Dragoste fatală

S-au cunoscut la băi, odată,
Ea avea junghi, iar el prostată,
Azi, după cum câţiva mi-au spus,
În vilă-i ea că el.... s-a dus.

epigramă de Gheorghe Burduşel din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste fatală

S-au cunoscut la băi, odată,
Ea cu un junghi, el cu prostată.
Azi, doar atât mai e de spus:
Ea are vila, el s-a dus.

epigramă de Gheorghe Burduşel din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grija soţiei

Când sorocul le-a venit
După viaţă, la sfârşit
El s-a dus, ea a rămas
Ca să-i facă parastas.

epigramă de Gheorghe Burduşel
Adăugat de Gheorghe Burduşel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nătărăul la băi

S-a dus şi el la Techirghiol,
La băi de soare şi nămol,
De reumatism s-a vindecat
Dar de prostie n-a scăpat.

epigramă de Geo Olteanu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

împrejurare epică

S-au cunoscut, s-au bucurat,
S-au dus în lung şi-n lat, pe mare,
Dar bucuria s-a gătat
Cu epica împrejurare;
Ea într-un băţ s-a agăţat
Iar el, cu băţul scufundat
În marea baltă remuşcare.

epigramă de Ioan Hapca
Adăugat de Sandra Glorían
Comentează! | Votează! | Copiază!

Denigratorilor lui Eminescu, Boia şi Patapievici

Poetul dus în infinit,
Văzându-i, ar fi spus,
N-au fost pe când nu s-au zărit,
Azi îi vedem şi nu-s!...

epigramă de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi copii s-au dus

Doi copii s-au dus de mână
Colindând o săptămână
După scoici, după ghioace.

Vrând cum marea să se joace,
Ea, pierdută-n hora ei,
Nu s-a prins la rând cu ei.
Aţâţată să-şi destrame
Păturile de năframe.

Se dezbracă şi se-mbracă,
Singură ca să se placă,
Fermecată să se scalde
În sidefuri şi zmaralde.

Nu ştiu ce le-a căşunat
Pe la ceasul înnoptat,
Că pe un drumeac stingher
S-au pierdut, intrând în cer...

poezie celebră de Tudor Arghezi din Ciclul HORE (1939)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate mută...

În casa mea linişte-ai adâncă, ca un ocean,
Nimeni nu mai vorbeşte, nimeni nu mai cântă,
Veselia s-a dus, despletită, cu furia pictată pe chip,
Singurăţate-ai mută ca o stâncă,
Pe lângă gălăgia celor din jur neobosită.
Cei dragi s-au dus cu toţi deodată,
Parcă s-au înţeles la timp;
Unul s-a prăpădit, iar copiii au plecat după soartă.
Eu, am rămas în poartă, mută ca o netoată...
Vlăguită de puteri ca o moartă, căci soarta e soartă,
Iar crucea ei trebuie purtată ca un act de împlinit.
Singurătate, lacrimi ascunse sub pleope vopsite,
False amăgiri, încă bine purtate...
Din casa plină cum era odată,
Doar eu fac gălăgie nevinovată, când vasele le spăl
Sau scutur aşternuturi prăfuite de tăceri,
Iar minutele se zbat neobosite în timp,
Când ceasul le deşteaptă pornit,
Să ştiu şi eu pe lume sunt.
Singurătate, apă fiartă, peste trup obosit,
Te voi purta cu demnitate,
În amintirea celor plecaţi...
Şi a celor vii, care frumosul întreg poate l-au uitat,
Lăsându-mi scăldatul în băi de amintiri sfinţite de soartă,
Căci cine se plânge de singurătate nu crede în Dumnezeu,
Nu crede în nimic.

poezie de Valeria Mahok (30 august 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vin e şi uitarea

După ce m-am dres cu vinul
M-am dus s-abordez şi cardul.
Adevăru-i că hazardul
M-a făcut să uit şi PIN-ul.

epigramă de Gheorghe Burduşel din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băi "publice"

Se spune că, pe-un om de stat,
Odată pielea l-a mâncat
Să fac-o baie de mulţime
Şi s-a ales c-o... mâncărime!

epigramă de Iulian Bostan din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa de pe deal

Toţi sunt risipiţi în lume, toţi s-au dus,
Casa e-închisă şi tăcută:
Nu mai e nimic de spus.

Prin peretele ruinat, distrus,
Un vânt rece şi neprietenos strănută:
Toţi sunt risipiţi în lume, toţi s-au dus.

Nu-i nimeni pe-aici, dispus sau indispus,
Să-ţi spună ceva cumplit sau de Doamne-ajută;
Nu mai e nimic de spus.

De ce-am mai rămâne noi, un biet surplus,
În ţinutul amar al florii de cucută?
Toţi sunt risipiţi în lume, toţi s-au dus.

Suspinele noastre nu se-aud şi parcă nu-s,
Iar pentru ei sunt o necunoscută:
Nu mai e nimic de spus.

E jale, ruină, toate-s la apus
În casa de pe deal, cândva plăcută –
Toţi sunt risipiţi în lume, toţi s-au dus:
Nu mai e nimic de spus.

poezie de Edwin Arlington Robinson,1869–1935, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pamflet de sezon

Dragi tovarăşi care-aveţi
Gând, adeseori, de ducă,
Mai bine să vă grăbiţi
În Germania, la muncă.

Cimitirul s-a închis,
Porţile sunt ferecate,
Căci mai marii s-au decis:
Să muriţi nu se mai poate.

