Bilanț
Ce scorojit e sufletul meu, Doamne,
Și desfrunzit de mult-prea aspre toamne...
Mi-a înecat speranțe noian de pâclă deasă
Și lâncede-anotimpuri, de tină, mă apasă.
Cu dinadins, văleatul, amar mă-nstrăinează
De tot ce-n mâlul vieții mi-ar ține mintea trează
De plumb mi-e viitorul la fel ca și trecutul
Și-n paradis de humă mă-mpinge, avan, urâtul.
Cu vremuri tot mai stranii m-alintă ziua fadă
E-o lume ce spre hăuri se-nghesuie să cadă.
E un vânt de nebunie ce-n ceafa lumii cată
E-un soi de frenezie tânjind spre Judecată.
Dă-mi, Doamne, ceasul sorții c-o oră mai în spate
Să simt din nou azurul la geamul meu cum bate
Și viu, țesând la vise, măreț să-mi pară anul -
Și Ți-oi plăti-n vecie cu cirta, cu toptanul...
poezie de Boris Ioachim (11 noiembrie 2009)
Adăugat de B. Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre urâțenie
- poezii despre trecut
- poezii despre toamnă
- poezii despre suflet
Citate similare
Din puterea Ta, dă-mi Doamne o lingură!
Sub cerul meu strălucitor din miez de zi,
Pășesc râzând în poiana cu narcise,
În depărtare zburdă veseli albii iezi,
Gândurile-mi fluturi se opresc în vise.
Pătrund agale în liniștea-mi plăpândă,
De mână mă ține El, Dumnezeul meu,
Din raze de soare îmi face ghirlandă
Și-mi țese din spice adorat macrameu.
Smerită-ngenunghez, de bucurie plâng,
Părinte Ceresc, în mine te regăsesc,
Plăpând dar verde viu lăstar mă simt în crâng
Și parcă-aș fi chemat de clopot strămoșesc.
Atâta pace și lumină Tu îmi dai
Și mă înveți să-mi duc crucea cea promisă,
Smerit eu te urmez Doamne, aici să-mi stai,
În inima-mi, punte a Cerului abscisă.
Și-n nopți de smoală fără stele eu aștept
Liniștea plăpândă iar să mă cuprindă,
Mereu al învățăturii tale adept,
În biserica ta sunt o simplă grindă.
Căci doar Tu poți aduce stelele pe cer,
Să-mi mângâi sufletul pierdut în negură.
Ești tot ce am, Ești cel mai viu și alb mister,
Din puterea Ta, dă-mi Doamne o lingură!
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre învățătură, poezii despre stele, poezii despre alb, poezii despre verde, poezii despre superlative, poezii despre smerenie sau poezii despre religie
Rugăciune
Dă-mi, Doamne, tinerețea înapoi
să merg pe deal cu mama și cu tata
să simt parfumul fânului cosit
și să duc apă rece cu găleata.
Dă-mi, Doamne, tinerețea înapoi,
să merg la școală, iarna, în opinci,
iar pe măsuța scundă din odaie
să n-ai nimic să pui ca să mănânci.
Dă-mi, Doamne, tinerețea înapoi
ca să învăț din nou la lumânare
să mai privesc lumina clară
a cerului cu stelele-n spinare.
Dă-mi, Doamne, tinerețea înapoi
s-ascult cum cântă cucul în pădure
și să nu simt nimic, de mă rănesc,
în mărăcinii rugului cu mure
Dă-mi, Doamne, tinerețea înapoi
așa cum o aveam în satul meu natal
căci am plecat după Izvorul Vieții
și, dintrodată, m-am trezit la mal.
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre școală, poezii despre tinerețe, poezii despre tată, poezii despre sat sau poezii despre păduri
Rugăciune
Dă-mi, Doamne, tinerețea înapoi
să merg pe deal cu mama și cu tata
să simt parfumul fânului cosit
și să duc apă rece cu găleata.
Dă-mi, Doamne, tinerețea înapoi,
să merg la școală, iarna, în opinci,
iar pe măsuța scundă din odaie
să n-ai nimic să pui ca să mănânci.
Dă-mi, Doamne, tinerețea înapoi
ca să învăț din nou la lumânare
să mai privesc lumina clară
a cerului cu stelele-n spinare.
