Uneia

Mâna-i ca un giuvaer,
Până azi necunoscut,
Cât de lesne-i s-o sărut,
Însă cât de greu s-o cer!

epigramă de George Corbu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi guriţa s-o sărut

De ce mă amăgeşti, de ce ţi-e teamă,
Şi gura ţi-o fereşti, râzând mereu,
De spui că mă iubeşti, de bună seamă
De ce te-mpotriveşti dorului meu

Dă-mi guriţa s-o sărut
Căci pentru sărut e dată
Ia gândeşte, nu-i păcat
Să rămâi nesărutată

Când ai buze fierbinţi
De ce să stea cuminţi
N-o să le ţii aşa
O viaţă-ntreagă, dragă
Dă-mi guriţa s-o sărut
Căci pentru sărut e dată

De ce m-ai depărtat cu-a ta privire
Şi-n suflet mi-ai aprins doar nerăbdări
Sau încă n-ai aflat că o iubire
Moare de n-o hrăneşti cu sărutari

Dă-mi guriţa s-o sărut
Căci pentru sărut e dată
Ia gândeşte, nu-i păcat
Să rămâi nesărutată

Când ai buze fierbinţi
De ce să stea cuminţi
N-o să le ţii aşa
O viaţă-ntreagă, dragă
Dă-mi guriţa s-o sărut
Căci pentru sărut e dată.

cântec interpretat de Jean Moscopol
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celui ce percutează greu

Poanta dacă poţi s-o prinzi,
Cât ai fi de sobru, râzi,
Sau... blocat poţi lung privi,
Până te vei dumiri.

epigramă de Viorica Pop (decembrie 2010)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

În faţa acelei insecte, mare cât un punct, ce alerga pe masă, prima mea reacţie a fost caritabilă: s-o strivesc, apoi am hotărât s-o las în plata Domnului. La ce bun s-o eliberez? Atât că grozav aş fi vrut să ştiu unde mergea!

Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui curios

Mă-ntrebi, cu noimă, cât câştig
Pentr-un poem ce-apare mâine?
Exact cât costă un covrig
Ce-atârnă-n coada unui câine...

epigramă de George Corbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E minunat să fii doctor! În ce altă profesiune îi poţi cere unei femei frumoase să se dezbrace, s-o admiri cât pofteşti, iar nota de plată s-o achite soţul ei?

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai mare parte din comoara sensibilităţii şi imaginaţiei poeţilor este moştenirea directă a sufletului delicat, blând şi iubitor al mamelor. Dar care poet, cât de necunoscut, sau literat, cât de modest, nu simte în ochii lui arzând o lacrimă de emoţiune şi de recunoştinţă când, pronunţând cuvântul Mama, evocă fiinţa iubită ce se apleacă înfrigurată de griji peste leagănul copilului sau peste nădejdile adolescentului? Daţi-mi voie să smulg eu o frunză din laurii ce încununează frunţile voastre de aleşi ai muzelor, de învingători ai vieţii şi s-o las să-şi tremure mângâierea târzie peste frunţile acelor mame care n-au trăit ca să împărtăşească gloria voastră, sau s-o depun cu multă evlavie la picioarele celor care, fiind în viaţă, au făurit din suferinţele lor neştiute sufletele şi victoriile voastre de azi.

Cincinat Pavelescu în Amintiri: Mama
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistului George Corbu

Cât e lumea asta vastă,
Nimeni, dacă nu e orb,
N-a văzut o vulpe proastă,
Nici prostită de un corb.

epigramă de George Budoi din Epigrame despre epigrame şi epigramişti (2 noiembrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era curios că iubirea aceasta, dacă era iubire, părea imaterială. Până a o cunoaşte pe Cristiana, femeile i-au stârnit întâi pofta trupească. Pe fiecare a dorit s-o sărute, s-o îmbrăţişeze, s-o aibă, s-o supună şi s-o domine. Pe ea nicio clipă n-a gândit-o trupeşte. Desigur făptura ei o dorea, fiecare părticică, dar nu cu simţurile. El îşi zicea că e iubirea pură.

