Până când?

Nu-ţi las amintiri, nici doruri măcar,
Doar cântec de nai pe ape senine,
Prin fire de iarbă veni-voi arar
Să-ţi scutur din rai polen din stamine.

Nelinişti vor plânge în clopote reci,
Cadenţe-ngânate din frângeri de lună,
Prin vis risipit, de umbre să treci,
Arcuş nins cu mirt să-ţi cânte pe strună!

Mă caută în irişi de păsări năuce
De ceaţa te-adoarme în lacrimi de vânt,
Înalţă o rugă cu îngeri sub cruce,
Când ţipăt de fluturi vor geme-n cuvânt!

Să fugi unde ştii că nimic n-a mai fost,
Nici ierni de mătase, nici oarbe suspine,
Nici meri altoiţi de ninsori fără rost,
Sărac să rămâi de arderi străine!

Luceferi de dor în iarna tăcerii
Brodează-i o clipă cu nuferi de gând,
Tristeţi exilate-n solstiţiul iubirii
În temeri străine vor sta! Până când?

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin maci de dor arzând

Ce hoţi de vise oarbe din mine te-au furat
Şi cine te ascunde în umbre de tristeţe,
De nu-mi răspunzi în oaza nestinsului oftat
Ce nostalgii străine te-au nins iar cu tandreţe?

Ce straie de-nserare te-au dezbrăcat de mine
Şi unde să-ţi caut dorul cu suflet exilat?
De toate-s vinovată, eu nu ştiu fără tine,
Nici să-nfloresc din muguri, nici să zâmbesc curat.

Ce ore blestemate te-au rătăcit hapsâne
De nu îţi simt parfumul, nici licărul din gene?
Pendule sacadate în amânări păgâne
Îmi adâncesc amarul în nopţi de Sânziene.

Ce sunt fără de tine? Solstiţiu de oprelişti.
Mi-e inima rănită şi nu găsesc răspuns,
Veşminte sângerânde brodate cu nelinişti
Şi-o vină fără vină cu suliţi m-a străpuns.

Ce fluturi ai iubirii să îţi trimit în noapte
Să îţi măsoare dorul prin care eu te chem,
Să simţi şi tu dezastrul beţiilor din şoapte
Şi cum să strig mai tare prin vânturi care gem?

Ce ploaie de risipă, ce doruri, ce dileme?
Cu mine plâng toţi sfinţii şi ochi de înger blând,
Îi reproşez secundei că nu vrea să te cheme,
De-ai auzi suspinul prin maci de dor arzând.

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apoi va fi tăcere

Din primăveri abstracte cu râuri de tristeţe
Şi flori de neputinţă îţi scriu câteva rânduri,
Strivesc în mine dorul, curând va fi să-ngheţe
Şi ultima chemare prin ploi de anotimpuri.

Nimic n-are să doară, nici vis, nici amintire,
În praful înserării va aţipi durerea,
Vom fi ca doi străini în straie de himere,
Din resturi de iubire îţi voi sculpta tăcerea.

Nu ne vom mai căuta nicicând şi nicăieri,
Va ninge-o veşnicie cu pulbere de lună
Şi vom purta ţărâna de-amar şi de poveri,
Doar zdrenţe de regrete vor mai stârni furtună.

În nopţile stinghere ne vom căuta în vise,
Dar grăniceri de temeri ne vor opri haini,
Vom împarţi şi moartea, săruturi interzise,
Cu noi vor plânge îngeri de dor, prin ochi blajini.

Apoi va fi tăcere, ne va-ngropa ninsoarea,
Să nu mă-ntrebi iubire de-aducerile-aminte,
Atunci vom înţelege ce-adâncă-i disperarea,
Cum am pierdut iubirea prin ierni de necuvinte.

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi las zălog un mac

Te regăsesc ades în necuvântul serii,
În zâmbete de nuferi ce se-oglindesc pe lac,
Vâltorile de gânduri din portul nerăbdării
Ţi le trimit prin fluturi ce-n zboruri îşi desfac,

Mov aripi de saten să-ţi mângâie durerea,
Cu praf de acuarelă pe buze să-ţi picteze,
O lacrimă de-alean să-ţi tulbure privirea,
Cu flori turcoaz de stele un vis să-ţi contureze.

În adieri de şoapte poţi desluşi chemări,
Minute-mpotmolite de timp pietrificat,
Un înger adormit în cuib de neuitări
Şi-un suflet ce în taină cu dor l-ai sigilat.

