
La Paști
Astăzi în sufragerie
Dormitau pe-o farfurie,
Necăjite și mânjite,
Zece ouă înroșite.
Un ou alb, abia ouat,
Cu mirare le-a-ntrebat:
- Ce vă este, frățioare,
Ce vă doare?
Nu vă ninge, nu vă plouă,
Stați gătite-n haină nouă,
Parcă, Dumnezeu mă ierte,
N-ați fi ouă...
- Suntem fierte!
Zise-un ou rotund și fraise
Lânga pasca cu orez.
Și schimbându-și brusc alura,
Toate-au început cu gura:
- Pân' la urmă tot nu scap!
- Ne gătește de paradă.
- Ne ciocnește cap în cap
Și ne zvârle coaja-n stradă...
- Ce rușine!
- Ce dezastru!
- Preferam să fiu omletă!
- Eu, de m-ar fi dat la cloșcă,
Aș fi scos un pui albastru...
- Și eu unul violet...
- Eu, mai bine-ar fi să tac:
Așa galben sunt, că-mi vine
Să-mi închipui că pe mine
M-a ouat un cozonac!...
fabulă celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!


Citate similare

Omletă cu cântec
Noaptea, când cântă cocoșul
Găinile tac.
Ziua, când cântă ele
După ou
Cântă și el
Deși n-a ouat
Îl ia ciocul pe dinainte.
La oameni e altfel
Bărbații sunt cu ouăle
Iar pe femei le ia
Gura pe dinainte
Și le fac omletă.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dilema unui ou de Paști...
Într-un coș stau zece ouă
Roșii, puse pe pervaz.
Ciocnind două câte două,
Întorc celălalt obraz.
Alte ouă-ncondeiate,
Pe o masă-n coșuleț,
Stau pe-o parte-ngândurate:
-Mai bine era-n coteț!
Și gătite cu mărgele,
Ouă multe zac pe scrin.
Le-au scos vintrele din ele;
Doamne iartă! Ce mai chin.
Ouă albe, nevopsite,
Pentru cozonac cu nuci,
Așteaptă nedumerite
Pitulate dup-un tuci.
-Vezi tu, frate, zise unul
Înțelept și mai poznaș!
Fug îndată, ca nebunul
Și-am să scot un pui golaș.
Speriat și alb ca varul
I s-a pus în gât un nod.
De nu părăsea cuibarul,
Rămânea un ou cu plod.
Nu vreau să ajung nici pască!
Cum aș mai putea s-o spui?!
Știe orice gură-cască;
Ou-i bun să facă pui.
Să mă pună sub o cloșcă,
Nu boit cu fard pe ochi!
Stau la cald, mai trag o dușcă,-
Să nu-mi fie de deochi...
Câte întrebări perfide:
Mă frământe-n cozonac,
Printre nuci, rahat, stafide
Și semințele de mac?!
Sau să intru într-o pască
Printre brânză și orez,
Să mă pună ca o mască;
Să fiu fond de ten pe miez?!
Nu vreau să ajung omletă,
Cot la cot cu un alt ou!
Țin și eu la etichetă;
Nu vreau să mă bea șodou!
Înțepat și șturlubatic
S-a-nvârtit și s-a foit
Și-a rămas flăcău tomnatic,-
A ajuns un ou clocit.
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Zile de ouat
Plouă și tac
și se ouă apa
și se face lac
trupul tău!
Taci că plouă!
peste porți cu chei
pe umărul ei
apa se ouă!
Plouă și tac
și țigla ne zboară
mă prefac în tine
tu clocești și taci
apă în chitară..
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oul lui Columb
Am auzit despre Columb și oul lui,
Dar până astăzi încă n-am aflat,
Te rog prietene de poți să-mi spui,
Dacă nui pasăre, cum de-a ouat?
epigramă de Paul Constantin (12 iunie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând de flăcări...
Oh, ce ochi, voi ochi de fată,
ah, și geana reîntoarsă,
nu doar una, amândouă,
ce frumoase sunt cu rouă,
ah, și gura, buze crude,
înroșite să se ude,
ah, și părul, părul galben,
Doamne, cum își freacă palme,
Doamne, uite-o cum zâmbește,
cum vorbește, cum pășește
Ah, ce foc arde în mine,
ce dorință plină vine,
of, de ochii ei spre mine,
m-ar ținti și ar rămâne,
pironiți cu o dorință,
cea de-am fi, de-acum, iubită,
cea de-ar stinge jar roșit,
doar de ea, că m-a privit,
doar de ea, c-a apărut,
chemând gândul meu năuc
Doamne, Doamne, ce dorință,
nu știu cum e cu putință,
Doamne, am o rugăminte,
cheam-o, cheam-o de oriunde,
adu-mi-o aici pe iarbă,
să-i fiu drag, să-mi fie dragă,
să o țin, noaptea, în brațe,
s-o sărut, să-ntreb ce face,
să o sorb, să o mângâi,
să îi fiu ca cel dintâi
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Soneria
Eu nu am timp de Dumnezeu!
Dumnezeu nu are timp de mine!
Eu mă uit la mine când am timp de El
Pe El îl doare în mine de mine.
( Sună Dumnezeu la ușă... Scuze,!)
Nu am avut suflet
să-i dau
El a zis zâmbind că vine și săptămână viitoare
Eu am zis că nu știu dacă trăiesc până atunci
El a zis
că bolnav nu pare!
Eu beam o bere cu Bau-Bau!
El tot se uita cu mirare.
Cu mirare i-am zis și eu
Auzi?
Nu vrei să bei ceva
sau ceva de mâncare?
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mil, hai pe balcon
Mil, hai pe balcon să vezi pe stradă
Cum trec muieri cu crupe de paradă,
Cum trec muieri cu crupe de paradă
Nu fi umil, nu vezi săltând pe stradă
Sâni de muieri aliniați ca de paradă,
Sâni de muieri aliniați ca de paradă
Grăbește-te, Mil, să prinzi pe stradă
Muieri purtând breton ca la paradă,
Muieri purtând breton ca la paradă
De ele să ne-apropiem furiș pe stradă
Să ne surâdă fă-le, Doamne, din paradă!
Să ne surâdă fă-le, Doamne, din paradă!
Și astfel unul dintre noi va cădea pradă
Rânjind la moartea din rânduri de paradă,
Rânjind la moartea din rânduri de paradă
parodie de Constantin Ardeleanu, după Cezar Ivănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Zgomotul nu dovedește nimic: uneori, găina face un biet ou și cotcodăcește de parcă ar fi ouat o planetă întreagă.
citat celebru din Mark Twain
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!




