă
De tot ce gândul nu mai poate ține,
De tot ce-n suflet, fie rău sau bine,
S-a săturat, de-atâta dor, să tacă.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre cuvinte, poezii despre visare, poezii despre sărăcie sau poezii despre răsplată
Poezia:eternitatea poeților
Fără
să
anunțe
guvernul
Poezia
Emilyei Dickinson
s-a
înfrățit
Cu
poezia
din
satul
meu
natal
Eu
trezesc
mugurii copilăriei
c-un
distih
Iar
Ea
îmi
șoptește
niște raze
Și?
și
soarele
răsare
În pagina mea
Hai
să-ncercăm
Tăcerea
ar
putea fi
singura
limbă
universală
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (13 mai 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre muguri, poezii despre guvern sau poezii despre copilărie
Așa a fost, așa va fi
Așa a fost, așa va fi.
Timpul trece ca nebunul.
Mâine vei îmbătrâni,
Tânăr nu rămâne unul.
Așa a fost, așa va fi.
Viața nu-i decât un timp
pe care îl poți trăi,
anotimp cu anotimp.
Așa a fost, așa va fi.
Lăstarul va crește pom.
Copilul va deveni
mâine lângă tine om.
Așa a fost, așa va fi.
Cât pământul se rotește,
din noapte se face zi,
ziua în noapte sfârșește.
Așa a fost, așa va fi.
Unul naște altul moare.
Nimeni nu poate trăi
timpul, nesfârșit de mare.
Așa a fost, așa va fi.
Totul e în transformare.
Natura se va primeni,
soarele veșnic răsare.
Așa a fost, așa va fi.
Dumnezeu-i atotputernic.
El ne poate dărui
lumină din întuneric.
Așa a fost, așa va fi.
Toate își au rostul lor.
Timpul nu-l putem opri.
Este veșnic curgător.
Așa a fost, așa va fi.
Va curge timpul ca izvorul.
Doar Dumnezeu poate ști
care ne e viitorul.
Așa a fost, așa va fi.
Cum e scris în Sfânta Carte.
Timpul nu se va opri,
viața curge mai departe.
........................
Așa a fost, nu va mai fi
când sfârșitul lumii vine.
Pământul va încremeni,
Universul nu-l mai ține.
poezie de Dumitru Delcă (6 februarie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre tinerețe, poezii despre sfârșitul lumii, poezii despre sfârșit, poezii despre sfinți sau poezii despre religie
Despre tine
Poezia mea despre tine
Este o creație fără sfârșit.
Primul ei vers e dorința
Care aleargă spre infinit.
Prima strofă-i iubirea,
O formă vie cu rimă și ritm,
Crește frenetic ca un omagiu,
Un cântec de harpă neobosit.
Inima mea îmi dictează
Și cuvânt și vers și poem,
Iar martor mi-e timpul care veghează
Și mi te transformă într-un totem.
Litere blânde, tremurânde,
În versuri șerpuiesc lasciv,
În fața ochilor mei ispitiți
De cât de frumoasă e inima ta!
Mi-e greu să descriu rapsodia,
Să pot cuprinde sub litere reci
Culoarea sunetelor și măreția
Ce se revarsă pe unde treci.
Surâsul tău mă poartă-n uitare,
În zboruri rotunde și line...
Așa cum șoimul plutește în zare,
Plutesc și viscerele-n mine.
Privirea ta mă zboară în munți,
Pe aripi de păsari colorate și iuți;
Ochii tăi negri, izvoare de cerneală vie,
Îmi picură prin inimă, în pix, poezie.
De-ar fi să te compar,
Te-aș compara cu luna în noapte,
Însă pe tine nimic nu te poate eclipsa.
Lună ești tu în noaptea vieții mele!
Când luna ușor se cufundă în mare,
Cu o teamă latentă, raza de soare
Se pierde-n adâncul lăsat de lipsa ei.
Așa m-aș pierde eu în lipsa ta.
Din marea de strofe ce va să vie,
De-ar fi să scriu ceva fără noimă:
Cuvinte greșite sau versuri grăbite,
Cu pixul meu magic promit să le șterg!
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre culori sau poezii despre zbor
Dar acum s-a făcut lumină, am înțeles cum trebuie să fie iubirea și, pentru prima dată în viață, am recunoscut-o și am primit-o în viața mea fără teamă. Așa cum trebuie ea să fie. Fără îndoieli și fără ascunzișuri. Fără trecut și fără gelozii. Fără pretenții și fără ambiții. Iubirea pură, în care eu și el vom fi întotdeauna singuri pe pământ, neînvățați în ale amorului, gata să ne căutăm și să ne descoperim unul pe celălalt. Pentru totdeauna.
