Omul se îmbracă, are o locuinţă, vorbeşte, umblă, mănâncă, merge călare sau cu trăsura, fumează, se îmbată şi se dezbată, acţionează după reguli date şi invariabile, în ciuda diferenţelor destul de neînsemnate ale modei, care măreşte sau simplifică lucrurile, însă rareori le desfiinţează. De aceea, codificarea legilor acestei existenţe exterioare, aflarea expresiei ei filosofice, constatarea neorânduielilor dintr-însa era o lucrare de cea mai mare însemnătate. Starea societăţii ne transformă nevoile, trebuinţele, preferinţele în răni, în boli, prin excesele la care ne dedăm, mânaţi de dezvoltarea pe care le-o imprimă gândirea. De aici şi titlul, preluat din ştiinţa medicală: unde nu există boală fizică, există boală morală. Patologia vieţii sociale este o Antropologie completă, de care lumea ştiinţifică, elegantă, literară şi familială duce lipsă.

Balzac în Patologia vieţii sociale (1839)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când acceptăm circumstanţele date, situaţia care există, responsabilitatea se transformă în capacitatea de a da un răspuns creativ la situaţia dată (cea care există aici şi acum).

Deepak Chopra în Cele şapte legi spirituale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul nu poate gândi în profunzime, pentru că gândirea însăşi e lipsită de profunzime. Nu există ceva mai superficial decât gândirea, după cum nu există ceva mai profund decât Prezenţa, în care gândirea apare şi doar rareori îi zgârie suprafaţa.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Montbaillard răspunse că n-are posibilitatea de a verifica pe loc aceste date, dar că-l desfide pe Tozgrec să-i furnizeze cea mai vagă dovadă că societatea de astăzi nu este cu mult mai bună decât aceea a capitalismului timpuriu, când muncitorii crăpau de foame, sau decât aceea a Evului Mediu, cu ţăranii ei care ajungeau destul de rar la vârsta de patruzeci de ani. Din nou Tozgrec nu se expuse, ci pomeni opinia îndeajuns de răspândită a lui Jacques Léon Bogues, adversarul tradiţional al lui Montbaillard, după care calitatea vieţii acelor muncitori ftizici şi ţărani jegoşi din trecut era mai intensă decât a şomerului sau a mic burghezului de astăzi, cu toată asigurarea lui de boală şi abonamentul la crematoriu. Pe când cei dintâi mai aveau nişte speranţe, nobile ori nu, oamenii din societăţile îmbuibate nu mai au niciuna, iar în societăţile sărace idealul lor este de a se îndestula. Capitalismul timpuriu, continua Bogues, fusese plin de contradicţii şi soarta multora era mizeria; el a produs însă o forfotă culturală care s-a tradus în explozia mai multor adevăruri sau jumătăţi de adevăruri. Omenirea actuală, turmă imensă manipulată de nişte imbecili prin intermediul instinctelor ei celor mai joase, trăieşte fără cultură şi fără niciun adevăr.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există cunoaştere inferioară sau superioară, după cum nu există cunoaştere "ştiinţifică" sau experienţială. Întreaga cunoaştere, experienţă sau simţire este cea mai abilă înşelăciune, este Mahamaya/iluzie, este suferinţă. Orice cunoaştere care porneşte de la separare de la ""eu" care cunosc" este cea mai neştiută sabotare a fiinţei tale reale. Adevărata cunoaştere este fiinţare, este unitate, nu poate fi duală. Asta înseamnă că în fapt atât cunoscătorul cât şi obiectul cunoaşterii sunt iluzorii. Tu nu ai formă, nu ai fost născut vreodată!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este, până la urmă iubirea doar o boală – şi nu boala cea mai frumoasă, dar cea mai înspăimântătoare din câte există? Sau este ea o otravă, în care caz doar doza decide dacă efectul e unul binecuvântat sau devastator?

