Iar m-a prins iarna...
Iar m-a prins iarna cu ușile deschise,
Și fulgi moi și grei mi-au trecut peste prag,
Am simțit zborul lor ostenit și pribeag,
Deși, prea departe, plecasem prin vise...
S-au așezat într-un colț, sperând să apar,
Dar visul meu ajunsese în mugur,
Și-a plesnit nefiresc de banal, însă, sigur,
In eroare de timp, într-un timp literar...
Și-au albit casa mea, alb atât de frumos,
Iar in vis le simțeam aripi frânte de dor,
Și-am simțit că mă prinde în vis un fior,
Că durea tare rău acest zbor grațios!
O durere prea mare, să nu mă trezesc,
Și să-mi văd a mea casă albită de tot,
Mă ridic în genunchi, printre fulgi îmi fac loc,
Ca să scriu două rânduri, să mă încălzesc!
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre alb
- poezii despre timp
- poezii despre muguri
- poezii despre literatură
- poezii despre iarnă
- poezii despre greșeli
- poezii despre frumusețe
Citate similare
Vise
Am trăit un așa vis
Era frumos ca în paradis,
Am trăit așa o clipă
Una frumoasă, dar cam mică
Pacat ca am trăit atat
Întru-un vis cam amărât,
Dar puternic și frumos
Resimțit pâna la os
Resimțit cu duioșie
De prea marea mea mândrie
De a trăii un frumos vis
De a trăii ca în paradis.
Visul ce cu noaptea vine
Îmi arată a lui iubire
Falnica lui putere
În plăceri și în durere
În iubire și speranță
În credință și aroganță
Iar când ochii se deschid
Păreri de rău ce mă cuprind
Îmi induc o stare tare
De regrete și ardoare,
Că al meu vis s-a terminat
Cu durere, ce păcat.
poezie de Florin Dumitru
Adăugat de Florin Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre sfârșit
- poezii despre rai
- poezii despre plăcere
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre mândrie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Zile se duc
Zile se duc si vin, pe drumul lor,
Prind aripi de vis, aripi de dor,
Zile se duc si vin, dar nu mai ești,
De ce ai rămas sa ratacesti?
Floarea zâmbetului pierdută ieri,
Tu, suflete, iar și iar mi-o ceri,
Floarea zâmbetului azi s-a uscat,
Roua pe gene mi-a picurat.
Cerul prea senin s-a înnegurat,
Ca printr-un vis trist, tu ai plecat,
Văzduhul a plâns în a ta urmă
Prin doi ochi încețoșați de brumă.
Zile se duc și vin ca vis antic,
Astăzi nu a mai rămas nimic,
Zile se duc și vin, fericirea
Lăsând-o din nou în urma mea.
Azi, iubite, ia și veșnicia,
Prinde în buchet bucuria,
Lasă-mi numai tăcerea și atât...
O voi păstra în timp, văd eu cât.
Lasă-mi în urmă un gând pierdut,
Spre un țărm depărtat, neștiut,
Un gând frumos, bun, fraged, curat,
Pentru un înger care m-a uitat.
poezie de Andreea Ion (2008)
Adăugat de Andreea Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre prezent, poezii despre îngeri, poezii despre zâmbet, poezii despre zile, poezii despre tăcere, poezii despre tristețe sau poezii despre trecut
Ninge peste țara mea de vis
Ninge peste țara mea de vis,
Ninge peste Moldova.
Cu fulgi mari ca floarea albă de cais,
Ninge peste Telenești, Chișinău, Leova.
Ninge peste păduri de brazi
Peste munții Carpați.
Ninge cu fulgi jucăuși
Peste București, Iași, Cluj.
Ninge peste marea cea mare,
Peste vechile hotare
Unde Ștefan și Mihai dușmanul l-au învins.
Ninge peste țara mea de vis.
Ninge și tot ninge Și așa de bine îmi pare,
Că visez cu ochii deschiși,
Din nou, la România mare.
poezie de Vladimir Potlog (23 noiembrie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre țări, poezii despre păduri, poezii despre patrie, poezii despre ninsoare, poezii despre munți, poezii despre graniță sau poezii despre flori
Noaptea în lacrimi
Noapte măiastră, răspunde-mi!
Tu unde vrei să ne-ntâlnim,
În vis sau în marea lăcrimândă?
În prea plinul oceanului însingurat?
Te număr printre lacrimi și te-am ales pe tine
Să-mi fi a mea confidentă și prietenă pe vecie.