citat celebru din romanul Gorila de Liviu Rebreanu (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt de părere că viaţa mea aparţine întregii comunităţi, consider că este un privilegiu să fac pentru ea tot ce-mi stă în putere cât timp voi trăi. Vreau să fiu de folos până în ceasul morţii. Cu cât mă străduiesc mai mult, cu atât trăiesc mai intens. Mă bucur de viaţă de dragul ei. Pentru mine nu este o lumânare, e o splendidă torţă care mi-a fost încredinţată pentru o vreme şi pe care vreau s-o fac să strălucească cât pot de mult înainte de a o înmâna generaţiilor viitoare.

citat celebru din George Bernard Shaw
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilema vieţii

Sunt o clepsidră.
Timpul curge prin mine.
Stau,
pe masa lumii
şi măsor timpul.
Cât a trecut?
Oare cât va mai trece
până mă va-ntoarce
s-o iau de la-nceput?!
Dilema vieţii

poezie de Adrian Timofte din Versuri (2012)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi mâna, s-o sărut!

Când din iubire-am apărut
Şi-n lume am pornit pe brânci,
De mână Tu m-ai prins atunci
Şi mersul, zbor mi s-a părut.
Dă-mi mâna, s-o sărut!

Când zările mai largi le-am vrut,
Privind orbit spre necuprins,
Uşor de mână Tu m-ai prins
Şi ochii nu m-au mai durut.
Dă-mi mâna, s-o sărut!

Când inima pereche mi-a cerut
Şi-n noapte căutam lumină,
M-ai prins atunci uşor de mână
Şi inimă pereche Te-am avut.
Dă-mi mâna, s-o sărut!

Când din iubire-am apărut,
Când zările mai largi le-am vrut,
Când inima-mi pereche te-a cerut,
Cu mâna ta, pe toate le-am trecut.
Dă-mi mâna, s-o sărut!

poezie de Gheorghe Pârlea
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Acum realizez cât de complicitate sunt relaţiile umane!
Cât de dificile!
Cât de greu de păstrat!
Cât de puţin oferim!
Cât ne pierdem în Noi!
Cât de mult vrem!
Cât de mult nu ştim ce vrem!
Cât de nehotărâţi suntem!
Cât de neîncrezători!
Cât nu ştim să iubim!
Cât şi de câte ori nu vedem iubirea celuilalt!
Cât de imperfecţi suntem pe drumul ce îl vrem perfect!
Chiar şi cât ne pasă de Noi,
Suntem de multe ori,, orbi" şi chiar,, goi"!
Cât şi mai cât poate spune tăcerea!
Cât, cât, şi mai cât ne vom pierde!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puritate

Hermina-i doar un pic de viaţă,
Giuvaer ce dă scântei,
Trăieşte-n nordul cel de gheaţă
Şi-i prinsă pentru-argintul ei.

Ca s-o vâneze, vânătorii
Găsesc un golf de gheaţă-n jur
Şi-i dau cu chinoroz pereţii,
Ştiind cât ţine ea la pur.

Hăitaşi cu glasul ca de fiară,
În aerul vibrând sonor,
O-mping apoi, strălucitoare,
Până ce intră-n golful lor.

Cu muşchi puternici, temerară,
Cu gheare tari, în teci adânci,
Hermina ar putea să sară,
Să fugă dincolo de stânci.

Decât să-şi murdărească însă,
Cu negru, albul ei de har,
S-aşează pe zăpadă strânsă
Şi-aşteaptă moartea ca pe-un dar.

