Careta vieții
Deși purtând o grea povară,
Careta lunecă ușor.
Brav vizitiu, cu bărba rară,
Ne poartă timpul parcă-n zbor.
Trântiți în pernele careții,
Preabucurosi de-orice-ntâmplări,
Strigăm: -"Hai mână-n...!"
Sătui de somn și desfătări.
Dar scade râvna la amiază.
Ne-a zdruncinat acest proclet.
Costișe, râpi ne bagă-n groază.
Strigăm: -"Nebune, mai încet!"
Careta-n zbor întins ne poartă.
Spre seară ne-am obișnuit.
Ajungem moțăind la poartă-
Iar timpu-aleargă nesfârșit.
poezie celebră de Pușkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- citate de Pușkin despre zbor
- poezii despre viață
- citate de Pușkin despre viață
- poezii despre timp
- citate de Pușkin despre timp
- poezii despre somn
- citate de Pușkin despre somn
- poezii despre seară
- citate de Pușkin despre seară
- poezii despre miezul zilei
- poezii despre groază
Citate similare
Ne strigăm
pe nume seară de seară
seara înainte de dragoste
îmi în
tinzi
o floare suspect de roșie
te aștepți să cad în plasă
eu întind o lacrimă împietrită
ne
strigăm pe drumul pierzaniei
pe ulița care dă în pat - eu
mă simt ușor - nu suntem
triști când ne auzim numele
(?!) le știm le-am învățat
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre învățătură, poezii despre tristețe, poezii despre roșu, poezii despre iubire, poezii despre flori sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Mă poartă toamna
Mă poartă toamna pe alei
Și pe cărări ce curg încet,
Când pică frunzele-n scântei,
Iar vântu-i tandru și discret.
Mă poartă toamna în iubire,
Acoperindu-mă cu dor
Și-aproape de nemărginire,
În amintiri... mă înfășor.
Mă poartă toamna și mă plouă
Printre culori ce ruginesc
Și strâng în palmele-amândouă,
Al clipei trup dumnezeiesc.
Mă poartă toamna și mă duce
Într-un iatac... ca un fior
Și-n așternuturi zăbăuce
În care-am învățat... să zbor
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre toamnă, poezii despre ploaie, poezii despre dor, poezii despre culori sau poezii despre amintiri
Zbor spre sufletul tău
Un zbor spre sufletul tău iar,
Mi-aduce gânduri în pahar,
Iar tu când bei e o plăcere
Și pentru mine-o mângâiere.
Un zbor spre sufletul tău iar,
Cel mai frumos cadou mi-aduce-n dar,
Iar soarele-mi luminează chipul
Și fuge de la noi sfârșitul.
Un zbor spre sufletul tău iar,
Îmi duce gândul meu hoinar,
În grădina ta cu soare și flori
Și unde timpul nu-l măsori.
poezie de Eugenia Calancea (10 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre superlative, poezii despre suflet, poezii despre sfârșit, poezii despre plăcere, poezii despre lumină sau poezii despre frumusețe
Condorul
Mă înalț ca un condor,
Spre tine, spre tine...
Și zbor, și zbor
Alături de sufletul tău!
M-agăț de Soare,
De poala lacrimii,
Ce curge din stele!
Și zbor, și zbor
Sub bolta cerului în valuri,
Prinsă-n nori...
Suflu, suflu
Peste zarea întinsă.
Și-n gând, și-n suflet
Lacrimă și lacrimă!
Și zbor, și zbor
Prin lacurile luminii,
Prinsă de lanțul iubirii,
Printre stelele abisului,
Purtând sufletul bucuriei!
Zbor și iar zbor,
În albia verde-albastră,
Să te-ntâlnesc, copilă dragă,
La poarta Raiului!
Ca un condor
Străbat viața...
Și zbor, și zbor
Alături de aripile condorului,
Ce mi le împrumută
Din când în când,
Să ajung la tine, Liana!
Să ajung la tine, Soare!
Și la Dumnezeu!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre prăpăstii sau poezii despre nori
Ca niciodată...
Ca niciodată noi ne-am întâlnit!
Păream în flori,
Deși, eram sfârșit de toamnă,
Surâsul de culori în nesfârșit
Părea în zori,
Deși, era spre seară.
Ca niciodată, încerci să mai revii,
Ori să-mi dai aripi
Ca odinioară,
Deși, mai deslușesc chemări târzii,
Mă trec fiori,
Că iar au să dispară.
Și, ca nicicând cad stropi,
Deși, nu-s ploi,
Senina zare-i toată-n așteptare...
Ne-am despărțit în iernile în toi,
Deși, în jur era
Doar primăvară!..
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre primăvară sau poezii despre iarnă
Somn
Nu port vre-un gând prin nesfârșit,
Nu sap morminte goale;
Mă-drept ușor spre infinit
Și-acopăr lumea-n poale.