Peste munți s-a așternut tăcerea și lacrimile dor,
Un gând nebun îmi caută sufletul pierdut în marea dragostei,
Am vise și speranțe,
O lacrimă de mult uitată în colțul unui ochi închis,
Salutări în dansul păsărilor,
Iar eu printre fulgi și stele te chem a mea, măiastră noapte.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre suflet, poezii despre stele, poezii despre păsări, poezii despre prietenie sau poezii despre ocean
A nins din nou
A nins din nou
Ca un ecou
Al rugaminții mele,
Totul e alb
Curat și nou,
Iar din senin cad stele!
A nins din nou!
Ca-ntr-un tablou,
Ninsorile se-aștern...
Fulgi albi de nea,
Pe tâmpla mea,
Îmi spun să nu mă tem!
M-afund în alb,
E-atât de cald,
Iar fulgii-s mici și moi,
Mă las ușor,
Pot să și mor
Și să-nviez, apoi...
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre frică sau poezii despre curățenie
Ce mai gând, ce vis banal...
foaia stă pe masă, întinsă, și eu stau în fața ei,
suntem doi cu înțelesuri, albe rânduri și idei
și ne prinde toată noaptea, gânditori și obosiți,
tocul doarme și cerneala, ne țin ochii ațintiți
pe afară aud vântul, aud frunzele cu soț,
suflă, suflă și răsuflă, geamul spart puțin în colț,
aud negrul pe afară, năclăit, tânguitor,
îmi miroase primăvara, este timpul iar să zbor
mă gândesc deja, de-odată, astăzi am trecut pe drum,
străjuit în partea toată, plopi înalți prin ei și-un ulm,
într-un loc o suplă doamnă, cosea in și borangic,
sorbea o cafea scăldată, într-un păhărel, mai mic
absorbită de lucrare, n-a văzut când am trecut,
cu a mea înfumurare, m-am întors, iar am trecut,
ținea ochii, ținea gândul, cine știe, unde, cum,
supărat de întâmplare, am plecat pe-același drum
acum stau, foaia în față, tot încerc să-i povestesc,
întâmplarea întâmplată, de cel, eu, cu gând prostesc,
am crezut că pentr-o clipă, sunt bărbatul ideal,
să servesc o aventură, ce mai gând, ce vis banal
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre înălțime, poezii despre încălțăminte, poezii despre vânt, poezii despre supărare sau poezii despre soț
Dacă aripile-mi sunt rupte
În zborul meu bezmetic, spre lumină,
aripile s-au rupt și m-a durut.
Atât de mult m-am înalțat din tină
de am ajuns ranită, iar în lut.
Aripile s-au frânt și m-a durut.
Mi-acopăr ochii, îmi acopăr capul
de oameni neputința să-mi ascund.
Atâtea răni ce sunt deschise încă
mă dor și nu s-au vindecat.
Dacă aripile-mi sunt frânte
sunt doar un vierme într-un măr stricat!
poezie de Dorina Stoica (noiembrie 2008)
Adăugat de Dorina Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viermi, poezii despre mere, poezii despre lut, poezii despre lumină, poezii despre dor sau poezii despre aripi
Cenușa din viitor
Îmi amintesc, din nou, de ce va fi,
În viitorul dintr-un vis ce-a fost,
Dar l-am trecut în cele fără rost
De care n-am mai vrut, nicicând, a ști.
Și iarăși văd în visul ireal
Un viitor ce poartă amintiri.
Nici azi nu-mi sunt, nici ieri n-au fost trăiri,
Dar sunt acolo-n vis ceva real.
Apar, plutesc un timp în jur, dispar,
Scântei din focul încă neaprins,
Ori fulgi pe care iarna nu i-a nins
Și-așteaptă viitorul când apar.
Sunt amintiri ce nu s-au petrecut
Și așteptări pe care nu le am
Din vremea-n care-n viitor aveam
Un foc rămas cenușă, în trecut.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre foc, poezii despre cenușă sau poezii despre promisiuni
Zbor
Mă vezi cum cad? Zici că-i un zbor,
Un zbor deasupra tuturor,
Sau poate că ceva mai sus,
Deși nu asta mi-am propus...
În fiecare zi, puțin,
Eu zbor catre un cer senin!
Pare că zbor către înalt,
Dar în realitate, cad!
El, vântul, mi-a făcut traseul
Și zbor spre cer, însă, ca zmeul,
Când mai smucit, când mai domol,
Când printre raze, rostogol!