Moșnegelule dragă, n-am în traistă decât un cozonac copt în spuză și-o sticlă cu bere acră, da' daca-ți sunt pe plac bucatele astea, n-ai decât să te-așezi colea, lângă mine, să ne ospătăm împreună. Se așezară ei pe iarbă și când scoase Prostilă merindele din traistă, o dată-mi făcu niște ochi... și cum să nu facă dacă văzu dinainte-i un cozonac galben galben, de parcă ar fi fost plămădit numai cu ouă, și dacă băgă de seamă că berea se preschimbase în vinul cel mai de soi!
Frații Grimm în Gâsca de aur
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!



Moina
Și toamna, și iarna
Coboară-amândouă;
Și plouă, și ninge -
Și ninge, și plouă.
Și noaptea se lasă
Murdară și goală;
Și galbeni trec bolnavi
Copii de la școală.
Și-s umezi pereții,
Și-un frig mă cuprinde -
Cu cei din morminte
Un gând mă deprinde...
Și toamna, și iarna
Coboară-amândouă;
Și plouă, și ninge -
Și ninge, și plouă.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!



Moina
Și toamna, și iarna
Coboară-amândouă;
Și plouă, și ninge -
Și ninge, și plouă.
Și noaptea se lasă
Murdară și goală;
Și galbeni trec bolnavi
Copii de la școală.
Și-s umezi pereții,
Și-un frig mă cuprinde -
Cu cei din morminte
Un gând mă deprinde
Și toamna, și iarna
Coboară-amândouă;
Și plouă, și ninge -
Și ninge, și plouă.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!