Dă-mi, Doamne, tinerețea înapoi
s-ascult cum cântă cucul în pădure
și să nu simt nimic, de mă rănesc,
în mărăcinii rugului cu mure
Dă-mi, Doamne, tinerețea înapoi
așa cum o aveam în satul meu natal
căci am plecat după Izvorul Vieții
și, dintrodată, m-am trezit la mal.
poezie de Titina Nică Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce bine mă simt...
Ce bine mă simt cînd în clipa cea grea
aud glasul Tău cum mă cheamă.
O, pune-mi în inimă liniștea Ta
și scapă-mă, Doamne, de teamă.
Apucă-mi Tu brațul, puternic, și ia-l,
cînd marea mă-nvolbură-n spume.
Rămîi lîngă mine la oricare val,
și scapă-mă, Doamne, de lume.
Ajută-mi privirea spre Tine să țin,
predat închinării depline,
așterne-o maramă pe tot ce-i străin
și scapă-mă, Doamne, de mine.
Ce bine mă simt cînd în ceasul cel greu
simt liniștea-n piept cum revine.
O, scapă-mă, Doamne, de tot ce-i al meu
și umple-mă-n totul de Tine.
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, citate de Costache Ioanid despre inimă, poezii despre frică, citate de Costache Ioanid despre frică, poezii despre ceas sau citate de Costache Ioanid despre ceas
Rugă spre înviere
Aștept
cu
sufletul îmbrăcat de sărbătoare
Lumina Ta spre ființă
Doamne Iisuse Hristoase
Fiul cel pururea Nevinovat
al
Lui Dumnezeu
În genunchi
mă înalț
spre
Lumina Ta
Și-L simt
pe
Hristos
înviind
și-n
sufletul meu
amar
poezie de Costel Zăgan din Poezia în carantină (18 aprilie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărbători, poezii despre nevinovăție, poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos sau poezii despre Dumnezeu
Mi-e frică, Doamne...
Ajută, Doamne, neputinței mele,
Ajută, Doamne, sufletului meu,
Când ruga mea se-nalță către stele
Te-aștept să-i ieși în cale, Dumnezeu...
Adună-mi, Doamne, lacrimile plânse,
Ajuta-mă când vezi că nu mai pot...
Mi-e trupul greu și degetele strânse,
Mi-e frică, Doamne, să nu mor de tot.
Apleacă-Ți, Doamne, dragostea spre mine
Și ține-mă în brațe, Sfântul meu
M-aș ridica și-aș îndrăzni la Tine
Chiar dacă-s om și Tu ești Dumnezeu...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre sfinți, poezii despre plâns, poezii despre moarte, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu-mi lua iubirea
De ce plâng, Doamne? Că am sufletul plin
De dragoste, de dor și de credință?
Cum aș putea eu, Doamne, să spun că e un chin
Să simt tot ce mi-ai dat? Îți port recunoștință!
Mi-ai dat iubire și speranță în destin,
Mi-ai dat credința pentru-o-ntreagă viață.
Cum aș putea să plâng că am sufletul plin?
Cad în genunchi plecându-mi a mea față.
Și-Ți mulțumesc, Doamne și Te implor acum,
Să nu îmi iei nimic din tot ce Tu mi-ai dat
Și chiar dac-am să plâng în lungul vieții drum,
Să nu-mi consideri plânsul ca pe un greu păcat.
Și-Ți mulțumesc pentru că, Tu, îmi ești
Tot sprijinul, tot reazemul din viață;
De rele, Doamne, Te rog să mă ferești
Și dă-mi iubire, și dă-mi, Te rog, speranță.
Iubire pentru oameni, speranță-n veșnicie,
Dă-mi liniștea de care am nevoie,
Ferește-mă, Doamne, de ispită și prostie
Și lasă-mă să cred, Te rog, Doamne, dă-mi voie.
Să sper și să cred în dragostea și-n mila Ta,
Să simt că nu e vis speranța pe pământ
Și ia-mi, Te rog, viața și fă ce vrei cu ea,
Dar nu-mi lua iubirea, e tot ce am mai sfânt.
rugăciune de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre sfințenie, poezii despre recunoștință sau poezii despre prostie
Alean de toamnă
În seara vânătă de toamnă -
Sărută-mi ochii umezi, doamnă
Căci vin spre mine, fără nume
Gândiri despre sfârșit de lume.
