Divanul singurătăţii

Trupul meu e o vioară
corzii nervilor se-ntind
scriu şi totul o să doară
de la lucruri pân-la gând

Corzii nervilor se-ntind
soarta iar m-a pus la colţ
alţii au primul cuvânt
eu am primul capu-n bolţi

Soarta iar m-a pus la colţ
scriu şi totul o să doară
îmi fur anii ca un hoţ
trupul meu e o vioară

Corzii nervilor se-ntind
aş muri însă mai cânt

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (15 februarie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Divanul Singurăţii (II)

Trupul tău e o vioară
corzii nervilor o-ntind
cânţi şi totul o să doară
de la lucruri pân-la gând

Corzii nervilor se-ntind
soarta iar te-a pus la colţ
alţii au primul cuvânt
tu pe ultimu-l suporţi

Soarta iar te-a pus la colţ
cânţi şi totul o să doară
îţi furi anii ca un hoţ
trupule spartă vioară

Corzii nervilor te-ntind
ai muri dar ieşi din rând

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (18 februarie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

La colţ

Mult am mai fost eu pus la colţ, în genunchi:
Bogza Gheorghe, de ce nu deschizi gura, de ce taci?
Treci la colţ, în genunchi, pe coji de nuci!
E drept, nu prea învăţam la istorie.

Dar şi istoria, mai apoi, cât m-a pus la colţ!
Geo Bogza, de ce nu închizi gura, de ce nu taci?
Treci la colţ, în genunchi, pe coji de nuci!

Şi pe cranii de oameni.
Şi chiar pe craniul meu,
Să învăţ lecţia.
Să învăţ bine lecţia!

poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veste

Bucurii nemărginite tu mi-ai vestit
În suflet mi le-am strâns pe toate
Şi nu mă-ntreb deloc de poate
De astăzi sunt sau nu sunt fericit?

E ca şi cum clinchete de clopoţei
Sau arcuirea corzii de vioară
Ori adierea vântului de primăvară
Fac să-mi zâmbească ochii mei.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Colţ

Mult am mai fost eu pus la colţ, în genunchi:
« Bogza Gheorghe, de ce nu deschizi gura, de ce taci?.

Treci la colţ, în genunchi, pe coji de nuci! ».
E drept, nu prea învăţam la istorie.

Dar şi istoria, mai apoi, cât m-a pus la colţ!
« Geo Bogza, de ce nu închizi gura? de ce nu taci?
Treci la colţ, în genunchi, pe coji de nuci! ».

poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De iubire

I-am pus iubirii dop la loc,
Ploii, umbrela într-un colţ
Şi norului i-am şters culoarea,
Pădurii i-am sedus rumoarea.

Şi linişte aştept să-mi fie...
Mi-e dor de toate numai mie?
La voi, tot vuiet se aude?
Iubirea are un" se-ascunde?

Din colţ în colţ se-aude-un cântec,
Parcă e clinchet de descântec...
Vibrează primăvara, vine,
Şi-ar înverzi totul în mine!

Doar dragostea păstrează dopul
Să nu se scurgă din nou totul,
Şi timpul să-şi deschidă poarta...
Nu ştim cum ne aşteaptă soarta!

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară

Aleargă dorul meu, azi, către tine,
Pe unde mai palpiţi eu nu mai ştiu ;
Iubire, de-ai găsit, să-ţi fie bine!
Nu pot, în braţe calde să-ţi mai fiu...

Zâmbeşte soarele a primăvară,
În cânt de păsărele m-am trezit,
În suflet lipsa ta-i tot mai amară
Şi ramul nu mi-a mai înmugurit.

O adiere caldă mă-nfioară ;
Nu, nu eşti tu, iubito, n-ai venit...
Zâmbesc, privind pe geam, aşa-ntr-o doară:
Nemângâierii eu rămân sortit.

Condeiul mi-l înec în călimară,
El ştie scrie versuri de iubit
Cu rime pe acorduri de vioară
Strunită de arcuşul răguşit.

Aleargă dorul meu printre coline,
E totul vesel şi atât de viu...
Izvoarele suspină cristaline,
De tine-mi amintesc şi scriu şi scriu...

