Puternicii zilei

Au simţul vechilor vikingi,
Vor funcţii până la mormânt
Şi nu suportă să-i atingi
Nici măcar cu un... cuvânt!

epigramă de Virgil Poiană din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurgul epigramei?

Astăzi n-ar mai fi la modă
Şi n-o publică nici dracul.
Cei mai mulţi preferă-o odă
Decât să-i împungi cu acul.

epigramă de Virgil Poiană din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marii corupţi vizavi de Justiţie

Nici un rău nu li se-ntâmplă
La oricare judecată.
Chiar murdari, până la tâmplă,
Ei sunt scoşi... basma curată.

epigramă de Virgil Poiană din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marii corupţi vizavi de Justiţie

Nici un rău nu li se-ntâmplă
La oricare judecată.
Chiar murdari, până la tâmplă,
Ei sunt scoşi... basma curată.

epigramă de Virgil Poiană din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Implicarea politicului

Democraţia n-o să fie,
Nici la civili şi nici la oaste,
Cât ţeapăna "Politichie"
Îi stă Justiţiei în... coaste.

epigramă de Virgil Poiană din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Implicarea politicului

Democraţia n-o să fie,
Nici la civili şi nici la oaste,
Cât ţeapăna "Politichie"
Îi stă Justiţiei în... coaste.

epigramă de Virgil Poiană din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul străbunilor uitaţi

Pe a străbunilor mormânt
Rămas-a iarba necosită,
Ei n-au spus nici un cuvânt,
Că pe glie-i iarbă încolţită.

Făcut-am cu ei legământ,
Că vrerea le va fi-mplinită...
Pe a străbunilor mormânt
Rămas-a iarba necosită.

Uitat-am acel jurământ,
Alte gânduri ne-au dat ispită
Şi nu ne-am ţinut de cuvânt.
Iată! Iarba-i mare, veştejită

Pe a străbunilor mormânt...

rondel de Ioan Friciu (2 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui amic

De-acasă până la mormânt
Cu vorbe triste a ta soaţă
Te-a plâns. Cum te-ai purtat şi-n viaţă
Pe drum n-ai scos nici un cuvânt!

epigramă de Ion Bratu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până când?

Nu-ţi las amintiri, nici doruri măcar,
Doar cântec de nai pe ape senine,
Prin fire de iarbă veni-voi arar
Să-ţi scutur din rai polen din stamine.

Nelinişti vor plânge în clopote reci,
Cadenţe-ngânate din frângeri de lună,
Prin vis risipit, de umbre să treci,
Arcuş nins cu mirt să-ţi cânte pe strună!

Mă caută în irişi de păsări năuce
De ceaţa te-adoarme în lacrimi de vânt,
Înalţă o rugă cu îngeri sub cruce,
Când ţipăt de fluturi vor geme-n cuvânt!

Să fugi unde ştii că nimic n-a mai fost,
Nici ierni de mătase, nici oarbe suspine,
Nici meri altoiţi de ninsori fără rost,
Sărac să rămâi de arderi străine!

Luceferi de dor în iarna tăcerii
Brodează-i o clipă cu nuferi de gând,
Tristeţi exilate-n solstiţiul iubirii
În temeri străine vor sta! Până când?

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, ruşii, niciodată nu am avut romantici proşti, cu capul în stele, ca germanii, şi mai ales ca francezii, care nu reacţionează la nimic;chiar dacă se crapă pământul sub ei, chiar dacă Franţa ar pieri pe baricade, ei sunt la fel, nici măcar cuviinţa nu li se schimbă, şi îşi vor cânta cântecele lor stelare, cum să spun, până vor intra în mormânt, pentru că sunt proşti. La noi, pe pământ rusesc, nu exista proşti;asta se ştie;prin asta ne deosebim de celelalte popoare.