Mă lupt ușor cu viciul greu
Și simt că-l dovedesc,
Iar viciul ce a fost al meu
Acum e-un drum ceresc.
Pe dreapta disperării cânt
Mai fals ca niciodată,
Repet paloarea unui gând
La crucea neuitată.
N-aud păgâni neadormiți
Ori cântece uitate,
Nu văd picturile cuminți
Sau pline de păcate.
Dar simt că mă străpunge-totuși-
Un gând ușor nedefinit,
Prea evaziv, dar viciul însăși
Mă poartă des spre infinit.
poezie de Gabriel Andone
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre pictură, poezii despre muzică, poezii despre infinit, poezii despre cruce sau poezii despre arte plastice
Zbor
Mă vezi cum cad? Zici că-i un zbor,
Un zbor deasupra tuturor,
Sau poate că ceva mai sus,
Deși nu asta mi-am propus...
În fiecare zi, puțin,
Eu zbor catre un cer senin!
Pare că zbor către înalt,
Dar în realitate, cad!
El, vântul, mi-a făcut traseul
Și zbor spre cer, însă, ca zmeul,
Când mai smucit, când mai domol,
Când printre raze, rostogol!
Și, în naivitatea mea,
Mi-e teamă rău, ca nu cumva,
Să nu ating cerul, iar toamna,
Să-mi sângereze pumnul, palma!
De-aceea zbor precum o frunză,
Cu zâmbetul uitat pe buză,
Iar când pământul o s-ating,
Sunt sigur c-o să mă preling...
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre zâmbet, poezii despre vânt, poezii despre realitate, poezii despre naivitate sau poezii despre frunze
România
Strigăm "România" cât ne țin plămânii.
Strigăm "România" pentru toți străbunii!
distih de Alina-Georgiana Drosu (6 octombrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre România
Dor
Sălbatic m-a cuprins un dor
De țărmul mărilor din nor
S-alerg spre acolo-n zbor întins
Să văd azurul oare-i nins?
Obraznic dor îmi tot dă ghes
S-alerg, haihui, prin Univers
Să umblu-n preajma stelelor
Să simt de-i caldă raza lor.
Scârbavnic m-a cuprins dor mut
De-adâncul mărilor din lut
Să scap de-o întrebare grea:
Mai e, pe acolo, careva?
Dorit mereu, mereu tot mi-s
De țărmul mărilor din vis
Să dormitez, fără vreun dor,
În murmur dulce odihnitor.
Bizar mă poartă dor înalt
Spre Cer, spre iad sau spre neant
Vreau, călător, să zbor mereu
Să aflu unde-i locul meu...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre odihnă, poezii despre obrăznicie, poezii despre ninsoare sau poezii despre lut
Ignoranța e cea mai grea povară. Dar cel ce o poartă nu o simte.
aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre superlative, citate de Valeriu Butulescu despre superlative sau aforisme despre ignoranță
Adio! Țărmul meu natal [Adieu, adieu! my native shore]
Adio! Țărmul meu natal
Dispare-n ape albastre acuș;
Briza suspină, geme-un val,
Țipă-n delir un pescăruș.
Pe mare soarele-a apus,
Noi îl urmăm în al său zbor;
Ție și lui adio-am spus,
Țărmul meu drag, hai, Somn ușor!
Câteva ceasuri care pier
Și iar în zori se va înălța
Voi saluta uscat și cer,
Dar nu și glia, mama mea.
Conacul meu e părăsit
Și vatra lui s-a întristat;
De bălării e năpădit
Și-n poartă câinele-a urlat.
poezie celebră de Byron, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre ceas, poezii despre briză, poezii despre apă sau poezii despre albastru
Timpul echinocțiului (sonet în echinocțiu)
TIMPUL ECHINOXULUI
(sonet în echinocțiu)
Cu echilibru în viața tuturor
Vine echinocțiul de primăvară,
Când speranțe, ce spre orizont zboară,
Îi țes fericirii marame de dor.
Pomii-și dezbracă a iernii povară
Și dor de viață duc în mugurii lor,
Iar păsări își înalță triluri în zbor,
Căutând cuiburi de odinioară.
Timpul închide vremii reci o poartă
Și alta îi deschide primăverii,
Cu Soare, anotimpuri să despartă.
Ziua și noaptea stau în pragul serii
La taifas, împărțind a vremii soartă,
Precum iubirea și-o împart tinerii.
20 martie, 2022
Maria Filipoiu / sonete timpului
sonet de Matia Filipoiu (20 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre păsări, poezii despre poezie sau poezii despre noapte
La început de primăvară când se înseninează afară, un bilet de avion primit în dar e în mod clar un mărțișor înălțător ce-ți poartă visurile-n zbor, făcându-ți traiul fermecător și mai ușor.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre zbor, aforisme despre început, aforisme despre primăvară, aforisme despre aviație sau aforisme despre Mărțișor
Timpul în echinocțiul primăverii
TIMPUL ÎN ECHINOCȚIUL PRIMĂVERII
(sonet de echinocțiu)
Cu echilibru în viața tuturor
Vine echinocțiul de primăvară,
Când speranțe, ce spre orizont zboară,
Îi țes fericirii marame de dor.