Și simt în piept tot plumbul lumii
Și aud tăcerea grea a humii.
Aud cum plâng copaci în toamnă
Sărută-mă pe suflet, doamnă.
Prohodul frunzelor mă frânge
Și plânsul lor - în mine plânge.
Când văd cocori cum cârduri pleacă
Sărută-mi fruntea ce se-apleacă.
Cu vântul ce miroase-a moarte
Simt cum tristeți vin de departe
O, dulce doamnă, de-ai putea
Vreau să-mi săruți tristețea grea.
Miresme amare de pelin
Solesc zăpezi ce-ndată vin...
Sub pomi ce-n vânt se zbuciumă
Pe inimă sărută-mă.
Cu zâmbetu-mi, ce-n plâns se scaldă -
Vreau să-ți sărut făptura caldă
Căci tu îmi ești, sub zguri de toamnă,
O primăvară dulce doamnă...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre sărut, poezii despre copaci, poezii despre zăpadă sau poezii despre tăcere
Cât păcatul m-a purtat...
Cât păcatul m-a purtat
cincisprezece toamne,
toți mereu m-au lăudat
nimeni nu s-a supărat,
nimeni Doamne!
Cât la cel rău i-am slujit
cincisprezece toamne,
toată lumea m-a iubit
nimeni nu m-a prigonit
nimeni Doamne!
Cât de lume mi-a plăcut
cincisprezece toamne,
orice rele-aș fi făcut
nimeni nu m-ar fi-abătut,
nimeni Doamne!
Cât trecură ca un fum
cincisprezece toamne,
nimeni nu mi-a stat în drum
să mă strige ca acum
nimeni Doamne!
Dar de când mă port să-Ți plac
(trei ori patru toamne)
bine caut mereu să fac
și tot nu mă are-n plac
nimeni Doamne!...
O, mereu de-aș fi-un pribeag
toate-a vieții toamne,
ura tuturor o trag,
mi-e de-ajuns că mă ai drag
azi Tu Doamne!...
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare, poezii despre prezent, poezii despre laudă, poezii despre fum sau poezii despre bine și rău
Mai dă-mi vreme
Anii vin și trec prea iute
Mulți, puțini, cum ne e dat,
N-au urechi ca să asculte
Ruga noastră, au zburat.
Stau atunci și mă gândesc
Ce-mi rămâne-n urmă mie?
Am știut cum să trăiesc
Punând suflu chezășie?
Pierzând zilele de-a rândul
Cu îndemnuri trecătoare,
Încropind din aburi, visul
Ce pierea la simpla boare.
Socotind cum clipa pleacă
Și doar grija îmi rămâne,
Văzând luntrea că se-neacă
Am vâslit spre-nchinăciune.
Te rog, Doamne, mai dă-mi vreme
Să ating al meu liman!
Spune-mi, Doamne: "Nu te teme!"
Când am frică și alean.
Pentru suflet dă-mi o haină
Din iertare și iubire,
Să o spăl în mare taină
În lumină și smerire.
Nu vreau inimă pustie
Din argint și nestemate,
Fă-o, Doamne, simplă, vie
Să o simt în piept cum bate.
Când din lume am să plec,
Nu știu când, poate și mâine,
Fie-mi ceasul bun să trec
Vămile ce duc spre Tine.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre vestimentație, poezii despre vamă sau poezii despre urechi
Din văi urcă ziua
Din văi urcă ziua mai sus, tot mai sus,
cu pașii-n lumina, zglobie -
"Ci unde te duci? Spune-mi unde?" -
"Doar vezi că vârful de munte mă-mbie."
Deodată se-ntunecă muntele tot,
și culmea de aur dispare -
"Ci unde ești? Unde?" și dibui în jur -
pământul e mut până-n zare.
Și iată-ntr-o clipă mă simt părăsit -
pierită e ziua mea oare?
În friguri, privirea-mi zdrobită de dor
spre vale-a-nceput să coboare.