Patrick Suskind în Despre iubire şi moarte
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În decursul vieţii durerea sau suferinţa este inevitabilă. Trecem prin diferite situaţii care nu ne sunt pe plac, pierdem fiinţe dragi, ne confruntăm cu eşecul s. a. m. d. Toate aceste momente definesc o existentă normală umană. Însă ele sunt doar momente pe care le depăşim şi le integrăm într-o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp. Pe de altă parte, există suferinţă continuă la care ne supunem singuri atunci când stăm în situaţii disfuncţionale sau toxice: relaţii de diferite tipuri, job-uri cu care nu rezonăm, tipare mentale şi gânduri pe care le hrănim şi care ne determină să accesăm emoţii negative etc. Acest tip de suferinţă autoindusă nu trece de la sine, fără să acţionăm şi să schimbăm ceva în felul în care gândim şi trăim. Ea nu are nicio valoare evolutivă, nu ne ajută la nimic, ci este doar o formă de autoabuz la care ne supunem conştient sau inconştient. Suferinţa pe care o accepţi, pe care ţi-o induci singur obligându-te să stai în diferite situaţii negative, nu-ţi aduce nimic altceva decât boală fizică şi psihică.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul? Nu există "omul" decât în tratatele de filosofie care se mulţumesc cu abstracţiuni. În realitate există mai multe feluri de oameni. Există călăul, există victima, există martorul care se amuză, există martorul indiferent, care nu aude sau pleacă pentru că nu-i place spectacolul, îl deranjează sau îl face să sufere. Mai există şi cel care se revoltă. Dar pe acesta nu-l poţi vedea totdeauna, îl copleşesc martorii dintre care se aleg mereu şi călăii, şi victimele, pentru că spectacolul trebuie să meargă fără oprire...

Octavian Paler în Viaţa pe un peron
Adăugat de Ioana Faur
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există o persoană pe lumea asta care deţine controlul asupra ta, care te poate face să suferi sau să fii fericit, care hotărăşte dacă te simţi slab sau puternic, dacă eşti o victimă neajutorată sau un învingător, care are grijă de tine - de sănătatea ta psihică, fizică şi spirituală sau, din contră, care te îmbolnăveşte, care decide dacă îţi trăieşti viaţa visurilor tale sau eşti pur şi simplu purtat prin existenţă ca o frunză în bătaia vântului. Ştii cine este acea persoană? TU.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idealul moral cel mai înalt pentru care luptăm este să rămânem în armonie cu lumea fizică, aceea în care ne manifestăm fericirea, fără să rupem cu lumea morală, aceea care ne stabileşte demnitatea.

citat celebru din Schiller
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există multă suferinţă în lume: fizică, materială, mentală; suferinţa unora poate fi rezultatul lăcomiei altora. Suferinţa materială sau cea fizică este cauzată de foamete, lipsa unei locuinţe sau cea provocată de tot felul de boli. Cea mai mare suferinţă a omului este cauzată de singurătate, de lipsa iubirii.

citat clasic din Maica Tereza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singura sărbătoare adevărată pe care o cunosc şi pe care o vei cunoaşte şi tu, când te vei recunoaşte pe tine însuţi, ca tine însuţi este Sinele. Atunci toate sărbătorile exterioare vor păli în lumina acestei briliante sărbători interioare, care este însăşi Viaţa Divină, Sinele sau cel veşnic numit Dumnezeu! Nu există alta sărbătoare sau sacralitate mai presus de aceasta. Cel care o recunoaşte "devine" el însuşi inima cea vie a tuturor sărbătorilor, vidul, sau eternul Absolut.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum nu se poate vindeca o boală decât dacă i se cunoaşte cauza, la fel trebuie acţionat şi cu relele politice. Desigur, sunt îngrijite doar manifestările exterioare ale unei boli, acelea care izbesc privirea şi sunt mai uşor de deosebit şi de descoperit decât cauza adâncă. Şi de aici motivul pentru care atâţia oameni nu ajung nicicând să distingă efectele exterioare şi le confundă chiar cu cauza lor; ei preferă chiar să nege prezenţa unei asemenea cauze.

Adolf Hitler în Mein Kampf
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În realitatea vieţii sufleteşti, cuvântul este un complex de înţelesuri şi de simţiri care nu există niciodată singuratice, ci sunt totdeauna legate cu înţelesurile şi simţirile din alte cuvinte şi alcătuiesc astfel între ele ţesătura cea trainică a personalităţii unui individ, ca şi a unui popor. Această ţesătură este mai întinsă sau mai restrânsă, mai îndesată sau mai pe deasupra, după cum este şi firea individului; dar totdeauna este împletită din mai multe iţe ale spiritului omenesc, şi din când în când se ivesc încrucişări de fire, care pot pune în mişcare ţesătura întreagă, şi cu un simplu cuvânt se deschide adâncimea adâncimilor sufleteşti. Vorbeşte ca să te cunosc! Vorbeşte ca să te văd!

