Strigătură modernă

Toate mamele din sat
În Italia-au plecat
Iar copiii, nu-i secret,
Sunt, cu taţii, la... bufet.

epigramă de Ion Cuzuioc (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste înainte de culcare

Luna pluteşte pe râu
ca un strop de ulei.
Copiii vin la mal pentru a fi vindecaţi
de răni şi de vânătăi.
Taţii, care le-au provocat rănile şi vânătăile,
vin, de asemenea la râu, pentru a fi vindecaţi de furie.
Mamele devin drăguţe; feţele li se îmblânzesc,
păsărelele din gâtul lor se trezesc.
Ei, toţi, stau mână-n mână;
copacii din jur,
mereu mai aproape de ei,
oprindu-se din freamăt rostesc primul lor cuvânt;

iar acesta nu este începutul.
Este sfârşitul poveştii,
dar înainte de a ajunge la final,
mamele şi taţii şi copiii
trebuie să-şi afle drumul spre râu,
fiecare singur, fără nicio călăuză.
Asta e partea cea mai lungă, cea mai lipsită de milă,
partea care sperie.

poezie de Lisel Mueller,laureată a premiului Pulitzer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste înainte de culcare

Luna pluteşte pe râu
ca un strop de ulei.
Copiii vin la mal pentru a fi vindecaţi
de răni şi de vânătăi.
Taţii, care le-au provocat rănile şi vânătăile,
vin, de asemenea la râu, pentru a fi vindecaţi de furie.
Mamele devin drăguţe; feţele li se îmblânzesc,
păsărelele din gâtul lor se trezesc.
Ei, toţi, stau mână-n mână;
copacii din jur,
mereu mai aproape de ei,
oprindu-se din freamăt rostesc primul lor cuvânt;

iar acesta nu este începutul.
Este sfârşitul poveştii,
dar înainte de a ajunge la final,
mamele şi taţii şi copiii
trebuie să-şi afle drumul spre râu,
fiecare singur, fără nicio călăuză.
Asta e partea cea mai lungă, cea mai lipsită de milă,
partea care sperie.

poezie de Lisel Mueller,1924 -,laureată a premiului Pulitzer
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate mamele-s icoane

Toate mamele-s icoane
Ce-au în pântec dumnezeu,
Izvor nesecat de viaţă
Pentru pios sau ateu.

Toate mamele au miere
În palme şi în cuvânt,
Au în mângâiere Raiul
Iar sfatul lor este sfânt.

Toate mamele sunt sacre
În templul vieţii? Statui.
Veşnic rămân călăuze
Pe drumul copilului...

Toate mamele-s divine,
Sunt sacrificiul suprem,
Pentru pruncii lor să treacă
Şi prin foc, că nu se tem.

Toate mamele au mir,
Toate ştiu să vindece,
Mereu le auzi zicând:
"Unde pupă mama, trece!"

poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe-o viaţă

E mândru după-nsurătoare
Şi admirat de-ntregul sat.
Şi nu-i nimica de mirare:
Doar soaţa bine l-a-ncălţat.

epigramă de Ion Cuzuioc din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu am plecat din sat

Eu am plecat din sat,
Dar, satul e cu mine.
Am vrut să iau şi ţara
Dar nu a vrut să vină.
Alţi feciori şi fiiice
Doreşte să ridice.
Iar pentru tot ce-am înălţat
Rămân un simplu condamnat.

poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bat clopotele la biserică
şi mamele noastre
aprind candela,
îngenunchind în faţa icoanelor
cu ruga pe buze.

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşminte

Pe drumul
cu salcâmi înfloriţi
fetele din sat
au îmbrăcat
voalul de mireasă.

poezie de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timp ce mă perpeleam, intră în crâşmă domnişorii. Trei. E bine că lumea nu e a lor. Că praful s-ar alege de ea. Asemenea specimene. Tot ce părinţii şi moşii le-agonisiseră, în trei zile ei tocară si păpară cât ai bate din palme. Aşchia nu sare departe de trunchi. Orice negustor, afacerist, bufetar se pricopseşte, se îmbogăţeşte, aruncă cântarul şi metrul, se înnobilează.
 Angajează tătuţii guvernante şi bone. Aici cărţi, aici pian. Dar pe om, cine-l învaţă să fie om? Bonele sau taţii şi mamele? Ca să fii om, trebuie să înveţi asta separat, dar lor nici prin cap nu le trece. Dar dacă taţii şi mamele n-au absolut nimic în suflet - ce să-i înveţe pe copii lor? La 15 ani sunt pe uliţă, împrieteniţi cu toate scursurile şi ceea ce poartă în firea lor, aia iese afară. Apucăturile se aleg singure. Ştii cum alege cizmarul cuiele de pe masa de lucru? Cu magnetul. Tot aşa şi aici. Ce au învăţat ei bun? Unde cad asemenea gunoaie, gunoaie aduni. Toate din cauza sângelui său.

