Seara în casă
Când luminile sunt stinse
Și am simțurile-aprinse,
Cum nu-s lemne, mai deloc,
Doar din dragoste fac foc.
epigramă de Viorica Bejenaru din Cenaclul "Verva" Galați (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Sunt femeie
Eu nu-s doar om, sunt o dorință.
Nevoia ta de dragoste.
Când nu te-nfrunt am biruință,
Piedestal ți-am brațele.
Eu nu-s doar om, îți sunt o foame.
Nevoia ta de-a răsfăța.
Când te iubesc mă ții pe palme
Și mă ridici deasupra ta!
Eu nu-s doar om, sunt visul tău,
Nevoia ta de a avea.
Creată-am fost de Dumnezeu,
Răspuns la rugă să îți dea!
Eu nu-s doar om, eu sunt FEMEIE!
Nevoia ta de-am fi pe vrere.
Când nu mă lupt ți-s
Dumnezeie,
Căci tu-mi cedezi a ta putere!
Eu nu-s doar om, sunt înger sfânt.
Nevoia ta de-a te-mplini.
Din cer venit-am pe pamânt,
Jumate ție spre a-ți fi!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veteranul
Scrie domnul, cu temei,
Mai ales despre femei.
Din viață-atât i-a rămas
Restul? Sunt la parastas.
epigramă de Viorica Bejenaru din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luminile lumii sunt stinse
Luminile lumii se sting,
Mai sclipesc câteva prin cetate,
Armate mondiale înving,
Generații sub spectrul lui Marte.
Aș fi vrut să trăim ca-n trecut,
În lumina Cetății Eterne,
Conjurații conspiră tăcut,
Să ne prindă-n capcane moderne.
Te mai am, te mai vreau, cum să nu?
Dar minunile lumii sunt stinse,
Și le vezi uneori numai tu,
Prin cetăți, cu luminile-aprinse.
Suntem totuși doar doi străini,
Ne strivește apusul ce vine,
Mai aprind împărați bizantini,
Candelabrele gintei latine.
Te mai vreau, te mai pot, te mai simt,
Dar ne sting conspirații mortale,
Reaprindem lumini pe Pământ,
Luceferi în cetăți ancestrale,
Care eu, care tu, care noi,
Mai veghează în noapte ruina?
Au rămas pe Pământ doi strigoi,
Prin cetăți să aprindă lumina.
Mă mai ierți, mă înșeli, te mai iert,
Peste lume se trage cortina,
Așteptăm într-un secol incert,
Un profet să aprindă lumina,
Te iubesc, te iubesc, cum să nu?
Dar luminile lumii sunt stinse,
Și-am rămas pe Pământ eu și tu,
Să veghem candelabrele-aprinse.
Pentru noi se trezește-un apus,
Pe Pământ un apus mai răsare,
Când cocorii luminii s-au dus,
Semănăm prin amurg felinare.
Iar lumea dacă nu ne mai vrea,
Cu lumini condamnate la moarte,
Te invit să plecăm, draga mea,
Luminând pe planeta lui Marte...
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Medicală
Sunt un medic consacrat
Și pe mulți i-am vindecat.
Pe-unii n-am putut, se știe,
Ca să-i vindecf de... prostie!
epigramă de Viorica Bejenaru din Cenaclul "Verva" Galați (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarcerea țăranului
Dânsul merge tot la țară
Și pământul greu și-l ară,
Dar, pocnind, la vremuri noi,
Tot din bici, pe lângă boi!
epigramă de Viorica Bejenaru din Cenaclul "Verva" Galați (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui epigramist
Tu ai talentul ca o zestre!
Ce mare ai ajuns maestre:
Cu epigrama ieși pe piață
Și-o vinzi rapid, ca pe verdeață.
epigramă de Viorica Bejenaru din Cenaclul "Verva" Galați (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
De actualitate
Azi vinul clocotește în pahare
Și vântul șuieră prin buzunare,
Dar toată lumea este fericită
Că-i fraierită!
epigramă de Viorica Bejenaru din Cenaclul "Verva" Galați (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Martial
De mii de ani, acest titan
Poet, cutreeră văzduhul,
Scânteietor și suveran,
Dar ni-i contemporan... cu duhul!
epigramă de Viorica Bejenaru din Cenaclul "Verva" Galați (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-s
Nu-s nici hoț... nebun nu sunt,
Dar iubesc, iubesc ochi verzi,
Nu-s batrân... am păr cărunt,
Vreau în tine să mă pierzi.
Nu-s tâlhar... haiduc nu sunt,
Port iubirea-n cingătoare,
Cu păr negru... fir mărunt,
Chipul trandafir în floare.
Nu-s director... nici golan,
Dar te vreau a mea stăpână,
De-aș rămâne făr-un ban,
Tot voi cere... a ta mână.
Nu-s actor... nici negustor,
Dar doresc cu-nverșunare,
Să te culc lângă izvor
Și să te înalț spre soare.
Nu-s bețiv... nici păcătos,
Cred în dragoste și-n vise,
Dar iubesc tot ce-i frumos,
Chiar dacă-mi sunt... interzise.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marele horn
Cei morți nu-s ca noi. Suspendați
în pacea amiezii, le lipsește
sațietatea și setea. Ei au dispărut,
dar există. Ochii lor sunt sunt în altă parte,
mâinile lor nu mai mângâie, dornice
sau temătoare sunt deja mușchi pe pietre.
