Moştenitorii

I-au făcut o groapă STAS,
La un an şi parastas,
Tot rostind o rugă vie:
"Doamne, dă să nu... învie!"

epigramă de Emil Roman din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă bahică

Dacă soarta mă aruncă
Pe o insulă pustie,
Adu-mi, Doamne, pentru "muncă"
Doar o vie şi o vie!

epigramă de Viorel Frîncu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf

Aici doarme Păstorel,
Dar ce crudă ironie:
I-au sădit la groapă flori
Şi-a ieşit... viţă de vie!

epitaf epigramatic de Aurelian Păunescu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă înaintea confirmării pe post

Supusul Tău, veşnica-ţi slugă,
Îţi adresează, Doamne, rugă:
Prin sluj, ofrande şi-nchinare
Să pot să ţin... tot Postul Mare!

epigramă de Nelu Vasile din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viţa de vie tot învie, cea de boz pică jos.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alan (după operaţia estetică a lui Evelyne): Ce s-a întâmplat cu gura ta?
Evelyn: Am făcut o mică procedură.
Alan: Ce fel de procedură?
Charlie: I-au luat nişte grăsime din fund şi i-au injectat-o în buze.
Alan: Ce au făcut? Au folosit tot fundul?

replici din filmul serial Doi bărbaţi şi jumătate
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă de ziua nunţii

Doamne, vin de ne cunună,
Însă fii mărinimos:
Fă să fie-atât de bună
Cât sunt eu de păcătos!

epigramă de Emil Cremer din ziarul "Viaţa Buzăului" (2 iunie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă pentru ţăran

Doamne, de ţăran să Te înduri
Că şi el, sărmanul, câte-ndură...
Are tot mai multe bătături
Şi tot mai puţine-n bătătură

epigramă de Florin Rotaru (2009)
Adăugat de Florin Rotaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strop de apa

Cum arde iarba-n secetă şi soare,
Tânjind un strop de apă să învie,
Aşa îmi arde sufletul şi doare,
Că ai în piept o inimă pustie.

Mi-ai dat speranţe, m-ai făcut să cred,
Că tot ce îţi doreşti există-n mine
Şi c-o să am putinţa să-ţi dezmierd
Tot timpul viaţa, zilele senine.

Mi-ai dat iubire când nu ţi-am cerut,
Mi-ai dat o clipă din întreaga-ţi viaţă
Şi chiar dacă de mult n-ai apărut
Eu cred că mai există o speranţă.

Speră şi iarba-n secetă şi soare
Că va primi un strop de apă vie,
Speranţa-i o iluzie trecatoare.
Iubirea moartă, nimeni n-o învie!

poezie de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

parastas

Parastas: Onomastica decesului.

definiţie aforistică de Tudor Muşatescu din Dicţionarul umoristic al limbii române
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marele parastas

De a Marinei mândră zi,
Un parastas cu cale-ar fi,
Să plângem Flota ce-am avut-o,
Pe care Băse... a vândut-o...

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna-n vie...

Vie moartă; moartă-n vie
stă de strajă o mumie
vin ţăranii s-o învie
vie moartă, moartă-n vie...

Morţi pe dealuri stau aracii
stau în vii sfidând copacii
via-nvie şi-o s-o ţie
doar de-o fi să fie vie...

Via s-a uscat şi-nvie
numai dac-ar fi să vii
s-o stropeşti cu apă vie
vie moartă... nu învii?...

Vii la vii să vezi de vie
vrei s-o uzi să o reînvii
te-ntâlneşti cu cea mumie
şi te pui să tai la vii...

Vii la noi toamnă târzie
printre frunze ruginii
vii să vezi ce fac prin vie
morţi ţăranii după vii...

Vie moartă... nu învii?!

poezie de Gheorghe Gurău din Volumul "Cochetând cu muzele" (2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fapte bune şi fapte rele

"Spune-mi," a întrebat Stas, " ce este aceea o faptă rea?"
Dacă cineva-i ia vaca lui Kali," a răspuns el după o scurtă reflecţie,
atunci e o faptă rea." "Excelent"! a exclamat Stas,
"şi care-i o faptă bună?" De data asta răspunsul a venit imediat:
"Atunci când Kali ia vaca altuia e o faptă bună."
Stas era prea tânăr pentru a percepe că vederi similare
despre fapte bune şi fapte rele erau enunţate în Europa
nu numai de politicieni, ci de naţiuni întregi.

poezie clasică de Henryk Sienkiewicz din În pustietate şi sălbăticie, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă blestemată

Ia-mi, Doamne, dorurile toate,
Trecutul ia-mi-l, dacă vrei...
Din viitor îţi dau o parte,
Te rog să-mi laşi doar ochii ei!