Chabua Amirejibi în Data Tutashkhia (1975)
Adăugat de drcirstea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duel epigramatic, seria 4-a din 15.01.1980 - 20.03.1980: 4. În familiile lor

Sunt gratuite afirmaţii,
În oraş, să ştii, Sorine,
Se ceartă fetele cu taţii,
Mamele fac rând la mine!

epigramă de Naum Smarandache din În luptă cu un... bei (2006)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilului poţi să-i spui tot, tot; întotdeauna m-a uimit cât de puţin cei mari, taţii şi chiar mamele, îşi cunosc copiii. Copiilor nu trebuie să le ascunzi nimic sub pretextul că sunt încă mici şi e prea devreme pentru ei să ştie ceva. Ce idee tristă şi nefericită! Şi ce bine îşi dau seama copiii că părinţii lor îi cred prea mici şi prea neştiutori, când ei, în realitate, înţeleg totul. Adultul nu ştie că, până şi în chestiunea cea mai dificilă, copilul îi poate da un sfat util.

Dostoievski în Idiotul (1868)
Adăugat de Iorgu Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se bate toaca
din zorii zilei
dar nu mai are
cine în sat
să-i audă chemarea

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unchii şi mătuşile, precum şi verii contează destul de mult, mamele şi taţii nu sunt de dispreţuit; dar o bunică, într-o zi de sărbătoare, preţuieşte cât toţi la un loc.

citat din Fanny Fern
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păpuşile
rostesc în unison
cuvântul înstrăinat
pentru copiii
din orfelinat

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec pe lângă
moara părăsită din sat
şi-mi aduc aminte
de pâinea puhavă de casă
şi de plăcintele mamei

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La horă-n sat

E mare bal aici în sat
Şi pînă-n zorii dimineţii,
La horă tobele se bat...
Şi la bufet se bat băieţii.

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea este asemănătoare unui act creator, în timp ce a fi obiect al iubirii seamănă cu o stare pasivă. Prin urmare, cei care deţin superioritatea în acţiune sunt şi cei animaţi de iubire şi de sentimente amicale. În sfârşit, toţi oamenii iubesc mai mult ceea ce le cere mai mult efort;de pildă, cei care şi-au agonisit singuri averea ţin la ea mai mult decât cei ce au primit-o moştenire. Acesta este şi motivul pentru care mamele îşi iubesc copiii mai mult decât taţii;ele suferă mai mult născându-i şi ştiu mai bine că sunt copiii lor.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când devii mamă eşti mama tuturor copiilor. Din acel moment, orice copil rănit, abandonat sau speriat este al tău. Trăieşti în mamele suferinde din toate rasele şi toate credinţele şi plângi pentru ele. Tânjeşti să le alini pe toate mamele întristate.

citat din Charlotte Gray
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am gândit la modul în care mamele îţi hrănesc copiii cu furculiţe şi linguriţe, aşa că m-am întrebat ce folosesc mamele chineze? Scobitori?

citat din George Carlin
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărbătorile de iarnă

Iarna-i grea, omătul mare,
Copiii n-au de mâncare,
Noaptea am plecat din sat
Şi-am fost prins... când am furat.

epigramă de Florea Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe uliţa din sat doar moartea se mai plimbă

Pe uliţa din sat,
Doar moartea se mai plimbă,
Căci junii au plecat,
Să-nveţe-o altă limbă.

Odăile-s pustii,
Rar vezi un moş, o babă,
Printre perdele gri,
La Domnul cum se roagă.

Pâlpâie-o lumânare,
Pe-al geamului pervaz,
Doar rugăciuni amare,
Şi lacrimi pe obraz...

Prispa se înconvoaie...
Nu mai vezi niciun pled.
Nepoţii cu mamaie,
Pe trepte nu mai şed.

Acum au telefoane,
Ce sunt alea... poveşti?
Cresc apăsând butoane,
Iar ea? Aşteptând veşti.

Jelind, clopotul bate,
Răsună-n tot cătunul,
Rămaşii îşi dau coate,
Zicând: "S-a mai dus unul."

Se umple cimitirul,
Fără garoafe - cruci,
De-a lung, de-a lat e pirul,
Părinţi uitaţi de prunci.

Un scârţâit de poartă,
Se-aude când şi când,
E vântu' - adus de soartă,
Nu-s copiii... Nici gând!

Pe uliţa din sat,
Doar moartea se mai plimbă,
Căci junii au plecat,
Să-nveţe-o altă limbă...

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!