Trecutul meu tot e acolo, în nori -
și simt cum mă-ncearcă mâhnirea -
mi-e frică și-s trist de parcă-ar veni,
ca-n ceasul suprem, ispășirea.
poezie clasică de Jan Neruda
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre munți, poezii despre ziua de naștere, poezii despre văi, poezii despre promisiuni sau poezii despre nori
Rugare
Dă-mi, Doamne, Tu, ce nu știu eu a cere
Și cere-mi Tu ce nu știu eu a da
Căci tot ce-mi dai mi-aduce mângâiere
Și tot ce dau să fie-n slava Ta.
Dă-mi, Doamne, tot ce aș putea-nțelege
Și cere-mi tot ce nu pot cuprindea
Ca să mă-nvăț o simplă, strictă lege
Să am mereu cuprinsă-n firea mea.
Dă-mi, Doamne, Tu, poruncă de la Tine
Ca tot ce n-am să pot să dau oricui,
Să stea pe veci Cuvântul Tău în mine,
Și greutăți să nu fac nimănui.
Dă-mi, Doamne, Tu, știința cea pe care
Tot Tu s-o ceri spre Tine-a o-ndrepta,
Că nu mi-ai dat nimic spre îndreptare
Ce să nu pot pe umeri a purta.
poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știință, poezii despre legi sau poezii despre cuvinte
Psalm, II (de suavitate)
Doamne, peste nori și stele
Peste vise oarbe și/ sau rebele
Am îngenunchiat în gândurile care
Au miez de lumină, doruri și răbdare!
Doamne, întru metafore captive
Verbele ard între vii substantive
Schițând rod, iubire și trufie
Speranța înnobilând ruga ce-nvie!
Doamne, nu mai am răni destule să
Împart părți din mine și pedeapsă...
Mă ocolesc vrajmașii ce se-ntorc
Știind că nu mai am eu azi noroc!
Doamne, în genunchi spre Crucea Ta sufletul suie
Și te rog pune-mi trupul tot, tot sub cuie...
Să fiu și nord și sud și cer și pământ
Sub blazonul vieții: Sunt-cel-ce-sunt!
Doamne, mă învie în dor și suav
Să nu fiu lumii acesteia efemer, bolnav...
Rodește-mă în Sufletul viu, sincer și înalt
Ca Fiul Tău de-a pururi, CREȘTIN ADEVĂRAT!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre înălțime, poezii despre verb sau poezii despre substantiv
Naște-mă, Doamne!
Naște-mă, Doamne, mai naște-m-o dată
În ochi de lagună cu pleoapa de cer
Să-mi fie trăirea senină și iată
Cu zorii lumină spre lume să zbier!
Naște-mă, Doamne, mai naște-m-o dată
O floare, ca nopții să-i fiu temnicer
Din alb să-i dau mireasma mea toată
Și-n zorii de zi sub lumină să pier...
Naște-mă, Doamne, mai naște-m-o dată
O undă albastră-n izvor să ofer
Oceanului aprig ce-n brațe m-așteaptă
Mai naște-mă, Doamne, un petec de cer...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ocean, poezii despre noapte, poezii despre flori sau poezii despre dimineață
Dă-mi, Doamne, o durere!
Dă-mi, Doamne, o durere,
Dar să nu fie moarte,
Și-oleacă de putere,
Să scriu încă o carte.
Nu ți-am cerut prea multe
Când m-am rugat la tine
Prin locurile culte
Ascunse-adânc în mine.
Nu ți-am cerut palate,
Nu ți-am cerut o pâine,
Voiam doar sănătate,
S-apuc ziua de mâine,
Iar tu, din bunătate,
Mi-ai dat atâtea zile;
Le-am irosit pe toate,
Făcându-le sterile.
Te rog, mai dă-mi o șansă,
Oricât ar fi de mică,
Să pot intra în transă,
Și chiar în miez de frică,
Să văd iar universul,
Cum se desparte-n două,
Și să primesc chiar versul
Din ochii tăi când plouă.
Dă-mi, Doamne, rațiune
Dincolo de simțire,
Și lacrimi, poțiune
Cu gust de nemurire,
Să simt cum bate vântul,
Să simt cum curge apa,
Să simt plângând-pământul
Când se-adâncește groapa.
Să simt întreaga lume
Cum o ating cu mâna,
Și-n valul fără spume
Să-mi limpezesc româna.