Și, în naivitatea mea,
Mi-e teamă rău, ca nu cumva,
Să nu ating cerul, iar toamna,
Să-mi sângereze pumnul, palma!
De-aceea zbor precum o frunză,
Cu zâmbetul uitat pe buză,
Iar când pământul o s-ating,
Sunt sigur c-o să mă preling...
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre realitate, poezii despre naivitate sau poezii despre frunze
Povestea iernii
Când ninge doar copiii știu povestea,
noi am uitat-o-n goana unui timp,
dar ei clădesc din fulgi curați palate
și viețuirii îi așază nimb.
Doar ei, cei mici, mai știu chemarea iernii,
Piatra filozofală e a lor,
trec prin nămeți cu aur pur sub frunte,
doar ei mai știu ce-nseamnă-n trup fior.
Și ninge, cade-aceeași draperie,
țesută din mirific fir ceresc...
Printre coloane albe ei aleargă
și dintr-o altă lume ne privesc...
Iau în mânuțe, brusc, zăpada rece,
pesemne vor s-o strângă într-un chip,
parcă sunt niște Fauri ai minunii,
lucrând febril în nea ca și-n nisip.
Probabil pentru noi e prea mult albul,
l-am reciclat prea mult în scrum intern,
și-atunci, stingheri, îmbătrâniți în fire,
compătimim în ei albul etern.
Dar cel mai rău e c-am uitat iubirea,
cei mari mai pot atât: să fie doi,
și când nu sunt ninsoarea e cumplită
cuțite-adânci ce cad în amândoi...
Și ce departe e atunci copilul,
cum s-a pierdut printre nămeți de vis,
luând, sub hăinuța caldă, fericirea,
făcând să ningă invers, din abis!...
În legea de-a simți povestea iernii
e vorba despre-a fi și-a nu mai fi,
e vorba despre vis, dar și durere,
despre fatalul dar de a iubi.
Când ninge doar copiii știu povestea,
noi am uitat-o-n goana unui timp,
dar ei clădesc din fulgi curați palate
și viețuirii îi așază nimb.
poezie de Dragoș Niculescu din Purgatoriu pentru sfinți (2014)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre iubire, poezii despre copilărie, poezii despre prăpăstii sau poezii despre palate
Kung fu
Părea o zi de "dolce far niente"
Cum, de o vreme, mult prea multe îs,
Dar am avut, la țanc, un fel de "Pâs!"
Și... cum să vin la Ea cu argumente?
"Ia pune mâna, cât mai e zăpadă,
Și ia din debara un bătător,
Că nu-i nimic mai bun la un covor,
Iar tu... mai faci un pic, de mușchi, paradă".
"Ok!" - în gândul meu: "Ce mare brânză!?" -
M-am scuturat, cumva, de lenea mea
Și, chinuind centura înc-o za,
Mi-am zis că scap și de ceva osânză,
Ba chiar de niște catecolamine,
Că s-or fi adunat de când tot stau
Și, de prin sânge-afară să le dau,
O fi, cum zice ea, chiar foarte bine.
Am dat covorul, ușurel, de-a dura
Și l-am luat pe-un umăr, strâns în sul,
De mă simțeam un Hercules fudul,
Cu gândul: "Să înceapă aventura!",
Căci mintea mea deja făcuse planul:
Pe bietul meu covor am să aplic
Tot ce-am văzut prin filme și nimic
N-ar fi putut să-mi zdruncine elanul.
L-am aruncat afară, în zăpadă,
De s-a întins ca dintr-un pumn James Bond,
Sau al lu' ăla, galben, rubicond,
Ce face,-n tot ce dă, pe loc să cadă.
L-am apucat de-un colț cu mâna stângă,
Ca într-un film din vremea lui Van Damme
Iar dreapta mea Doamneee, rău mai eram!
Îl căsăpea tot praful să înfrângă.
Am fost... nici nu mai știu ce personaje,
Dar sigur, la kung fu, eram Bruce Lee,
Când m-a strigat nevasta: "Nu mai vii?"
... Și am trecut la... a urca etaje.
De-atunci, să nu mai văd televizorul,
Că-n seara aia am simțit că mor,
De oase, mușchi, de toate câte dor.
Și nu mai vreau kung fu nici cu... covorul!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre filme, poezii despre înfrângere, poezii despre televiziune, poezii despre soție, poezii despre seară, poezii despre mâini sau poezii despre lene
Eu iarăși mă ridic
De mine poți să scrii-n cronologii
Minciuni ce dor; nu zic nimic,
Și-n tină poți să calci pe trupul meu,
Dar eu ca praful mă ridic.