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (1 martie 2015)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem cu ochi albaştri

azi am să scriu un poem
cu ochii albaştri ca şi ai mamei,
cu gene lungi şi buze cântătoare
m-a învaţat unul să scriu
cică poezie şi de atunci nu mă opresc
de unde dracu iei cuvintele îmi intreb
prietenul, prietenul meu Costel
cum care Costel? Costel ăla care scrie
poezie în toate limbile şi dacă i se termină ia cu împrumut
şi nu se opreşte
că a făcut datorii mi-a spus mamaia lui
că şi-a cumpărat casă şi maşină şi nevastă şi copii
de-aia Costel scrie poezie
şi m-a învăţat şi pe mine să scriu
ce dracu doar nu-s eu mai proastă
poate găsesc şi eu măcar un editor să mă citească
şi să mă publice pe un sait
agonia parcă îi zice.
azi am scris un poem
cu ochii albaştri şi mă simt împlinită
ce dracu era şi timpul să ajung şi eu odată poet...
la aprozarul din colţ se vând cuvinte pentru versuri proaspete

poezie de Valeria Tamaş
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mulţumesc
cu umilinţă şi iubire creştină
pentru tulburătoarele comentarii făcute poemelor mele...
aseară, măicuţa mea m-a întrebat
-maică, tu de ce nu eşti în USR.... scrii, scrii, nu dormi deloc
-în primul rând nu am făcut cerere, în al doilea rând nu m-a băgat, dintre ei, nimeni în seamă, ce să facă cu un poet rebel... eu scriu să pot respira, scriu în primul rând pentru Dumnezeu...
''rătăceam în necuprinsul zărilor
ploaia îmi spălase ultimii paşi
venisem din lutul milenar pe o rază de suflet
cu aripi de cer să zidesc o lume
din lacrimi şi cuvinte
vroiam să-Ţi vorbesc în ecou murmurat
pe câmpuri de maci
visam o punte din culorile iubirii
să o arunc peste abisuri de suflet
să urc, să urc la Tine
în strigât de lumină
să piară eternitatea pe trupul Tău
în şoapta unei lacrimi''
apoi scriu pentru mine iar dacă plac cuiva versurile mele, sunt fericit,
i-am răspuns...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ajungi la capătul corzii, fă un nod şi ţine-te bine.

Herbert Harris în Cele 12 legi universale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi stăteam acasă şi exersam la pian. Simţeam oarecare inspiraţie în acel moment şi am luat hârtia şi condeiul în mână. După o muncă de o jumătate de oră, am compus "Minciuna", primul meu tango. Primul meu succes nu m-a îmbătat deloc, căci îmi dădeam seama cât e de ieftin, dar trebuia să trăiesc şi m-am pus cu nădejde pe lucru, luptând din răsputeri să escaladez, cât era cu putinţă, zidurile banalităţii.

Ionel Fernic în Compozitorul înălţimilor (1983)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecouri de mai

La distanţă de-un ceas de vestitul popas,
Pe-o potecă urcând şi cu setea luptând,
Repetam, pas cu pas, un cuvânt ce-a rămas
Un refren repetând o scânteie de gând.

Şi mergeam, aplecat, dându-i gândului sfat,
Explicându-i că eu nu mă tem nici de greu,
Nici de tot ce-a-nsemnat o privire ce-a dat,
De atunci şi mereu, cântul gândului meu.

Deodat' m-am oprit, fără voie, silit
De-o rafală de vânt ce m-a pus la pământ,
De putere sleit, ca pe-un gând nerostit,
Slab şi fără avânt cât nu-i pus în cuvânt.

Hoţ e, vântul acel! L-a luat şi, cu el,
În ecouri de mai, ca un paşă-n serai,
Îmi repetă, fidel, neschimbându-l defel,
Un cuvânt ce, spre Rai, mă invită: hai!... hai!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De istorie-s bolnav

Dumnezeu se mută azi la ţară
raiul cred că-i un spital
gata-i orice clipă să mă doară
dacă n-am alături cerul din Ardeal

Raiul cred că-i un spital
peticită-i soarta vai cu răni
hai să tragem moartea lângă mal
şi să trecem peste alte vămi

Peticită-i soarta doar cu răni
gata-i orice clipă să mă doară
hai istorie mai dă-mi
Dumnezeu se mută azi la ţară

Raiul cred că-i un spital
iar viaţa un salt mortal

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (28 ianuarie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet cu naşterea la purtăor

Deschid cartea precum soarele cerul
Prefaţa-i neagră ca noaptea Iar poezia
-i ermetică chiar de la primul vers Che
ia sol nu mă ajută decât la final Mult
mai tăcut şi mai muzical Mută vioară
blestemată Pare domnilor viaţa mea toa
tă Arcuşul care Doamne eşti Îmi strânge
poezia-n cleşti Preafrumoaso zău iubito
Dragostea iar mi-ai zdrobito

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet cu naşterea la purtăor

Deschid cartea precum soarele cerul
Prefaţa-i neagră ca noaptea Iar poezia
-i ermetică chiar de la primul vers Che
ia sol nu mă ajută decât la final Mult
mai tăcut şi mai muzical Mută vioară
blestemată Pare domnilor viaţa mea toa
tă Arcuşul care Doamne eşti Îmi strânge
poezia-n cleşti Preafrumoaso zău iubito
Dragostea iar mi-ai zdrobit-o

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar m-a prins iarna...