Am să te-ating o clipă cât minte să mă ţii,
Voi fi un amănunt în zodie de vânt,
Dar visul este vis. N-am cum să vin, să-mi fii,
Zălog îţi las un mac în fiece cuvânt!

Păstrează-l în albumul cu amintiri perene,
Iar dacă-n stoluri gânduri vor amuţi de ploi,
Uitări să-ţi lege ochii cu flori de sânzâiene,
Ne-om regăsi în raiul visat de amândoi.

Refugiu să găseşti sub cruci de rugăciune,
Alin să-ţi fie fluturi cu trupuri de brocart,
Sub pleoape să porţi îngeri, tăcerile-ţi vor spune:
Pahar de vis şi cer cu tine-am să-l împart!

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fi ştiut doar macii?

Te-aş mai păstra un veac, de tine te-aş ascunde,
În fresca unui vis cu graţie te-aş picta,
Când surdelor chemări eu n-am să-ţi pot răspunde,
În câte-un gând firav în taină să-ţi pot sta.

De noaptea-ţi va părea mai lungă decât viaţa
Şi-n ţipăt de regrete nu vei găsi răspuns,
Nevinovate lacrimi vor rătăci pe faţă,
Îndepărtări absurde vor fi de nepătruns,

Tristeţea va brăzda abisuri disperate,
Cocori desperecheaţi vor aţipi în stoluri,
De mână, stele blânde, de cer desferecate,
În cercuri mari de foc îţi vor zâmbi la poluri.

Speranţa de-ţi va plânge din ce în ce mai stinsă
Şi-ncercănate clipe vor amurgi în glastre,
În sfeşnic, floare albă, îţi voi lasă aprinsă,
Să-ţi lumineze pleoapa tăcerilor sihastre.

Nu-nsângera iubirea cu spini fără de rost,
Şi iartă visu-n care naivi noi am crezut!
Să fi ştiut doar macii cât mult, puţin ţi-am fost?
Sfârşitul să ne fie un tainic început?

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri aiurea

Gânduri aiurea,
Gânduri fără rost,
Cutreieră pădurea
După adăpost.

Aiurea sau încotro,
Nici ele nu ştiu unde.
Sau poate... apropo:
Ecoul, le răspunde?

Nici el, nici eu, nici tu,
Nu le vedem, nu le-auzim.
Da. Nici pădurea, nu.
De gânduri negre, toţi fugim.

Temeri urâte nasc în noi.
Vin toamne triste şi vin ploi.
Ne năpădesc noi amintiri,
Din vechile noastre iubiri.
Doar cu-atâta ne mândrim
În viaţa care-o mai trăim.
Bolnavi de cât ne-am amintit,
Când vom intra în asfinţit;
Gânduri aiurea,
Gânduri fără rost,
Vor părăsi pădurea
De parcă nici n-au fost.
Se vor risipi în vânt,
Nu vor mai zbura nicicând.

poezie de Dumitru Delcă (24 iulie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În evantai de fluturi

De vântul primăverii va răscoli în pripă,
Petale de-azalee şi păpădii de gând,
Iar soarele picta-va cu-a razelor risipă,
Surâs de nostalgie cu psalmi de dor, vibrând,

De greieri jucăuşi îţi vor doini în glastre
Şi cu parfum de cer vor ninge peste gene,
Sau stele de smarald din galaxii albastre,
Vor scrie insolite poeme cosânzene,

De îngerii iubirii în straie de ninsoare,
Cernute cu petale din alb de liliac,
Vor ţese-n suflet vise cu-azur mărgăritare
Sau sălcii-nlăcrimate vor aţipi pe lac,

De-or tresării cocorii în rugăciuni suspine,
Redesenând nirvana din zbor de-nchipuire,
Şi-n rătăciri străine, respiri fără de mine,
În ochi îţi voi aprinde din Carul Mic safire!

Deschide porţi de suflet, brodează bucurie,
Înlătura confuzii, ce vor să te-mpresoare,
Iar vis de chihlimbar înmugurit doar ţie,
În evantai de fluturi înalţă-l înspre soare!