E datul ei, îi scrie-n soartă,
Să dea cuvânt la veşnicii:
Mai bine să lucească moartă
Decât murdară printre vii.

poezie celebră de Virgil Carianopol
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel limbii române

Limba dragă românească
Vreau în pace s-o asacult
Şi renumele să-i crească,
Vorbită fie cât mai mult,

Iar de Pronia cerească
Va creea în timp tumult,
Limba dragă românească
Vreau în pace s-o ascult.

Cel plecat să "rătăcească"
S-o ţină obiect de cult,
Iar de poate s-o vorbească
Aşa cum o făcea demult,

Limba dragă românească

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunica

Din negura uitată a vremii,
Păstrez un chip frumos şi blând.
Un chip pe care n-am să-l uit
În viaţa toată.
E chipul de bătrână,
Bunca mea cea bună.

O văd aşa precum o ştiu,
Cu părul nins, cu furca-n brâu,
Cu faţa ei brăzdată,
Cu mâna-i albă şi curată,
Cu ochii blânzi, cu a lor priviri
Ce m-au vegheat.
O văd acum împletind,
La mine-acum o aud strigând.
Îmi dă un sfat, eu n-o ascult.
Mă dojeneşte. Încep să plâng.
Ea mă mângâie-ncetişor
Şi mă alină: betul puişor.
Să tac, mă-ndeamnă s-o ascult,
Să merg la trabă s-o ajut.
Dar nu am vrut!

Şi uite anii au trecut,
Aş vrea s-o văd şi s-o ascult,
Să merg la treabă s-o ajut,
Dar nu mai e!

poezie de Adrian Timofte din Versuri şi vorbe (1990)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă

Eu nu cer de la zei avere,
Sunt mulţumit c-un trai unul,
Dar, sărăcie, azi ţi-aş cere
S-o iei din loc, tiptil-tiptil.
S-o rugăminte cam ciudată:
Dar vreau să văd şi eu, o dată,
Cum se spânzură Zoil.

poezie de Marcus Valerius Martialis
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mie însumi

Azi, pe creasta valului,
Corbu scrie cordiale
Epigrame, madrigale...
"D'ale caşcavalului!"

epigramă de George Corbu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui oarecare

Ştiu, se va spune într-o zi
Că i-am cântat azi aleluia -
Dar mi-a fost greu să-i fac statuia.
Şi mult mai lesne-a-l răstigni!

epigramă de George Corbu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Purtăm o mască [We wear the mask]

Purtăm o mască – minte şi rânjeşte,
Ne-ascunde obrajii, ochii ni-i umbreşte –
E viclenia noastră omenească;
Inima frântă poate să zâmbească
Şi gura multe lucruri bălmăjeşte.

De ce această lume-n care stăm
Să ştie clar cât plângem şi oftăm?
Mai bine s-o lăsăm să ne privească,
Atâta vreme cât purtăm o mască.

Zâmbim, Hristoase, însă al nostru plâns
Din suflet chinuit se înalţă-n sus.
Cântăm, dar sub picior ţărâna-i rea
Şi calea este lungă şi e grea;
Dar lumea s-o lăsăm să se-amăgească,
Pe-al nostru chip s-avem mereu o mască.

poezie de Paul Laurence Dunbar, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eva

Un sentiment aparte m-a cuprins,
Când am văzut enigma vieţii mele
Cu ochi ca mura şi cu părul lins,
Mi s-a părut că zbor spre stele.

Şi totdeauna aş vrea să fiu cu ea
Să o admir ca pe o floare rară,
Să-i dau din mine, soldă viaţa mea,
Şi s-o primească simplu-n primăvară.

Cărările să le parcurgem împreună,
Lumina caldă s-o luăm din soare
Să-i pun din flori de vis cunună,
Şi s-o ador mereu într-o splendoare.

La ea mi-e gândul şi visez s-o am
Mai aproape, şi s-o strâng la piept,
Să-i simt parfumul ei de magheran
Împodobindu-mi soarta cât mai drept.

poezie de Nicu Petria (10 ianuarie 2012)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!