Se vede că pentru iubirea ce ai către împăratul, stăpână, te uiți așa de galeș la mine. Ce pui de voinic era în tinerețele lui! Multe izbânzi am mai făcut noi amândoi! Dară de când am îmbătrânit, nici pe mine n-a mai încălecat altul. Și daca mă vezi așa de jigărit, este că n-are cine să mă hrănească ca el. Astăzi, uite, de m-ar îngriji cineva cum să-mi priiască mie, în zece zile m-aș face de nu m-aș da pe zece ca d-alde ăștia.
Petre Ispirescu în Ileana Simziana
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Bibliotecarul
Cititor de carte veche,
Cititor de carte nouă
El trăit-a printre cărți.
Orice-ar zice unul, altul,
De aici, din alte părți,
El este bibliotecarul
Ziditor unei cetăți,
Peste care ninge, plouă,
Trec lumești ostilități.
Ne citește fila nouă,
Recitește fila veche,
Bucurându-se de harul
Reclădind mereu altarul
Cel de flacără și rouă,
Ctitorie-n palme două,
Chiar de ninge, chiar de plouă.
poezie de Florin Grigoriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Peripețiile ouălor de Paște
De Paște, așa-i temeiul:
Obiceiul și bordeiul.
De-ați ști ouăle ce-ndură
Scuipi, ca de deochetură.
Mai întai sunt toate fierte,
Mă rog Domnului să-i ierte!
Apoi le trag prin vopsele,
Din creștet până-n pingele.
Pe-altele le-ncondeiază,
Pân' modelu-l cizelează.
Le sulemenesc obrazul,
De arată de tot hazul.
Ori scot vintrele din ele
Gătindu-le cu mărgele,
Că e sărbătoare mare
Și nu-i loc de eschivare.
Mai la nord, în Bucovina,
Alt obicei, bată-l vina:
Le picură-ncet cu ceară,
Fierbinte și rumeioară.
Unora, duse cu capul,
Le pun cu forța ciorapul,
Peste frunze adunate,
Ca să iasă-nzorzonate.
Gătite după tipicuri
Servite-s la mizilicuri.
Nu tu felu-ntâi sau doi,
Când e masa mai în toi.
Trec prin ditamai tapajul,
De când părăsesc cofrajul.
După ce-s gătite-n fine,
Dau peste altă rușine.
Vai de viața lor de ouă,
Le ciocnesc două cu două,
Izbindu-le ca berbecii,
Încercând de-s tari "dovlecii".
Și-apoi, orice farfurie,
Pare-un câmp de bătălie.
De-a valma-s amestecate
Coji, cu resturi de bucate.
Simți că te apucă splinul,-
Li s-a împlinit destinul,
Că nu-i cine să demaște
Odiseea lor de Paște.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorințe de orb
Iubesc să te privesc acum,
Căci mâine poate orb voi fi,
Iar talpa ta mică pe drum,
Lânga a mea va sta și nu voi știi.
Cerul o să mi-l amintesc,
Precum și marea totodată,
Albastru la tine-n ochi privesc,
Și firea ta puțin cam agitată.
O să-mi amintesc de ploi,
De cum arată o stradă udă,
Și de privirea ta ca un șiroi,
Cum mintea mereu îmi inundă.
Dacă m-ar ajuta norocul,
Să-mi amintesc tare aș vrea,
De buzele roșu ca focul,
Pe care le purta doar ea.
Sper să îmi aduc bine aminte,
De toată sticla de prin casă,
Să nu o sparg când stă cuminte,
Cioburi ce sufletul știe să descoasă.
La stele sunt nevoit să mă gândesc,
Și la cum arată atunci când mor,
Ca zâmbetul tău să îl amintesc,
Atunci când o să-mi fie dor.
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (noiembrie 2020)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!


