Acum

poezia mea nu cunoaşte frica
doar a gustat infernul
din toate unghiurile lui
şi-a încurcat verbele
cu nefericirile universului
a bătut la ferestre închise
a urlat în deşert ca un animal bolnav

acum
poezia mea nu cunoaşte frica
doar a gustat întunericul din atâtea inimi
şi-a încurcat verbele cu ţărâna amară
a răbdat de frig
de sete
de foame

acum
poezia mea nu cunoaşte frica
doar a locuit în miezul ei
ani la rând

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia mea e în comă profundă

o privim îndelung
tu îi pui mâinile pe piept
eu îi fardez trecutul
o adun de pe zidurile reci
de pe mobilă
podele
de pe abdomenul femeilor tatuate
din privirea ta
din camera de unde a râs
şi a plâns
unde a înjunghiat
şi s-a lăsat înjunghiată

poezia mea e în comă profundă
poţi să-i trânteşti adevăruri în faţă
să-i iei braţele
să te joci de-a viaţa cu ele
că nu mai simte nimic
pentru că toate cuvintele
îşi dorm somnul adânc
sub grămezile de moloz
poezia mea a fost poezie
cu tine

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia este prezumţia mea de nevinovăţie

Şi-această metaforă e chiar paradisul pierdut
din coasta mea dreaptă poezia abia s-a rupt

distih de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia mea nu e despre oameni, poezia mea e despre sufletele ce rătăcesc la marginea lumii...

aforism de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi, uneori, nici nu mă cunoaşte, numai poezia mea există în numele meu!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

aproape noapte – de toamnă

precum căderea obosită a frunzelor
este cadranul şi acele lui grele
umerii acestui amurg
mă împing, întunericul nu mă mai înspăimântă
ţipătul scurt, bătaia de aripă, pasăre nevăzută
încâlcită-n desişul ultimei păduri
gândurile mele, bezmetice chemări, iată frica mea
frica mea ascuţită

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umanitatea are câteva frici elementare - frica de înălţime, frica de necunoscut, frica de moarte. La acestea, românii au adăugat două: frica de muncă şi frica de presă.

Teodor Burnar (2013)
Adăugat de Teodor Burnar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-oi fi?

Iubirea mea-i ascunsă în poezia mea,
Cum e, în miezul zilei, ochiului, orice stea;
Iubirea ta-i ascunsă într-o tăcere grea,
Cum e, în miezul nopţii, soarele, steaua mea.

Cum soarele e steaua mea, iar tu eşti soare, soare-al meu,
Tăcerea-i poezia ta. Şi mă-ntreb: oare ce sunt eu?

poezie de Marius Robu (6 septembrie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta

De ziua mea, şi-a ei, şi-a lor,
E doar mirosul florilor,
E soarele pe cer senin,
E doar iubirea din destin.

E ziua mea, şi-a ei, şi-a lor,
E dragostea copiilor
E primăvara dintro viaţă
E litera ce te învaţă.

E ziua mea, şi-a ei, şi-a lor,
Este minunea zilelor
Este iubirea-n cerc rotit,
Este iubirea ce-ai poftit.

O fi o zi ca orişicare?
Care-i răspunsul la-ntrebare?

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia din noi

Poezia
e vulpea mea şireată
ce-mi fură simţiri şi gânduri
când nici nu mă aştept,
e alizeul
ce mă răsfoieşte pe dinăuntru,
ca pe-o carte nesfârşită
cu toate paginile scrise,

e pravila pe care-o deschid,
după rugăciune,
şi mă citesc mirată,
uneori,
poezia e strugurele hulit
de cei ce nu-i simt gustul...

A răsărit şi astăzi soarele
în ritmul poeziei
chiar în poezia din noi.

poezie de Riana Irimie
Adăugat de Alin Liviu Mihai Gradinaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creaţie

Cadenţa odică nu-i pe măsura mea
Nici elegii sublime nu voi scrie.
În vers nimic nu poate fi aşa
Cum trebuie să fie.

De-aţi şti din ce gunoaie poezia
Se naşte fără teamă, sfidătoare
Cum creşte pe sub garduri păpădia,
Cum brusturul răsare.

Mâine, strigăt, miros de pucioasă,
O taină - mucegaiul din fereastră...
Şi poezia gingaş se revarsă -
Spre bucuria mea şi-a voastră.

poezie clasică de Anna Ahmatova, traducere de Valeria Grosu
Adăugat de Cornubia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obsesia mea e filosofia. Si acum imi dau seama de ce: pentru ca sunt un laş, mi-e frica de viaţă. Nu numai de viaţă: mi-e frica de tot.

Mircea Eliade în Noaptea de Sinzenie
Adăugat de Anastasia
Comentează! | Votează! | Copiază!

În România de astăzi, frica face prea mult parte din vieţile noastre. Este copleşitoare. Este peste tot... frica de boală, frica de somaj, frica de şefi, frica de DNA etc. Sentimentul că este bine să nu te expui a devenit o caracteristică a intelectualului român.