Jose Ortega y Gasset în Revolta maselor
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

I: Azi e sărbătoare? A. M: Singura sărbătoare adevărată pe care o cunosc şi pe care o vei cunoaşte şi tu, când te vei recunoaşte pe tine însuţi, ca tine însuţi este Sinele. Atunci toate sărbătorile exterioare vor păli în lumina acestei briliante sărbători interioare, care este însăşi Viaţa Divină, Sinele sau cel veşnic numit Dumnezeu! Nu există alta sărbătoare sau sacralitate mai presus de aceasta. Cel care o recunoaşte "devine" el însuşi inima cea vie a tuturor sărbătorilor, vidul, sau eternul Absolut.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu războiul, ci plictiseala va fi cea care va duce lumea la pieire. Din căscatul mare cât lumea va ieşi diavolul aducând sare pentru existenţă: "pasiunile ideologice" care vor zămisli o antropologie universală.

citat celebru din Paul Evdokimov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colecţionarul de răni

poate că teama pe care o invoc
nici nu există
nici oamenii întorşi de la muncă
cu haina purtată pe umeri ca un semn
de ultimă suflare a trudei
nu există
decât
o moarte prin care văd înăuntru

nu ştiu dacă e bine sau rău
toate acestea îmi inflamează iubirea
şi tot ce-am avut...
până la urmă aş putea spune că
nu există nicio amintire
cu un copil în pantalon scurt
ci doar un bătrân colecţionar de răni
pe care şi Dumnezeu l-a uitat

nu mai ştiu niciun cuvânt care începe cu mine
ştiu însă un loc pe unde nu mai trece nimeni
singurătatea cotrobăie prin umbră şi
muşcă
puţin câte puţin
îmi fac loc în propria-mi rană şi aştept...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare dintre concepţiile noastre principale, fiecare ramură a cunoştinţelor noastre trece în mod succesiv prin trei stări teoretice diferite: - starea teologică sau fictivă, starea metafizică sau abstractă şi starea ştiinţifică sau pozitivă. Astfel, a spus într-o zi Auguste Compte şi formula, rezistând victorioasă încercării faptelor, a rezumat pâna aici, în mod fidel, istoria intelectuală a omenirii. Suntem oare din întâmplare la o cotitură a acestei istorii? Căci iată un fenomen straniu, fără precedent în istoria gândirii. O ştiinţă ajunsă în starea pozitivă este în curs de a-şi schimba drumul ca să revină la starea metafizică. Iar această ştiinţă este cea mai simplă, cea mai veche, cea mai perfectă dintre toate, anume matematica.

F. Gonseth în Fundamentele matematicii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu Dumnezeu ne pedepseşte, ne pe­depsim singuri, aici, pe pământ. Există o lege cosmică, după care tot ce facem altora se re­percutează asupra noastră, mai devreme sau mai târziu, prin boală, necazuri şi nefericire. Iadul e mai degrabă o stare de spirit, o stare a conştiinţei noastre încărcate de rele.

Dumitru Constantin Dulcan în interviu (noiembrie 2016)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există om, oricât de înţelept ar fi, care să nu greşească uneori. Însă norocul oamenilor constă în aceea de a avea posibilitatea să facă greşelile neînsemnate sau în lucruri de minimă importanţă.

citat din Francesco Guicciardini
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât nu ne înşelăm gândindu-ne că liniştea constituie neapărat deşertul, vidul, absenţa oricărei activităţi, a oricărei creaţii, într-un cuvânt, neantul! În realitate, există linişte şi linişte, şi într-o manieră generală putem afirma că există două categorii: cea a morţii şi cea a vieţii superioare. Despre liniştea vieţii superioare vorbim aici şi pe ea trebuie să o înţelegem. Această linişte nu este o inerţie, ci o lucrare intensă ce se împlineşte în mijlocul unei armonii perfecte. Ea nu este nici vid, nici absenţă, ci o împlinire comparabilă cu aceea simţită de fiinţele unite de o mare iubire şi care trăiesc ceva atât de profund ce nu poate fi exprimat nici prin gesturi, nici prin cuvinte. Liniştea este o calitate a vieţii interioare.

Omraam Mikhael Aivanhov în Calea tăcerii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!