Femeia leneşă e ca o lampă fără lumină.

proverbe bengaleze
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia fără bărbat (pamflet feminist)

Femeia fără verighetă
Se spune că nu e completă.
E-un şoim lipsit de ochelari,
O ţară fără de tâlhari,

E-o scoică fără de arípi,
E nasul fără de polípi,
Gazelă făr' motocicletă,
Un peşte fără bicicletă.

poezie de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (9 mai 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O zi fără muncă înseamnă o zi leneşă.

Lucian Haşa (14 octombrie 2021)
Adăugat de Lucian Haşa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul fără femeie

Bărbatul fără de femeie
E-un templu ce-i lipsit de zeie,
Biserică făr de altar,
Un preot ce-i lipsit de har.

E stupul fără de regină
Şi pomul fără rădăcină;
E o grădină fără flori,
O faţă fără ochişori.

E-un corp lipsit de inimioară
Şi-i ca o casă fără scară;
E ca un trup lipsit de suflet,
Ca omul fără de răsuflet.

E casa care n-are uşi,
E marea fără pescăruşi,
Odaia fără de fereastră,
O goală şi umilă glastră.

E ziua fără de lumină,
E sportul fără-adrenalină;
E ochiul fără de privire
Şi viaţa fără de iubire.

E anul fără primăvară,
Arcuşul fără de vioară;
E ca toporul fără coadă,
Ca spadasinul fără spadă.

E ca şi spicul fără boabe,
Ca bradul fără de podoabe;
E cum e Cerul fără Rai,
Ca un naist lipsit de nai.

E făr de capsă un cartuş,
E oul fără gălbenuş,
O savarină fără frişcă
Şi făr de roată o morişcă.

E-o lampă fără de ulei,
Un templu părăsit de zei;
E ca mâncarea fără sare
Şi ca Pământul fără Soare.

poezie de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (9 mai 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia fără bărbat

Femeia fără de bărbat
E ca ogorul nelucrat,
E ca Pământul fără ploaie,
Ca fără boabe o păstaie.

Femeia fără de bărbat
E ca smochinul cel uscat.
Ca oul fără gălbenuş,
Ca o ştampilă fără tuş.

E-o barcă fără de vâslaş,
O puşcă fără de puşcaş,
Corabie făr de catarg
Pierdută în al mării larg.

E ca Crăciunul fără brad,
Ca apa care n-are vad;
E ca grădina fără gard,
Ca trupul fără miocard.

E ca un corp lipsit de cap,
Un car lipsit de-al său proţap;
Apoi mai este, ia aminte,
Precum un creier fără minte.

Lipsită de bărbat, femeie
Eşti ca o broască fără cheie,
Eşti puşcă fără de cartuş,
Vioară fără de arcuş.

pamflet de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (9 mai 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om fără răbdare este ca o lampă fără ulei.

citat din Alfred de Musset
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă leneşă –
pe baltă mii de cercuri
fără pic de vânt

haiku de Constantin Păun din Liniştea ierbii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărac fără răbdare, lampă fără ulei.

proverbe arabe
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viaţa inimii, sentimentele sunt ca soarele, amintirile ca luna tristă şi rece, mângâierile gândului ca o lumină de lampă, moartă.

aforism celebru de Nicolae Iorga din Cugetări
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia timidă iubeşte fără s-o spună, femeia interesată o spune fără să iubească.

aforism de George Budoi din Dicţionarul dragostei (1997)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot astfel cum o lampă nu poate arde fără ulei, nici omul nu poate exista fără Dumnezeu.

citat din Ramakrishna
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot astfel cum o lampă nu poate arde fără ulei, nici omul nu poate exista fără Dumnezeu.

citat din Sri Ramakrishna
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carmen saeculare

Voi întâlni femeia morbidă şi bizară
ce-şi reazemă trecutul de munţi şi de ferestre,
cu sângele de uliu, cu genele de ceară
sub umbra care piere a păsării măiestre.

Sub fluturii de lampă ai cărnii deopotrivă,
cu buzele uscate şi tâmplele în comă
voi întâlni femeia absentă dar lascivă
ca-n clipa când se scaldă pădurile-n aromă.

Ca-n clipa când se uită prin pomi melancolia
şi toamna intră-n oameni, şi frigul intră-n casă,
voi întâlni – şi-n treacăt scoţându-mi pălăria,
i-oi face semn cu mâna – femeia planturoasă.

(...)

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia fără piept

ce enervează la femeia
fără piept masculin
este femintatea ca o floră (?!) – în
tinzându-se pe toată
suprafaţa pământului

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

Din a bărbatului coastă,
Zămislită a fost... ea,
Unii o numesc Năpastă,
Alţii o numesc Nevastă,
Sau mai simplu... Femeia!