Altă ipostază
Trece-un călător grăbit, fără mască, pălărie...
Din ce secol a venit?? N-a știut de pandemie?
Trece nor de ciori sub cer într-o mare gălăgie,
Speriate fiind în zori de atâta acalmie...
Trec și eu cu pasul lent... pentru ce atâta grabă?
Știu că mă privești atent sub balconul de la stradă.
Mi-am pus astăzi și mănuși, "brumărel" zâmbet schițează
-Te-am văzut pe internet dar în altă ipostază...
Râd și eu... am haină nouă, vreau să m-asortez cu toamna.
Mi-am pus galben la șiret... de la vulpe am luat blana...
De umbrelă am uitat... sper să fie zi cu soare,
Și-un albastru nepătat în a cerului culoare!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Lia: Faci injecții?
Lucian: N-am încotro. Stela nu-mi dă de ales. Cel puțin are mână ușoară, nu mă doare.
Lia: Măcar atât. Cu ce mă servești?
Lucian: Vei vedea.
Lia: Dar obrazul? Ți-a trecut puțin.
Lucian: Poate, puțin, numai că n-am voie să mă bărbieresc deloc, decât după vreo zece zile. Până atunci...
Lia: Zece zile?! De abia aștept să văd cum vei arăta!
Lucian: Așa, mulțumesc... Încurajează-mă!
Lia: Ce nu-ți convine? Mie-mi pari deja interesant, încă de acum.
Lucian: Îmi închipui... Nu pot să sufăr barba asta!
Lia: O să te obișnuiești cu ea. Cine știe, poate că după cele zece zile n-o să mai vrei deloc să te bărbierești.
Lucian: Așa crezi? Nici gând! De abia aștept să scap de pacostea asta! Eu, bărbos?! Nu-mi place deloc gândul ăsta!
Lia: Dacă asta te consolează, află că arăți foarte bine, cu sau fără barbă.
Lucian: Îmi imaginez... Ca un maimuțoi.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi este inima amară
Fie zi, sau fie seară,
Tot la voi îmi șade gândul.
Îmi este inima amară
Că vindeți casa și pământul.
Că vindeți munca mea de-o viață.
Nici ce-i al vostru nu păstrați.
În voi nu am nicio speranță.
Voi tot ce-aveți, înstrăinați.
Pe voi nu vă doare burta.
Pe câmp voi n-ați asudat.
Nu știți s-adunați cu furca,
Apă la vite n-ați dat.
În curte, păsări n-ați crescut.
Mâncați doar de cumpărat.
Grija casei n-ați avut,
De săpat, nu ați săpat.
Sunteți copii de bani gata,
Stați cu tehnica în cap.
Voi luați totul de-a gata
La greu, băgați capul în sac
Mă întreb și eu acuma
Ce se va-întâmpla cu voi?
Pe ce știți să puneți mâna
Dacă vine un război?
Voi nimic nu știți a face.
Vai și-amar de viața voastră!
Fie război fie pace,
Vai de România noastră.!
poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!



Pe străzile din mine, vânătoarea...
Ce străzi pustii scâncesc sub felinare!
Sunt bulevarde-ntregi prin carnea mea.
Și fiecare pas străin mă doare
Când calcă pe un vers de catifea.
Se răzvrătesc poemele din sânge
Și năpârlesc de straiul ce le-am dat,
Sonetul meu de gală, astăzi plânge,
Că, la un colț de stradă, l-am uitat.
E-o dimineață ca o noapte-adâncă.
O scară de mătase de-aș avea,
Aș tot urca, s-ajung la tine, stâncă
Ce muști cu foame din lumina mea.
Să-mi caut muza-n miezul de tăcere
În care mă tot chemi, cu-n zâmbet trist.
Ai gust sălciu și gust amar de fiere
Și-n tine, cum să râd și să exist?
Pe bulevardul principal se strigă,
Un țipăt mă despică, ca un cnut,
Ce-mi biciuește trupul de ferigă
Și tu nu ești să-mi fii dușman și scut.
În cârciuma vetustă-ți bei licoarea,
Pe-o stradă mică lângă atriul meu
Și regizezi cu ciudă vânătoarea
De îngeri ce-l iubesc pe Dumnezeu.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Tricolorul
Albastru, române, ți-e steagul,
Dar știi tu de ce? Să te-nvăț.
Albastru-nsemnează ciocoii,
Și tot ce-ți aduni tu cu boii
Din mila căldurii și-a ploii
Al lor e, și-acum și de-a pururi,
Și-al tău, cerșetorule, un băț.
Dar rabdă, c-o fac din iubire:
Să tem că te duce-n pierire
Belșugul prin trai cu răsfăț.
Și galben, române, ți-e steagul.
Iar galbenul spune de voi,
De cei de la pluguri, țăranii,
Voi galbeni de foame sărmanii,
De boli purtate cu anii
La scară, și dracul vă ducă!
Stăpânii au scumpe nevoi:
Va banque și dineuri și păsuri
Și-amante cu cai și mătăsuri,
Și toată nădejdea-i la voi!
Și roșu, române, ți-e steagul.
Și-un geniu e tâlcul, s-o știi.
Al neamului geniu, vezi-bine:
E roșu de-o tristă rușine,
Că vremea-ndreptării nu vine,
Că tot mai cu multe mânii
Ne-ajunge voitul dezastru;
Abisul între galben și-albastru
Satano, de unde ne vii?
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