Dostoievski în Însemnări din subterană
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita

Că fumează şi pe drum
Nu mă plâng de nenoroc,
Că, de unde iese fum,
E ştiut că e şi foc.

epigramă de Virgil Poiană din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un alt eu

dacă m-aş întoarce
n-ai să ştii de unde să mă începi
cum să-ţi amesteci cuvintele
pe ce să mă ţintuieşti cu privirea
îţi va fi teamă să mă atingi
să mă săruţi
vei vorbi şi nu vei auzi nimic
crede-mă pe cuvânt
nu-ţi va fi niciodată bine cu mine
nu vei mai avea nici măcar
certitudinea răsăritului
şi apoi nici n-ai să ştii
dacă eu sunt
acela întors
care ţi-a răvăşit cândva viaţa
singurătatea îţi e o prietenă bună
cel puţin până atunci
când Chirurgul
mă va scoate din inima ta
cu bisturiul
lasă-mă să te regret
prin antiiubire
prin antisărut
pe valurile acestea imense
care cresc invers
în antimateria sufletului
să te regret
tot atât de mult
precum te iubesc
până când mă vei reinventa

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinul fiinţei umane

O fiinţă-aşa-i croită,
Nu de azi, dintotdeauna,
Parcă-anume să înghită
Drogul milenar... minciuna.

epigramă de Virgil Poiană din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mormânt
E ultimul cuvânt
Restul e tăcere
Până la înviere.

catren de David Boia (9 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu m-aş ţine de cuvânt

De-ar fi moartea ca să moară
Eu m-aş ţine de cuvânt,
Lăutarii toţi din ţară
Ar petrece-o la mormânt.

Va fi-nmormântare-aleasă
Şi îmbelşugată masa,
Moartea-n ţoale de mireasă,
Iar în copârşeu şi coasa.

Numai popii ce-or să vie
Vor avea regrete-n glas,
Ei n-o vor pe năsălie,
La vii nu fac parastas.

Dar puhoaiele de lume
Vor face din lacrimi Nil,
Nil învolburat anume
Cu lacrimi de crocodil.

Eu m-aş ţine de cuvânt
De-ar fi moartea ca să-mi moară-
I-aş turna munţi de pământ
Şi m-aş îmbăta diseară.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să stingem rugul

Să stingem rugul vechilor iubiri,
Să ne-mpăcăm cu Sfântul Mir,
Pogoară liniştea în noi,
Putem să şi murim niţel, nu voi.
Nu voi să fiu rug stins, pământ,
Iubirea nu are mormânt,
În faţa ei nici Dumnezeu
n-are cuvânt.
Mi-acopăr chipul, ruşinat,
Vorbesc prea mult şi cu păcat,
Prea sunt puţine bucurii
În viaţa noastră, de-am iubi,
Ar fi lumina mai de preţ
şi adevărul mai curat,
minciuna-i porcul din coteţ,
trăiţi cum vreţi.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semnele zborului

Luminişul din pădure
Nu-i deloc întâmplător;
Nici lăsat de vreo secure,
Nici pământ neroditor,
Nici un loc doar pentru mure,
Nici măcar pentru izvor.

O poiană luminoasă
Nu-i doar pentru sadină,
Pregătită pentru coasă,
Nici un fel de padină,
Adăpost de gadină,
Nici atât urmă de casă.

Luminişul este pus
Prin păduri, ca semn, de sus.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (24 iunie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

22

Cu pieptul de bronz cu inima de piatră
cu gura de cristal
păşesc batjocoriţi sub pământ cu pământ
cu viaţă răsuflând început de final
Cine-au fost? Cine sunt?
Ce umbre de strigăt au fost puse-n cuvânt
când liberi mai plâng pronunţând râsul lor
ca şi cum nici n-au fost
nici nu sunt
şi nici să mai fie
din mormânt... nu mai vor!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balneară

An de an tot creşte plata
Şi mă zbat s-adopt formula;
De mai merg la Căciulata,
Anul ăsta-mi vând... căciula.

calambur epigramatic de Virgil Poiană din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic mai absurd decât frica de extratereştri! Dacă vor ajunge până aici, vor avea două opţiuni: fie ne vor coloniza planeta, dispensându-se frumuşel de rasa umană, fie vor face cale-ntoarsă, scârbiţi de ce vor fi văzut şi auzit! Specia umană are în ea simţul autodistrugerii, prin urmare teama de musafiri din depărtare cu eventuale intenţii agresive nu are nicio justificare!

Mihail Mataringa (15 februarie 2016)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai ales două jigniri le suportă greu omul: aceea că nu are simţul umorului şi că nu a avut niciodată necazuri.

citat din Sinclair Lewis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!