Te deranjează îndrăzneala mea?
De ce îți simți sufletul gol?
Eu, iată, merg de parcă-n casă am
Sonde și pompe de petrol.
Ca soarele și luna de pe cer,
Cum fluxul crește câte-un pic,
Ca o speranță care pleacă-n zbor,
Eu iarăși mă ridic.
Ai vrut să vezi c-am sufletul zdrobit?
Capul plecat și ochiul plâns?
Că umerii mi s-au lăsat în jos
Și că tristețea m-a ajuns?
Te ofensează îngâmfarea mea?
Hai nu lua totul în serios,
Eu râd de parcă aur am găsit
Săpând în curtea mea din dos.
Poți să mă-mpuști de vrei cu vorba ta,
Poți să mă tai cu ochiu-ți clar,
Dar chiar de mă ucizi scârbit, să știi,
Ca aerul urc iar.
Te tulbură lascivitatea mea?
Și crezi cumva că-i nefiresc
Să dănțuiesc de parcă la șold am
Mici diamante ce lucesc?
Din al istoriei bordei
Eu mă ridic
Dintr-un trecut cu ani cam grei
Eu mă ridic
Sunt un ocean întunecat și larg,
Cobor, mă-nalț, am valuri ce se sparg.
Lăsând în urmă nopți de frici și chin
Eu mă ridic
În zori, când de minuni văzduhu-i plin,
Eu mă ridic
Strămoșii mei mi-au dat un dar grozav,
Sunt visul și nădejdea unui sclav.
Eu mă ridic
Eu mă ridic
Eu mă ridic.
poezie de Maya Angelou, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre trup și suflet sau poezii despre senzualitate
Umbrela de ploaie
În ropot de ploaie,
iarna-și înmoaie
ultima bucățică de toamnă,
iar cu un nour albastru ce toarnă,
închide, oftând, orice rană...
O foaie plăpândă se lasă stropită
de alba cerneală, acum, risipită
prin colțuri, pe margini și, plină de sens,
cu fulgi de zăpadă, se-ascunde-ntr-un vers...
E iarna, dar plouă...
Cerul senin și-a tras într-un ceas,
perdeaua albastră de rouă,
iar eu, la pas, pe poteci ce se-afundă
în lutul ce curge ca o secundă,
mă strecor printre picurii reci,
având ca umbrelă de ploaie, o umbră...
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre albastru, poezii despre versuri, poezii despre secunde, poezii despre rouă sau poezii despre poezie
Vis de iarnă
De-ar fi să treci pe strada mea
Acum, când Soarele-i în nori,
M-aș cerne printre fulgi de nea
Fără să știi, pe-ai tăi bujori,
Și-apoi, în lacrimi prefăcut,
Ți-aș încălzi obrajii-ți reci
Pe buze, cu un lung sărut
Pe strada mea de-ar fi să treci,
De unde, ca într-un abis,
De dor nebun m-aș prăvăli
Chiar între sânii tăi, ce vis
Pe strada mea să treci de-ar fi (!)
Iar după ce mi-aș reveni,
În jos, pe sute de poteci
Te-aș căuta pân te-aș găsi
Pe strada mea de-ar fi să treci,
Și-apoi, dar vai!.... s-a luminat!
Și nu mai cad nici fulgi de nea (!)
E-atâta soare, ce păcat
De-ar fi să treci pe strada mea!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre sâni, poezii despre nori sau poezii despre bujori
Doar amintiri ne-au mai rămas
Doar amintiri ne-au mai rămas din tot ce-a fost frumos cândva
Și din priviri, când ne-ntâlneam, la amintiri făceam popas
Că le-am trăit cât ne-am iubit și-am suferit la bun rămas.
A fost un vis, un vis frumos, trăit de noi cândva
Și ne simțeam ca-n Paradis, pierdut de noi cumva...
Nu știu acum ce pot să fac, sunt trist, posac și de dor zac
Că te-am pierdut și-mi pare rău, singur mă simt, parcă-s în hău,
Eu simt că-mbătrânesc și-mi pare rău
Că mă usuc de dorul tău.
A trăi și-a iubi nu-i păcat,
Dumnezeu acest dar ne-a lăsat,
Am luptat și-am uitat tot ce-am pătimit,
Nu regret viața ce am trăit.