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

nici un cuvânt

nici un cuvânt
nici o boare de vânt
doar ţurţuri în noaptea albastră
vor străluci la fereastră

nici un strop de iubire
de vei da ierbii de ştire
s-o răzvrăti prin zăpadă
prinsă din gheţuri să roadă

când lăstărit către seară
firul de iarbă amară
va-nsufleţi iar prin timp
caierul vieţii urzind

poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatăl nostru

nu e rău fără bine şi nimic fără tot
şi nici zile senine fără - of, nu mai pot
nu e alb fără negru nici zăpezi fără ploi
şi nici haos integru şi nici voi fără noi

nu există iubire fără chinuri şi dor
nici nu poţi nemurire semăna pe ogor
tot ce trece se trece din deşert în abis
ca căldura în rece şi ca somnul din vis

nu se poate opri nici o clipă pe loc
şi nici omul feri între ape şi foc
tot ce vine de sus se aşterne pe jos
şi la câte s-au spus şi la câte s-au scos

stai de strajă mereu între spaţiu şi timp
când la soarele tău când la propriul nimb
şi mai stai aşteptând resemnări de destin
între propriul gând şi azurul senin

că vor trece în zbor miriade de ani
prin galactici ce mor şi ne lasă orfani
Universul din tine în rafale de jet
cu viteză luminii se va stinge încet

va rămâne doar vid şi nimic în nimic
nici solid nici lichid şi nici mare nici mic
vei rămâne doar tu şi cu tine doar eu
între da şi-ntre nu - Tatăl tău, Tatăl meu...

poezie de Iurie Osoianu (14 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Troiţele iubirii

Jertfim aceleaşi lacrimi pe-altare de orgolii
Şi ispăşim pedeapsa aceleiaşi iubiri.
S-au întristat lăstunii, se frâng sub ploi magnolii,
Vorbim despre iubire, trăind din amintiri.

Prezentul fără noi, astenică corvoadă,
Avare anotimpuri ne fură flori de lună,
Am să înving oprelişti, mă voi lua la sfadă
Cu umbre de-mprumut. Visa-vom împreună!

Iar de va fi nevoie aduce-voi din larg
Corăbii cu speranţe din Portul nemuririi,
Contrariate valuri la ţărm de vis se sparg,
Înalţă fluturi mov, troiţele iubirii!

Vreau leac de izbăvire când împotrivă-s toate,
Eu ştiu că doar cu tine în stare sunt să zbor,
Să vindec agonii, tăceri nevinovate,
Pescar îţi sunt de vise, iubire, lacrimi, dor.

Din salba mea de ani, atât cât mi-au rămas
Cu stele, licuricii, doar ţie îţi vor scrie,
În suflet paşi de îngeri, în vise fac popas,
Sfinţind cu maci iubirea, valsând în poezie.

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Final de ninsoare

Ţi-am spus că-i târziu, anotimp efemer,
Vor cerne ninsori peste paşi destrămaţi,
Trandafiri de cleştar înflori-vor în cer,
Cocori frânţi de ger vor plânge miraţi.

Poţi pleca liniştit, uită visul! M-auzi?
Ard stele de ceară în vechiul castel,
Iar nori de-ndoială-n risipa cu surzi
Poeţii abstracţi îi vor scrie-n pastel.

Închin azi paharul de-absint şi îţi cânt
Colinda de gheaţă din joc ne-nţeles,
O clip-am crezut în poveste de vânt,
Când macii iubirii dansau în eres.

Brodez o petală din spinul tăcerii,
Se stinge şi umbra perechii de sare,
Ne-mbracă un înger în albul uitării,
Sărut de-amintire îţi las la plecare.

Miroase a cer, ne-ntâmplare şi frig,
Flautistul îngână un vis care doare,
Cresc nuferi de gheaţă, nu vreau să te strig,
Nu plânge, aşteaptă final de ninsoare!

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape voi uita

Cristale de albastru dansează în eter,
Dantele de lumină s-au strecurat prin nori,
În crinoline albe vin îngeri şi mă cer,
Descuie porţi de rai cu stele în culori.

La margine de clipă curg gânduri trecătoare,
Ninsoarea cerne dorul prin cetină de brad,
O umbră rătăceşte în mine şi mă doare,
Mai lasă-mă să cred că-n tine încă ard!

O linişte străină şi-o iarnă nefirească,
Un anotimp în care, doar eu mă regăsesc,
De lacrima iubirii n-aş vrea să-ţi amintească
Nici rest rămas din mine, nici clipe, de-ţi lipsesc!

Doar două, trei cuvinte să-ţi spun îmi mai doresc,
Fii vesel, fericit, zâmbeşte fără rost,
Păstrează-mă în suflet cât încă te iubesc,
Eu voi petrece-n vise cu cel care mi-ai fost!