Iar m-a prins iarna cu uşile deschise,
Şi fulgi moi şi grei mi-au trecut peste prag,
Am simţit zborul lor ostenit şi pribeag,
Deşi, prea departe, plecasem prin vise...

S-au aşezat într-un colţ, sperând să apar,
Dar visul meu ajunsese în mugur,
Şi-a plesnit nefiresc de banal, însă, sigur,
In eroare de timp, într-un timp literar...

Şi-au albit casa mea, alb atât de frumos,
Iar in vis le simţeam aripi frânte de dor,
Şi-am simţit că mă prinde în vis un fior,
Că durea tare rău acest zbor graţios!

O durere prea mare, să nu mă trezesc,
Şi să-mi văd a mea casă albită de tot,
Mă ridic în genunchi, printre fulgi îmi fac loc,
Ca să scriu două rânduri, să mă încălzesc!

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă o vioară

cântă o vioară pe ţărm
mă ascund obosit în tăceri
ploaia nu vine
aştept în neştire un gând pe pământ
e frig afară şi ninge
tăcerea mă doare şi lacrimile plâng
cad fulgi rătăciţi pe asfaltul murdar
e frig iar în mine şi ninge acum
cad troiene de gânduri pe câmpuri ucise
zăpada se adună în palme
mi-e frig şi e iarnă
şi ruga e îngheţată de dor
mă despart iarăşi de lume
merg la întâmplare pe cărări ce dor
uneori veneam printre căderi de stele
în noaptea polară din noi
păşea un înger pe colţuri de durere
rătăceam într-un gând, ningea în cuvânt
se întuneca în lume, eu scriam la o masă
priveam efemer, rătăceam sub un cer
e frig aici în cetate
ninge şi ninge
cu lacrimi şi sânge
pe ziduri se scurg alte dureri
mă opresc într-o plecare, nu'i nimeni în cale
vântul bate şi bate
picură pe rană fulgii rămaşi
mă ardeau cuvintele sub pana arsă de gânduri
azi muream în ţara ultimului veac
căutam o lume între degete frânte
este frig afară, gerul mă ucide
mai cade o frunză, mă înţeapă spinii rămaşi
urma frunzei a rămas în palmă
eu scriu la o masă cu trupul ultimului meu gând
afară, o vioară mai cântă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imparţialitate

Te întreb a n-a oară:
Ce-ai de împărţit cu mine?
Soarta mea? N-o să te doară?
Moartea mea: îmi aparţine!

epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibile (mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog

M-a întreabat într-o zi poezia,
Ia să-mi spui prietenul meu drag.
De ce mă scrii pe o coală de hârtie?
Şi nu mă ţii la tine în cap.

Şi i-am răspuns cu glasul plin de melancolie,
Ea este tot ce eu am mai sfânt.
De aceea o scriu pe o foaie de hârtie
Ca şi alţii să citească al meu gând!

Ea atunci m-a înţeles şi mi-a răspuns.
Cu un glas plin de bucurie.
Scrie -mă dragă poete pe ce vrei,
Dar să nu uiţi că eu sunt o simplă poezie
Şi lumea e plină de atei.

poezie de Vladimir Potlog (25 mai 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog

Dialog
M-a întreabat într-o zi poezia,
Ia să-mi spui prietenul meu drag.
De ce mă scrii pe o coală de hârtie?
Şi nu mă ţii la tine în cap.

Şi i-am răspuns cu glasul plin de melancolie,
Ea este tot ce eu am mai sfânt.
De aceea o scriu pe o foaie de hârtie
Ca şi alţii să citească al meu gând!

Ea atunci m-a înţeles şi mi-a răspuns.
Cu un glas plin de bucurie.
Scrie -mă dragă poete pe ce vrei,
Dar să nu uiţi că eu sunt o simplă poezie
Şi lumea e plină de atei.

poezie de Vladimir Potlog (25 mai 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul e atât de inutil, că începe... să doară!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!