Alice Năstase Buciuta în Noi suntem zeițe
Adăugat de Iustina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre trecut, citate despre lumină, citate despre iubire, citate despre gelozie, citate despre frică sau citate despre ambiție
Poezia din noi
Poezia
e vulpea mea șireată
ce-mi fură simțiri și gânduri
când nici nu mă aștept,
e alizeul
ce mă răsfoiește pe dinăuntru,
ca pe-o carte nesfârșită
cu toate paginile scrise,
e pravila pe care-o deschid,
după rugăciune,
și mă citesc mirată,
uneori,
poezia e strugurele hulit
de cei ce nu-i simt gustul...
A răsărit și astăzi soarele
în ritmul poeziei
chiar în poezia din noi.
poezie de Riana Irimie
Adăugat de Alin Liviu Mihai Gradinaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre struguri, poezii despre ritm, poezii despre lectură sau poezii despre cărți
Romanța stâncii de bazalt
Să nu mă întrebați nicicând
Cum am trăit
Căci n-am să spun,
Nu veți afla
Trăirea mea
Și, neștiind, nu veți putea trăi așa
O viață-ntreagă
De trăit
Și fericit.
Cum am iubit?
Nu spun și nimeni nu va ști
Că am iubit neîncetat
Și am privit, în nopți senine spre o stea
Ce-a fost a mea,
Dar nu vă spun și nimeni
Nu va ști.
Nu cred că ați putea și voi,
Ca stânca-n apele puhoi,
Să rezistați necontenit
Și nemișcați
În timp ce apele, prăpăd,
Se-agită,
Urlă,
Vă lovesc,
Și vor din voi, în lumea lor,
Ce nu le dați
Și n-ați voit
Să le cedați
Dar nu, nu cred că ați putea
Să fiți voi stânca ce-a căzut
Din locul ei
Din munte-nalt
Și s-a jurat
Să fie stei
Sub greu asalt,
Ca stâncă dură din bazalt.
N-am să vă spun cum am trăit
Dar spun,
Așa,
Doar pentru voi,
C-a fost frumos
Tot ce-am făcut,
Tot ce-am iubit.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre frumusețe, poezii despre fericire sau poezii despre apă
Eminescu, poet divin
Eminescu, poet divin.
Eu azi în fața lui mă închin,
Căci versul lui sublim
Mi-a schimbat al meu destin.
Scriu acum acest vers frumos
Și sper ca lumii să-i fie de folos.
Cum a sperat și el o dată,
Ca poezia lui să nu fie uitată!
Eminescu, poet cu suflet mare.
A scris poezia ca pe o rugăciune
Și ne-a lăsat-o ca testament la fiecare,
Ca să-o răspândim în lume.
Și când vedem că luceafărul răsare
În noaptea întunecoasă să nu uităm,
Că Eminescu avut o soartă de zei aleasă,
Ca să scrie o poezie atât de divină și frumoasă!
poezie de Vladimir Potlog (10 ianuarie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre testament sau poezii despre schimbare
Acum
poezia mea nu cunoaște frica
doar a gustat infernul
din toate unghiurile lui
și-a încurcat verbele
cu nefericirile universului
a bătut la ferestre închise
a urlat în deșert ca un animal bolnav
acum
poezia mea nu cunoaște frica
doar a gustat întunericul din atâtea inimi
și-a încurcat verbele cu țărâna amară
a răbdat de frig
de sete
de foame
acum
poezia mea nu cunoaște frica
doar a locuit în miezul ei
ani la rând
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre verb, poezii despre nefericire sau poezii despre iad
Am obosit...
Îmi puneți piedici, inventați povești,
Crezând că am să mă opresc,
Am steaua mea, vă spun pentru a ști
Și-n viață am să izbutesc.
Nu vă cer să mă apreciați, nu-mi pasă
De fițele și figurile voastre de aristocrați,
De părerea voastră mediocră și răutăcioasă,
Din partea mea, rămâneți aceiași încuiați.
Terminați cu critica, cu răutatea și prostia,
Cu acuzele, indolența, inferioritatea și ipocrizia,
Am obosit să v-ascult cum urlați din noroi,
Am obosit să mă uit în jos când vorbesc cu voi.
Fac tot ce îmi tresaltă sufletul de bucurie,
Lupt să îi fac pe semenii mei fericiți,
Știți cum arată zâmbetul unui copil trăit în sărăcie?