Dă-mi, Doamne, frenezia
Și dorul cu suspine,
Când vine poezia,
Să mă gândesc la tine,
Dă-mi, Doamne, o durere,
Dar să nu fie moarte,
Și-oleacă de putere,
Să scriu încă o carte.
poezie de Ionuț Caragea din Eu la pătrat, ediția a II-a (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre sănătate, poezii despre pâine sau poezii despre ploaie
Lui
De n-aș avea în lume, de n-aș avea uitarea
Din inimă să-mi spele, cu patos frământarea
Aș crede mai mereu că-n viața asta-ntreagă
Sunt simplu lut aprins ce nu se mai încheagă.
Mă simt un vas topit, o luntre în derivă
Ce nu-mi aparțin nici mie, dimpotrivă,
Sunt naufragiat pe-o insulă din mare
Iar clipele mi-s grele și visele amare.
Privirea mi-o ridic spre cerul plumburiu
E noapte-n mine, Doamne, și nu pot să descriu
Cum mi se pare drumul pe care-acum pășesc
Ca un etern supliciu ce-n taină-l ispășesc.
Și simt în jurul meu o ploaie, o furtună
Când norii tot mai negri în jurul meu se-adună
Să-mi smulgă chiar din suflet, brutal și odios
O ultimă nădejde, aceea în Hristos.
Să nu m-abadonezi, să nu mă lași în lume
Grămadă de atomi ce-s lepădați anume,
Să Te apleci asupră-mi cu dor mistuitor
Și să-mi șoptești cu drag: Îți sunt Mântuitor!
poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre negru, poezii despre mântuire sau poezii despre lut
La geamul meu
la geamul meu nu bate nimeni..
doar noaptea-n somn pare s-aud
același glas venit din vremuri
de demult
la geamul meu nu bate nimeni
se scutur crengile de nuc
când vântul este prea puternic
și-l ascult
la geamul meu nu bate nimeni..
doar razele de lună reci
îmi spun acum... că niciodată
nu mai treci.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn sau poezii despre crengi
Rondel predestinării
RONDEL PREDESTINĂRII
Enigmatic, ceasul sorții
bate, de timp neînfrânt,
la viață chemând nepoții
celor pe drum spre mormânt.
Să învârtă acul roții
spre al vieții legământ.
Enigmatic, ceasul sorții
bate, de timp neînfrânt,
Tot din veșnicia nopții
am renăscut în cuvânt,
într-o pauză morții.
Dar mă ascunde-n pământ,
enigmatic, ceasul sorții.
Maria Filipoiu
rondel de Maria Filipoiu din Rondeluri dedicate
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Maria Filipoiu despre viață, citate de Maria Filipoiu despre timp, citate de Maria Filipoiu despre noapte, citate de Maria Filipoiu despre moarte, citate de Maria Filipoiu despre cuvinte, poezii despre Maria sau citate de Maria Filipoiu despre Maria
Rugă (Moto)
O ceață
deasă, deasă,
se-așterne
peste mine,
ridic ochii
spre Ceruri,
spre Tine, Doamne,
strig:
Ridică-mă-n
lumină
și Uită-mi
de păcate,
și Fă
să nu-mi mai fie
tot sufletul...
un frig!
rugăciune de Gheorghe A. Stroia din Rugă (1 ianuarie 2015)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Gheorghe A. Stroia despre suflet, poezii despre ochi sau citate de Gheorghe A. Stroia despre lumină
Rugă pentru toamnele mele
Motto: Roadele creștine au și ele toamnele lor.
Rupe-mi lanțurile, Doamne,
Lasă-mă să ies din mine
Și mai dă-mi vreo două toamne,
Să-mi coc roadele creștine!
Inimii găsește-mi cheie,
Că mi-i dăltuită-n piatră
Și-i închisă-n ea o zmeie
Ce o ține ferecată!
Și odată ce-i deschisă,
Unge-mi-o cu sfânta-Ți tină,
Dă-i speranța cea promisă,
Umple-o, Doamne, de Lumină!
Dar Te tog să ai răbdare,
Dă-mi Lumina cu încetul,
Că-ntunericul mi-i mare
Și-ndărătnicit procletul!
Și lungește-Ți mila, Doamne,
După cât de-ncet mi-i pasul,
Rabdă-mă vreo două toamne,
Până-mi hotărăști ispasul!
rugăciune de Gheorghe Pârlea
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!