La sparanghel sau căpşuni,
Chiar şi Spania aşteaptă,
În Italia veţi merge
Numai pe lumea cealaltă.

Şi cum zic s-a încălzit
Şi-a plecat Covidul dară...
Uite-aşa puteţi să daţi
Şi pe la chinezi prin ţară.

Se apropie de-acum,
Ştiţi, o mare sărbătoare...
Aprindeţi chibritul - BUM
Şi ieşiţi din izolare.

Graniţele s-au deschis,
Iar Covidul habar n-are
Că românii au fugit
De azi, păsări călătoare.

S-a dus dracu parcă tot,
S-a dus şi economia,
Iar pe noi ne doare-n cot.
Am rămas doar cu prostia.

pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate se duc

Vara s-a dus, nu am chimir,
Banii s-au dus, nu am un cent,
Soacra s-a dus la cimitir,
Şi eu sunt dus, dar rezistent.

epigramă de Petru Miloş
Adăugat de Petru Miloş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare

Fraţilor,
mi-au spus ai Cloei despre voi...
că-n grădinile iubirii
aţi lăsat omida firii
să vă strige trandafirii
din Eden;
Că din nou la voi pe vale
toate crengile sunt goale,
că n-au mai rămas petale,
nici polen.
Fraţilor,
mi-au spus ai Cloei despre voi...
că fecioarele-nţelepte,
nu mai stau cu drag s-aştepte,
priveghind pe-a nunţii trepte,
ca surori;
că mireasa de mâhnire,
nu mai ţese in subţire,
pentr-a-ntâmpina pe Mire
sus pe nori.

Fraţilor,
dar unde-i dragostea dintâi?...
Dacă azi aveţi mânie?...
câţiva ani şi nu o mie,
cum veţi fi o veşnicie
sus pe plai?
Dacă azi aveţi zăvoare,
aveţi avea în ceruri oare
câte-un Rai de fiecare,
câte-un Rai?

Fraţilor,
să ştiţi că vremea s-a scurtat.
Las´ să fie holda plină
şi de spini şi de neghină!
Grâul lângă grâu să-ţi ţină
spicu-n vânt.
Cine-i spin cu flori deşarte,
spin să fie mai departe!
Cine-i sfânt, mai sfânt să-şi poarte
rodul sfânt!

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi dorm

Azi vreau să dorm!
Mi s-au încâlcit neuronii,
S-au molipsit de albul nopţii
Şi de rotundul gol al lunii,
Revoltaţi...
Azi fac o pauză!
Mi s-au stins luminile gândului
Când le-am aprins forţat.
S-au cuibărit în întuneric,
Perimate...

Azi n-am idee!
Mi-au intrat ziduri în ochi
Când priveam în urmă.
S-au spart în privire
Dezgheţate...

Azi vreau să dorm!
Mi s-au umplut pleoapele de vis,
Când le goleam de tine.
S-au închis în gene,
Obosite...

poezie de Gabriela Chişcari (5 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tusea şi junghiul

Un junghi se-ndrăgostise de o tuse
Şi o iubea, măi frate, nu ca pe-aia
De l-a vrăjit - c-aproape şi trecuse -
Dar a avut noroc. Un car. Cu droaia.

Că ea, o ascuţită de durere,
De şi-o luase, cum să zic, în cap,
Credea, pe lângă ea, că-i o plăcere
Un junghi, acolo, până-i dai un hap.

Dar ştiţi cum e, în viaţă, socoteala...
Şi ce-o fi fost ori... cum s-o fi făcut,
Sau, cu pastila, care-a fost greşeala,
Că... ea s-a dus. Pardon! – ea a trecut.

Dar n-a plecat uşor... a zis ceva:
"Hapciu!"... sau ce i-o fi venit la gură,
Şi a lăsat în urmă boală grea,
Cu tuse... fir'ar ea de acritură!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste la vârsta a treia

S-au cunoscut la farmacie
Când împărţeau o aspirină
Şi a luat-o de soţie
Că avea zestre... insulină!

epigramă de Gheorghe Gurău (octombrie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Electorală

Dacă cinci procente ai,
După lege, cum se ştie,
Poţi în Cameră să stai
Patru ani, fără... chirie.

epigramă de Gheorghe Burduşel din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Similitudini

Un popă şi-un judecător
În robe pline de prestanţă
Pledau că adevărul chior
E spus în... ultima instanţă.

epigramă de Gheorghe Burduşel
Adăugat de Gheorghe Burduşel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duduca...

Avea un chef de dus
duduca
şi dusă-a fost
precum năluca...

E important
să vă mai spun
cum că fătuca
l-a dus şi pe
bărbatul său
cel bun, năuca
un nătărău
susţine ea...
Ce chef de dus
avea duduca...
Găsi un altul
bleg ca nuca
cu capul sec
forţând uluca
vrând curte să îi facă
dar fătuca
cu chef de joacă
în maniera sa
l-a dus şi pe
numitul Luca,
aşa-l chema...
Până-ntr-o zi
când ea, duduca
a dat de unul
cu măciuca,
nu prost
se ştie,
a "tatonat-o"-n
scăfârlie
şi dusă-a fost
pentru vecie...
Ce chef de dus
avea năluca!...

poezie de Gheorghe Gurău (iulie 2011)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răcorire

În scandal, la băutură,
A spart sticle şi pahare
Şi, încins peste măsură,
L-au dus iute la... răcoare.

epigramă de Gheorghe Burduşel din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!