Mi-e iarnă şi mi-e dor. Iubirea mi-o dezleagă!
De-ţi sunt, de-ţi lăcrimez, alintă-mă cu flori,
Şi lasă-mă să-ţi fiu, aşa cum ştiu, întreagă,
Aproape voi uita cum poţi iubind, să mori!

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Eu nu-ţi mai spun că te iubesc vreodată
şi nici să-ţi scriu vreun rând că-mi este dor
îţi voi lăsa pe-obraz doar ploaia mea sărată
să simţi amarul vremii şi ochii mei cum mor.

N-am să mai las fiorii să-mi străpungă
nici inima, nici dragostea, nici vis
din primăveri îţi las doar sloiuri reci să curgă
să simţi din rana mea sângele ce-i stins.

N-ai să auzi când viforul va bate
chemările din mine câte-au fost
e ura un hotar ce ne desparte
şi anii aşteptării câţi au fost.

Rămâi cu bine domnule de piatră
rămâi un munte pustiit şi gol
iti iau şi curcubeu şi soare laolaltă
în lumea mea să joace un nou rol!

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel cu lacrimă de vânt

Suspină în adâncul meu doi ochi căprui fardaţi cu ploi.
Pe scări de suflet urcă umbre cu pasi stingheri şi umeri goi.
Chiar îngerii se răzvrătesc, oftând de dor încătuşaţi,
Din aripi, împletind în zare, un pod din lacrimi, resemnaţi.

De ce nu te-am găsit pe când flori de cireş inimresmau
Ani inocenţi de început şi prin petale rătăceau,
Alai de fluturi nepereche pe ram de gând, din pribegie?
Aş fi venit prin lan de maci să-ţi dărui stele numai ţie!

Te-aştept să-mi vindeci rest de vis, să-mi ştergi tocite agonii,
Pastel cu lacrimă de vânt să mi-l pictezi în armonii.
Să-nseninezi solstiţii oarbe de-absenţe lungi, încărunţite
Şi dor ne-nfrânt să îl dezlegi cu flori de nufăr infinite.

Te voi chema cu glas de crin, din necuprins şi zbor uitat,
În seara ce va fi să vină să-mi spui, în şoaptă, de-ai păstrat
Scântei de jar din vis nestins, de-ţi pasă, fiindc-aş vrea să ştii
Că pescăruşii melancolici ţi-au scris pe cer: -Te-aştept să vii!

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire, ninge, ninge

Din când în când îmi treci ca o ninsoare,
Cu mici cristale albe-n tristeţea unui cânt,
Zăpezile mă ard, absenţa ta mă doare,
Şi-mi pare că te-aud în insomnii de vânt.

Nu ştiu nici cine sunt! Tăcere de zefir
Sau simplă adiere vibrând în răsărit?
Dar prin iubirea ta, boboc sfinţit cu mir,
Surâs divin de îngeri în suflet a-nflorit!

Întind spre tine braţe, o clipă aţipesc,
Visez că sunt în gară, dar trenul l-am pierdut,
Îmbrăţişez doar umbre, iar şinele lipsesc,
Te caut, te strig şi plâng. Peronu-i dispărut!

Doi maci însângeraţi suspină sub ninsori,
Ne suntem prea târziu, nu ne putem atinge,
Cu cetină de dor ne scriem lungi scrisori.
Colinde şi regrete! Iubire, ninge, ninge.....

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Mi-ai spus ca să-ţi revin în gânduri
Când noaptea pleacă la culcare.
Dar Luna nu vrei să mă ştie,
Nu vrei să vin în Carul Mare.
Şi să-ţi apar în rânduri veşnic?
Nu ştiu nici rime să adun,
A-ţi sta în gând sub cer de stele
De toate visele să-ţi spun.
E doar secretul dintr-o rugă
Mânată de un vis nebun,
N-aş vrea ca să-ţi încurc din drumuri,
Nici gândul meu nu ţi-e comun.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reculegere

Pe noi nu ne desparte braţul
Umil, ce stă întins şi cere,
Nici soarta, când aruncă laţul,
Ci doar o clipă de tăcere.

Pe noi nu ne despart copacii
Jelindu-şi goalele panere,
Nici câmpul unde se sting macii,
Ci doar o clipă de tăcere.

Pe noi nu ne despart tramvaie
Orbecăind prin cartiere,
Nici maldărele de gunoaie,
Ci doar o clipă de tăcere.

Pe noi nu ne despart oceane
Sau continente prizoniere,
Nici zboruri reci de avioane,
Ci doar o clipă de tăcere.

Pe noi nu ne despart gheţarii
Agonizând în albe sfere,
Nici sunetul extins în arii,
Ci doar o clipă de tăcere.