E un rău ce face bine,
Nu se poate fără... ea,
Pelin cu miere de-albine,
Spinul cu petale fine,
Sau mai simplu... Femeia!

Că-i soţie, mamă, noră,
Totu-i pustiu fără... ea,
Cumnată, mătuşă, noră,
Soacra acră ce ignoră,
Sau mai simplu... Femeia!

poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arzi, stea

Arde cu lumină pală
steaua mea de pricopseală;
spumegă-n bolţi
lungii ei colţi,
creşte fără măsură.
lacrimă cu burta la gură.
N-are, a ei, vreo scânteie,
slujba-i cu mine se-ncheie.
Fiece stea, gândi-vom,
e vegheată de-un suflet de om.
Arzi
cu gazul de lampă al păguboşilor barzi,
arzi, stea,
cât te vrea
dezvelite,
cu maşinăriile
inima mea!

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

Femeia te încurcă,
Femeia te descurcă,
Femeia te aburcă
De nu e... curcă!

epigramă de Ion Cicală din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia fără vârstă

Se crede încă tinerică
Chiar de-i mioapă şi obeză
Şi-apoi, parol, la o adică
Are toţi dinţii… la proteză.

epigramă de Ana Zegrean din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără

Fără Dumnezeu şi soare nu ai exista.

Fără apă nu ai exista.

Fără păduri nu ai exista.

Fără albine nu ai exista.

Fără hrană nu ai exista.

Fără animale nu ai exista.

Fără flori nu ai exista.

Fără culori nu ai exista.

Fără muzică nu ai exista.

Fără sunet nu ai exista.

Fără lumină nu ai exista.

Fără propriul corp nu ai exista.

Fără spiritualitate nu ai exista.

Fără forme de relief nu ai exista.

Fără plâns şi râs nu ai exista.

Fără natură nu ai exista.

Fără sentiment nu ai exista.

Fără foc nu ai exista.

Fără aer nu ai exista.

Fără univers nu ai exista.

Fără armonie nu ai exista.

Fără întelepciune nu ai exista.

Fără simţuri nu ai exista.

Fără smerenie nu ai exista.

Fără geometrie nu ai exista.

Fără suflet nu ai exista.

Fără pământ nu ai exista.

Fără gând nu ai exista.

Fără iarbă nu ai exista.

poezie de Cînepă Ştefan din Dumnezeu este lumina conştiinţei noastre, Fără...
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia, graţie divină

Femeia îngenunchează şi se înalţă
cu adevărată graţie divină,
dezleagă zăgazurile vieţii,
stăvileşte şuvoaie de lacrimi
şi împleteşte cu artă dorurile
într-o oază de simfonii lăuntrice
interpretate-n tonuri tainice.

Femeia deschide fante de lumină
în crângul fără hotare
al iubirii veşnic verde
şi cu înţelepciune vădită
păzeşte poarta de intruşi.

Femeia se prinde
în hora literelor,
plonjează discret dar adânc
pe tărâmul cuvintelor,
respiră controlat şi armonic
prin toţi porii deschişi spre
poemul speranţei abia şoptite
în culorile curcubeului.

Femeia, privire senină,
inimă blândă,
atitudine dibace
e mamă a durerii,
fiică a bucuriei,
soră a bunătăţii,
oglindă a hărniciei,
prietenă a naraţiunii,
doamnă a poeziei,
cu chip angelic
şi cunună de aur
a slovelor bine rostuite.

Pentru toate acestea
şi multe alte daruri,
IUBIŢI, FEMEIA!

poezie de Vasilica Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia, domnule

femeia, domnule, trebuie ţinută pe palme de-amor
cum ţii liniştea ta cea mai de preţ
în tezaurul muzicii de sacru,
o tăcere-i femeia acolo
cântându-ţi iubire cu ochii

domnule, femeia trebuie şoptită
nu strigată în gura mare
ca la vânzarea poftelor,
învelită-n lumină îţi intră-n privire
pe imnul de clipe

nu intra nedesculţ în odaia dinăuntru acelei
plătitoare cu banul iubirii la tine,
odrăslind tihne în plaiul zbuciumului tău
când dumnezeul e prea aproape de crepuscul în credinţă
şi lumânarea zideşte biserici de frică
fără de fum, ce să înalţe ruga la slavă

femeia, domnule, are cheia
ce descuie sipetul cu verighete
la nunta pruncilor cu viaţa,
acolo doarme fericirea femeii;
spectator la teatrul acesta
gândeşti luciferic a nu fi mai mult decât preludiul unei tragedii
pe sârma existenţei pruncul acrobat
la capăt îl aşteaptă femeia

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Afrodita
Comentează! | Votează! | Copiază!