N-aveți de unde, căci sunteți prea zgârciți.
Lumea voastră începe să fie din ce în ce mai mică,
Pereții ghetoului vă strâng și-ncepeți să simțiți frică,
Căci incultura voastră crasă începe să iasă la iveală,
Vă e teamă că, din acuzatori, veți deveni cei împroșcați cu smoală.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre zgârcenie, poezii despre vorbire sau poezii despre stele
Cum te iubesc eu?
cum te iubesc dacă mereu ascund
nu ceva nici altceva
cum te iubesc dacă mereu fur
bucăți din sfîrcuri
cum te am iubit, fără ce vrei
fără flori fără apă
cum te am iubit cu aer
importat în genunchi
cum te voi iubi lănga durerea
aia galbenă și trampă
cum te voi iubi așa și așa
fără să te mușc
poezie de Bebe Bocică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre galben, poezii despre durere, poezii despre declarații de dragoste, poezii despre comerț exterior sau poezii despre aer
Simte-mi în privire poezia
Iubind, simți poezia
Fără vreun cuvânt
Prin sfânt legământ
Răsfirând euforia
Inimii în bătăi
De vers de quasari
Pulsând metaforări
Priviri-n năbădăi
Sublime mirări
Magnific din nimic
Vid lumii săgalnic
Pedepsit de vorbării
Plecate amăgirii
Ce nu poate privii
Seninul iubirii
Poemelor albăstrii
Iubirii-nțelese
Doar dintr-o privire
Cu mai multe alese
Șoapte decât toate
Vorbele rostite
De la-nceputuri
De omenire...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfințenie
Uni-versuri
Până și un pocnit din degete poate avea vedere la mare așa cum orice pește rătăcit în profunzimea apelor poate din degete să pocnească încântătoarea stare a tresăririi. Poezia ca substanță are forma prin care transferul clepsidrei poate fi făcut de la mic spre mare și iar spre mic așa cum marea poate fi transferată de la iluzie la înec și iar la iluzie. Când un copil sare coarda
putem spune că acea coardă râde cu sfoara până
la urechile copilului iar privitorul lor se scurge din amintire în prezent și reamintire.
Poezia frânează pasul care pământului îi fuge de sub picioare.
Prin ea umbra devine cea statică în timp ce oamenii se rotesc în funcție de lumina înțelesului...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre urechi, poezii despre picioare sau poezii despre pești
Ce e, oare, poezia?
Ce e, oare, poezia? Este una dintre arte
Ce se naște ca o taină făcându-ți din sine-și parte.
Câte tâlcuri duce-n cuget, pline de înțelepciune
Nu poți să le afli singur, nici o-ntreagă națiune.
În atâta vălmășeală de idei și gânduri stranii
Când te urcă și coboară ca-ntr-un iureș numai banii,
Ca sihaștru-n meditații, aciuat pe-o buturugă
Stă poetul prins ca-n vrajă, ticluind vers ca o rugă.
Cât de viu, dar nu trăiește, doar scriind ce pune-n carte...
De nimic nu se-ndulcește din ce-ar vrea, până la moarte
Și de rabdă, mult visează și în zi, dar și în noapte
Ținând soarele și luna, ceru-ntreg de stele-n spate.
Gârbovit de-atâtea ofuri, zugrăvit a întristare,
Se-ncâlcește printre doruri prea departe călătoare
Și gândește și socoate cum se află alinare
Pe pământ, în astă viață, pân' la ultima suflare
Și curg versuri răsucite și mai iuți și mai domoale,
Nici furtuni, nici vreun cutremur nu le pot ședea în cale
Și când pana-ngălbenită ce să scrie nu mai are
Iar îl macin-o durere ce împunge și mai tare.
Nu-i răgaz de așteptare când alt fir cărunt mijește
Și se-nalță-n contemplare strălucind dumnezeiește,
Căci iubind atâta viața și-ai ei muguri de iubire
Roagă cerul să-i dezlege versul ce îi e psaltire.
Ce e, oare, poezia, ce-i poetul și-a lui viață?
Un pachet de nostalgie cu visări de minte creață...
Să îi dați, vă rog, iertare, măcar cât un bob de linte
Că-și dă tot ce-n suflet are în vers de luare-aminte!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (9 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre înțelepciune sau poezii despre tristețe
Poezia este prezumția mea de nevinovăție
Și-această metaforă e chiar paradisul pierdut
din coasta mea dreaptă poezia abia s-a rupt
distih de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre rai, citate despre nevinovăție sau citate despre metafore