Pe noi nu ne despart tranşee
De lupte crunte, paralele,
Nici lacrimi triste de Medee,
Ci doar o clipă de tăcere.

Pe noi nu ne desparte, iată
Nimic, nimic din ce se cere.
Ce este a mai fost o dată
Numai o clipă de tăcere.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mac de neuitare

Plăsmuiri năuce se aştern grăbite,
Între zi şi noapte pe cărări de fum,
Printre geana lunii, stele rătăcite,
Se strecoară palid între foi de-album.

Te petrec cu gândul, şterg indiferenţe,
Din miraj sentinţa iernii a rămas,
Florile de gheaţă scriu cu ger absenţe,
Cer fardat cu iele ţes un bun rămas.

Îţi trimit eşarfe ninse cu tăcere
Şi un stol de vise ca un ultim dar,
Resturi de iluzii, n-am nimic a-ţi cere,
Brume de-amintire fi-vor în zadar!

Te vor ţine-n braţe aripi de himere,
Vei păstra sărutul ultim, de sfârşit,
Inserări albastre, crudă mângâiere
Vor durea o clipă. Uită! Te-am iubit!

Te va duce trenul într-o gară ninsă,
Buze-nzăpezite îţi vor amorţi,
Îţi voi fi de-a pururi lacrimă ne-nvinsă,
Nici îngheţ, nici stele nu vom împarţi!

Am să chem un înger rana să-ţi aline,
Eu voi fi departe, mac de neuitare,
De-ţi va plânge dorul, caută-mă în tine,
Nufăr de iubire, stins din nepăsare.

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

O ultimă suflare

nu mai nutresc la chipuri de marmură
şi nici nu mai cerşesc zâmbete
ca alte dăţi
prin şanţurile săpate profund

nu mai deschid cavouri de amintiri
şi nici nu mai ud flori
cu lacrimi hrănitoare
din seva ce colcăie-n mine

nu mai visez la nopţile senine
când chipul tău se reflecta pe lună
cu praf de stele pe obraji
iar pătura cerească ne ţinea de cald

nu mai zâmbesc în tonuri puerile
nici nu mai rup fire din părul tău
ci pe terasa înaltelor primejdii
stau sobru învelit în humă

poezie de Ionuţ Popa din Valuri
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici un cuvânt n-a fost rostit

Nici un cuvânt n-a fost rostit
Nici şoapte auzite, două - trei;
Nici un semn n-a fost făcut cu capul,
Nici un clipit din ochi – al lui, al ei.

A fost numai un murmur stins al inimii
Care ţine-închise-n ea lucruri care dor,
Sunt doar amintiri care se trezesc
Şi care au un somn atâta de uşor...

poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doruri

În lume sunt păduri de doruri
Doruri albe, galbene şi mov
Asemeni florilor de micşunele răsărite
În pieptul răbdătorului Pământ.
În lume sunt nemuritoare Primăveri
Ce nu dispar decât în stele
Atunci când pieptul e urcat în nori
De Cel ce a făcut această lume.
Acolo toate florile lumeşti dispar
Toate dorurile mov şi galbene din fire
Acolo toate pădurile de doruri trec
Prin cuptorul Domnului de judecată.
În cuptorul Dreptului merg toate
Nici măcar o floare nu rămâne vie
Nici măcar un dor de păcătos născut
Ce nu a plâns din dor de Dumnezeu şi Fiul.
În lume sunt păduri de doruri
Doruri de bani şi suflete pierdute
Asemeni florilor de micşunele mov
Ce stau tăcute sub lumina Lunii.
Puţine doruri sunt pe lume
Născute ca şi stelele din cer
Să lumineze-n piepturile lumii
Din dor de Mirele ce a murit pe cruce.
Puţine doruri sunt în lume
Să plângă rănile Hristosului iubit
Uitând de tot ce este trecător prin lume
Slăvind cu lacrimi doar două flori divine - ochii Lui Isus.
Puţine doruri sunt în lume
Ce vor intra în dragostea Lui Dumnezeu
Acolo unde veşnic este Primăvară
Iar micşunelele răsar în ochii celor din pădurea stelelor... iertaţi şi plămădiţi din nou.
Puţine doruri vor cunoaşte pântecul pădurii
Din care Domnul scoate prunci şi flori
Cu viaţa veşnică în împărăţia cerului
Pentru un ghem pe nume;Univers.

poezie de Adelina Cojocaru (26 februarie 2019)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!