Doar amintiri ne-au mai rămas din tot ce-a fost în viața mea,
Nu vreau să-ți zic, mă simt prea mic, durerii iar să-i fac popas
Căci vreau să-ți spun un lucru bun ca bucuriei să-i dăm glas:
Hai să uităm că ne-a fost greu, să piară piaza rea,
Să mergem iar pe drumul clar, speranța ne-ar reda!
Acuma știu cum să te-mpac și toate voile să-ți fac,
Să nu te pierd, să te dezmierd, să-mi fie dor de chipul tău,
Să simt că-ntineresc, destinul meu,
Să te iubesc mereu, mereu.
A trăi și-a iubi nu-i păcat,
Dumnezeu acest dar ne-a lăsat,
Am luptat și-am uitat tot ce-am pătimit,
Nu regret viața ce am trăit.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie
Un tangou de vis
În tangoul privirii tu ai fost ca un vis,
Te-am privit în adâncuri... M-ai privit, m-ai atins...
Am simțit ca o umbră brațul timpului tău,
Coborând pe corsetul plâns al gândului meu.
Dansu-acesta mirific, ireal, m-a captat...
Alte timpuri m-au prins, din alt timp am plecat,
Cerul buzelor mele sângerii, ți-a șoptit
Must de taină amară, un poem învechit.
Ești atât de departe... Ce aproape îmi ești!
Lumea mea cu iubire o-ncununi... Unde ești?
Tu, quasar, fericire, tu, lumină și cânt...
Ești o clipă?! Ești vrajă?! Ești poem?! Ești cuvânt?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tango, poezii despre roșu sau poezii despre plâns
Primăvară târzie
Astazi scriu despre-a vieții culoare
Prinsă-n ploi însetate de dor,
Ce îmi picură-n suflet candoare,
Risipind de pe cer orice nor!
Astăzi scriu despre sunetul zilei
Și-l aud prin tăceri murmurând
Și mai scriu despre tremurul filei,
Când îi dau, temător, câte-un gând!
Astăzi scriu despre noi începuturi,
Ce apar dimineața, în zori,
Despre zboruri uitate în fluturi,
Și semințe uitate în flori!
Despre-a mea primăvară târzie,
Care ninge și-acum, deseori,
Peste lutu-nsetat, poezie,
Cu fulgi albi, trubaduri visători!
poezie de Marilena Ion Cristea din Neînverzitele păduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre sunet sau poezii despre primăvară
Rondel de iarnă
Sita cerului cerne fulgi de nea
Ninge peste noi dragostea mea
În câteva ore totul s-a albit
Rănile pământului s-au acoperit
Alb imaculat fără de hotar
Puritate albă oferită-n dar
Sita cerului cerne fulgi de nea
Ninge peste noi dragostea mea
Împovărați de alb copacii se rup
Casele pitice aproape au dispărut
Copiii la joacă încă n-au ieșit
Așteaptă la gemuri timpul potrivit
Sita cerului cerne fulgi de nea
rondel de Letiția Iubu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ore sau poezii despre jocuri
Drumul meu
Eu mă retrag un timp acolo unde
lumina-ncearcă să ajungă iar
atunci când înspre suflet îmi pătrunde
o fiară cu aspect tentacular.
E-un loc retras la margine de gânduri
în care nu contează niciun vis,
un loc în care nu găsești intrânduri
ce ar permite pași spre compromis.
Îmi retrimit iluziile-n valuri,
iar planurile-n mare mi le scurg
și-aștept ca prin eternele portaluri
distanțe de lumină să parcurg
Spre zorii unei vieți ce dau putere
și-nlătură efecte de furtuni,
să-mi vindec supărarea-n alte sfere,
departe de mocirle și genuni.
E zborul meu în clipe de tristețe,
pe care-l fac demult iar ca efect
e fericirea mea, e frumusețe,
căci drumul ce-l urmez e cel corect.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Once upon a dream
A fost odată, într-un vis, un vis ca niciodată,
Căci îngerul, de cer trimis, mi-a dat iubirea-i toată.
M-a învelit privirea lui în roua primăverii,
Și... nu ai cum să te opui, în visuri, mângâierii.
Simțeam că aripi am și eu, în zborul împreună,
Dar nu aveam. "Le scot și eu" a îndrăznit să-mi spună.
Povestea dintr-un vis al meu, un vis ce-a fost odată,
Azi, o trăiesc și-aș vrea, mereu, s-o știu neterminată.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!