Mă poţi închide în tenebre,
Aruncă-mă în gropi cu lei,
Am să-mi compun marşuri funebre,
Dar, Astăzi, lasă-mi trupul ei!

Mă convertesc la veşnicie,
Păcatele lumeşti să-mi iei...
Mă mulţumesc să-ţi fiu doar ţie,
De-mi dăruieşti sufletul ei!

Doamne, ce rugă blestemată...
Ce neghiobie am făcut,
Să cred că vei putea vreodată
Să schimbi ce-a fost dintru-nceput!

poezie de Daniel-Petrişor Dumitru (23 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Doamne, nu mă blestema,
Cu o crâncenă durere,
Mai dă-mi timp spre-a conjuga
Verbul "a avea – avere".

epigramă de Ion Romanescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Doamne, stă-n puterea Ta
Şi Te rog atâta doar:
Fă-mă hoţ, bandit, tâlhar,
Însă nu parlamentar.

epigramă de Alexandru Truţă
Adăugat de Alexandru Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, mai fă o minune!

Eu credeam că-s cel mai tare
Că eu sunt cel mai vestit...
Dar în faţa ta o doamne...
Mi-am dat seama că sunt mic.

Adunata-m lucruri multe,
Averi... multe am vrut să am.
Dar mi-am dat seama o doamne
Că de fapt... eu gol eram.

Mă-n'brăcam cu haine scumpe,
Cine mai era ca mine.
Dar mi-ai arătat o doamne...
Că de fapt eram un nimeni.

N-ascultam nici o povaţă
Rele multe am făcut.
Tu... o doamne... mi-ai dat viaţă
Ce am strâns tot am pierdut.

Cunoscuta-m vitejia,
Mândru tare am mai fost.
Dar pierduta-m bătălia,
Fără a crede în Hristos.

Am primit botezul doamne...
Ca să-mi fie de folos.
Prin puterea ta ce-a mare
Ai salvat un păcătos.

Eu... l-as tot în astă lume
Că de fapt... nu i-au nimic.
Doamne te rog... fă minune
Şi salvează- mă un pic.

Ia- mă în împărăţia... care
Sus în cer o stăpâneşti.
Ştiu doamne că ai răbdare
Eu aştept... vin când doreşti.

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Sunt, Doamne, oaia rătăcită,
Păcate strâns-am cu duiumul,
Nu mă mai duce în ispită
Fiindcă ştiu şi singur drumul.

epigramă de Mircea C. Dinescu din Revistanouă, nr. 7 (2009)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Se ruga ieri un bătrânel,
Sedus de-un mijloc tinerel:
- Fă-ţi milă, Doamne generos,
De păcătosul... cel de jos!

epigramă de Ioan Hodaş din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Realitatea copiază arta

Urmând
una
din
directivele liricii
Anei
Blandiana

Pârinţii mei
(mama în special)

M-a(u)
răsturnat
direct
din mormânt
în
leagăn

Şi astfel
în
copilărie
semănam
c-un moşneguţ
de
treabă

Jucându-se
cu
barba
prin
iarbă

La porţile
creaţiei
şi
ale
iubirii

Am
sunat
cu
clopoţeţlul bisericii
din
sat

Şi
iată-mă
acum

Bărbat
adevărat

Aşteptând
să vină
ambulanţa

Să mă
ducă
la
maternitate

Pentru
parastas

Doamnelor
şi
domnilor

zău

că-i
STAS

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (26 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea ce nu mai moare
Singurătatea mea e catedrala
Ce-am plăsmuit-o plămădindu-mi lutul
Şi-am ridicat-o pe diagonala
Ce mi-a trasat-o însuşi Absolutul
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea ce tot învie
Singurătatea mea e genialul
Sorbit tăcut din cupa nebuniei
Şi eu care credeam că sorb nectarul
Din sobrul Absolut al veşniciei
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea e tot ce doare
Singurătatea mea-i o blasfemie
Sortită să-şi găsească alinare-n lutul
Acestui colţ de Rai şi Românie
Mai singur decât însăşi Absolutul
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea e nostalgie...

poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!