Vasile Astărăstoae în interviu (31 iulie 2017)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu scriu despre o inimă locuită

pentru că poezia mea
nu se îngrămădeşte
cu femeile ocazionale...
pe care le urmăreşti
nu scriu despre un suflet nehotărât
sau despre o carne străină
nici măcar despre ce te ţine
între prăpastia trecutului
şi prezentul pe care te încăpăţânezi să nu-l guşti
pentru că poezia mea nu e o păpuşă de cârpă
ce trebuie aruncată în cutia cu vechituri
poezia mea e vie
respiră aerul nefericirilor
de care nu vrei să scapi
nu scriu despre o inimă locuită
şi nici despre un suflet hoinar
eu scriu despre tine
că suntem legaţi
să trecem din război în război
până când
vom fi unul
deci
dragul meu
poezia te vrea aşa cum eşti
cuvânt al palmelor plânse

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aforismul e cultivat doar de cei care au cunoscut frica "în mijlocul" cuvintelor, frica de a se nărui împreună cu "toate cuvintele".

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valoarea poeziei

cu poezia mea am în cer acces
vreau să-i bucur pe îngeri pe sfinţi
s-au înălţat prin al morţii proces
să fie mângâiere, alean la rugăminţi.

cu poezia mea mereu mişc vântul
când tulbură apa din delta iubirii
vreau să prindă forţă şi avântul
să netezească drumul izbăvirii.

cu poezia mea cresc preţul vieţii
cu toate splendorile ce le-am adunat
spălată de pulberi în roua dimineţii
trupul ei să pară un tărâm minunat.

cuvinte care frâng structura ceţii
în cununi de raze s-au împreunat.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Persoană importantă

Fiindcă "n-a minţit şi n-a furat",
Baronul ăsta nu cunoaşte frica,
Ci doar niţel se simte timorat
Când DNA îl ia cu... BOMBONICA.

epigramă de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă timpul dispare, frica de disoluţie mai rămâne? Dacă nu ai cunoaşte timpul şi nu ai cunoaşte că nimeni nu a murit în timp, ţi-ar mai fi frică de propria moarte?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia mea

Poezia mea e nervoasă, tot vorbind peste umăr
uită să-şi scoată bilet, e coborâtă cu forţa
însă de fiecare dată o conduc
până acasă prieteni anonimi

nu are glorie
din simplu motiv că nu şi-a dorit-o,
nu are religie
pentru că prea mult iubeşte viaţa,
nu face prozeliţi
pentru că niciodată nu priveşte înapoi

nu merge în vizită
nu aşteaptă pe nimeni
nu visează-n culori
nu se hlizeşte pentru a obţine ceva

are tot ce-i trebuie

poezie de Ioanid Romanescu din Favoare (1972)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi mai este niciodată frică

De frica cea cumplită a morţii, mi-am construit şi eu o casă
Şi acum, această casă este beatitudinea oceanică şi nemărturisită a Sinelui Suprem pe care deja l-am descoperit în mine.
De frica frigului, mi-am cumpărat şi eu o haină
Şi acest veşmânt îmi dă acum mereu căldura din interiorul inimii mele care arde de o iubire nestinsă.
Acum tocmai de aceea nu-mi mai este deloc teamă de frig.
De frica sărăciei, am căutat mereu bogăţia
Şi glorioasă îmi este acum această misterioasă bogăţie fără limite care îmi vine clipă de clipă de la Dumnezeu.
Acum nu-mi mai este deloc teamă de mizerie.
De frica foamei, am căutat mereu hrana
Şi acum hrana îmi este meditaţia yoghină profundă ce este realizată asupra adevărului ultim care m-a eliberat.
Acum tocmai de aceea nu-mi mai este deloc teamă de foame.
De frica setei, am căutat mereu să beau ceva,
Iar băutura mea cea nelipsită a devenit acum nectarul cel tainic şi veşnic îmbătător al adevăratei cunoaşteri supreme.
Acum nu-mi mai este niciodată teamă de sete.
De frica duşmanului, mi-am căutat şi eu mereu un tovarăş
Şi până la urmă l-am găsit în vidul cel enigmatic şi etern al betitudinii divine care nu se sfârşeşte niciodată.
Acum nu-mi mai este deloc teamă de nici un duşman.
Din cauza fricii de a nu greşi, am căutat şi eu cu o neostenită frenezie o Cale spirituală adevărată.
Şi acum aceasta este pentru mine Calea Uniunii Transcendente în Dumnezeu cel Unic şi mereu Omniprezent.
Acum nu-mi mai este deloc teamă de nicio greşeală.
Pentru că sunt deja un înţelept în care se oglindeşte fără încetare întreaga măreţie ascunsă a lumii ce a fost manifestată de Dumnezeu,
Acum beneficiez oricând de nenumărate comori ale cunoaşterii supreme; şi peste tot acolo unde merg
Sunt veşnic fericit şi pe deplin liber.

poezie celebră de Milarepa
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

21 martie, ziua mondială a poeziei

Acum, fiind atâtea drame,
Scriind chiar opere complete,
Cu poezia mor de foame...
Cu epigrama mor de sete.

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!