Ei poartă lămpi stinse,
pelerine de ploaie uzate, scuturi sparte.
Noi îmbrățișăm și-aprindem toate luminile,
măturăm pretutindeni momentul prezent.
Simțim respirația fiecărui fir de iarbă
în ceafa altui fir de iarbă
sau în el însuși:
ne surprinde și ne înfioară,
pentru a se întoarce apoi încetișor în lemnul
care a fost cândva rumeguș luat de vânt.
poezie de Carlos Barbarito, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-s deloc pesimist. Sunt doar un optimist înrăit, înghețat, obosit și flămând!
aforism de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Schimbare totală
"Albatroșii și pescarușii nu-s, așa cum cred unii,
Păsări, da' deloc, deloc'', a zis Billy danezul.
"Cum nici alte păsări ale mării nu-s, nici pasărea furtunii,
Ele-s doar duhuri ale marinarilor morți ăsta mi-i crezul.
Păsările, pescarii de coloșa, nu-s decât suflețelele pierdute
Ale ălor înecați dajdie plătită de marinari fiecărui ghinion
Iar bătrânul, semețul albatros cu-aripile larg desfăcute
Ar putea fi marele-amiral Noe sau amiralul Nelson.
Fericită viață duc. Plutesc și se scufundă, pescuiesc,
N-au carturi de făcut, valsează, bat din aripi doar.
Când trece-o navă, zboară deasupra ei și se zgâiesc,
Curioase să vadă cum se mai descurcă astăzi bietul marinar.
Când vântul îmi face oasele de sticlă pe teugă, jur, frățioare,
(Deși poate nu-i deloc creștinește) că-mi doresc cu-ardoare
Să fiu eu acel măreț albatros care plonjează-n mare,
Dominând din slavă păsăretul marin cu-aripile-i largi, ușoare."
poezie de John Masefield, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor de fluturi
Fluturii trăiesc puțin,
Doar o dragoste, un chin,
Doar o floare, doar un vânt,
Poate veșnic... în cuvânt
Vin și pleacă, prin iubiri,
Sunt culori, închipuiri,
Aripi ce plutesc ușor
Prin furtuni de vis, de dor
Sunt metafore ce tac,
Amintiri care ne plac,
O emoție în zbor,
Ce păcat că și ei mor...
Fluturii... se nasc în noi,
Când iubim frumos, în doi,
Fluturi nu-s doar pe pământ,
Ei... iubirea noastră sunt
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epigramist arogant venit recent în cenaclu
Că nu e bine-amice, risc să-ți spun -
Iar sfaturile-mi nu-s doar fumigene -
Nu ești deloc pe drumul cel mai bun,
Când ai doar fulgi, să mi te umfli-n pene!
epigramă de Mihai Haivas din Semințe din... dovleacul meu (2015)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Valorile au supraviețuit, ținute sub obroc, în liniștea caselor cu luminile stinse.
Nadejda Mandelstam în Fără speranță
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
- întuneric
- Întunericul nu este decât un paradis cu luminile stinse în care oamenii-și strigă pe nedrept izgonirea.
definiție aforistică de Ionuț Caragea din Întreita suferință (2011)
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Nu sunt
Eu nu-s vreo zeița așa cum mă vezi
Nu-s lumina din zori ce-ți bate la geam
Nici iarba ce-mbracă câmpiile verzi
Nici floarea ce galeș zâmbește pe ram.
Nu-s nici trilul de-l auzi în pădure
Ploaia de vară ce-astâpăr-un dor
Nu sunt dulceață din boabe de mure
Nici măcar Lună pitulată într-un nor.
Nu-s cerul de vară cu stelele mii
Nici speranța ce se-aprinde scânteie
Nu-s nimic din tot ce visezi tu c-aș fi
Sunt puțin, doar atât, o femeie...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luminile s-au stins
Luminile s-au stins,
Încă e soare,
Cei ce simt
Nu au nevoie de foc...
Lacrimile nu au glas,
Sunt doar un nebun negru,
Ce se visează rege,
Pionii doar aplaudă
Glasurile lor nu au ecou.
Petele roșii dispar,
Motivele gri rămân.
Eu te ador și dacă mă cerți!
Dar la final,
E gol sau umbrele?
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un suflet trist este un suflet cu luminile stinse.
citat celebru din Arsenie Boca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Cartea "Taina casatoriei" de Arsenie Boca este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Rămân român
Iubesc Parisul... iubesc Franța,
Nu-s norocos, nu-s nici țigan,
N-am empatii... cu ignoranța,
Nici nu-l sfidez pe musulman.
Rămân român de viță veche,
Modest, cinstit... și selectiv,
Da-mi plânge, încă, în ureche
Dezastrul... de la Colectiv.
Refuz naivități pioase,
Luminile... ce-au ars perfid
Atâtea gânduri sănătoase,
Eu slăbiciunea... o desfid.
Nu voi vota pe-acela care
Vândut-a țara pe doi lei,
Făcând mătănii prin altare
Și datorii... făr-de temei.
Iubesc Parisul... iubesc Franța,
Nu sunt băftos, nu-s nici gitan,
Îmi fac vacanța la Constanța
Mândrindu-mă... că sunt oltean.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!