Pomii-și dezbracă a iernii povară
Și dor de viață duc în mugurii lor,
Iar păsări își înalță triluri în zbor,
Căutând cuiburi de odinioară.
Timpul închide vremii reci o poartă
Și alta îi deschide primăverii,
Cu Soare, anotimpuri să despartă.
Ziua și noaptea stau în pragul serii
La taifas, împărțind a vremii soartă,
Precum iubirea și-o împart tinerii.
20 martie, 2022
Maria Filipoiu / sonete timpului
sonet de Maria Filipoiu (20 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duel epigramatic, seria 3-a din 5.12.1979 - 5.01.1980: 6. Acum te poartă și pe tine.
M-a luat, cândva, în zbor,
Pe mine ca începător,
Dar ți-a venit rândul, Sorine
Să te ia în zbor pe tine.
epigramă de Naum Smarandache din În luptă cu un... bei (2006)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre zbor, epigrame despre epigrame sau epigrame despre duel
Zbor
Eu vreau acum să zbor
spre cerul albastru,
să privesc cu atâta calm,
anii care trec ușor.
Nu am vrut să se ascundă
când timpul a fost prielnic,
să stea să se odihnească
într-o lume care-i surdă.
Doresc să rămân o clipă,
să plutesc prin norii grei,
să pot merge mai departe
dar mă doare o aripă.
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe sau poezii despre aripi
Rondel singuratic
Singurătate grea povară!
Aș da orice să nu te am,
Să nu fiu pasăre pe ram
Ce văduvită e de vară.
Când gândurile mușcă iară
Privirea-mi stăruie prin geam;
Singurătate - grea povară,
Aș da orice să nu te am.
Și cucul zburătoare rară
Ce cântă-n codru, de haram,
Pribeag a fost în altă țară,
A revenit că-l adoram.
Singurătate - grea povară!
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre păduri sau poezii despre crengi
Tu și eu
Tu și eu, alergând mereu în sens opus,
Unul spre Răsărit și altul spre Apus,
Ne-am întâlnit pe drumul de colb acoperit,
Când se-mplinise timpul, acuma, de iubit...
Cu mâinile întinse spre raza de lumină,
Ce ne-a furat simțirea și ne-a făcut o vină
Din a primi blestemul iubirii fără moarte,
Când am băut veninul din ciuturile sparte...
Crezând că vom muri de mână împreună
Și ne vom face casa, acolo sus, pe lună...
Dar vai, noi pământenii, nu am știut, desigur,
Că vii pe lume singur și vei pleca tot singur...
În zbaterea aripii ce-ncearcă zbor înalt,
Ne-am împletit iubirea cu zarea de cobalt
Și ne-am răsfrânt pe cer din visul unui zeu,
Noi doi, indrăgostiți... acum un curcubeu...
poezie de Jane Crișan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre vinovăție sau poezii despre curcubeu
Tinerețe
Nu mai zburdăm prin ierburi, nu mai strigăm pe dealuri;
S-au consumat odată și astea; azi sunt duse
Ne-am despărțit de ele pornind spre idealuri
Copilăria noastră, cu larma-i, când tăcuse.
Noi am intrat în viață grăbiți și hotărâți,
Cu frunțile de gânduri, pre timpuriu crestate,
Și ne privesc cu ură dușmanii noștri, câți
Știu bine că noi creștem mereu și ne vom bate.
Ne-a învățat să creștem netulburați și drepți,
Că muzica-i sforțare, că-nțeapă trandafirii,
Ne-a învățat că-n luptă te-avânți, ori rabzi și-aștepți,
Bătrânul Marx, profetul lucid al omenirii.
Sunt vremuri zbuciumate; ideile, în stoluri,
Rotindu-ni-se-n preajmă se-nvălmășesc în zbor,
Se rătăcește-n ceata lor aspră și-n ocoluri
Cel ce se-nflăcărează prea ușor.
Nu vorbe de furtună, nu gesturi fumigene,
Și nu, hazliu și jalnic, cu umbrele război.
Să stăpânim cu grijă mișcările viclene
A marilor talazuri ce se aud în noi.
Dar mai întâi se cere cu lacome priviri
A iscodi mulțimea de taine, a desface
Cămașa lor scorțoasă, în trudnice striviri,
A da de miezul fraged ivit de sub găoace.
E drumul lung în față, ascuns sub zări și-n vreme,
Ne pare scurtă calea ce-n urmă am lăsat,
Dar mergem, mergem trainic, solemni ca în poeme,
Simțind în noi cum creștem curați, neîncetat.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre război, poezii despre prezent sau poezii despre mișcare
Visul mutilatului de război
Se leagănă odaia lunecând...
Parcă-ar avea picioare, odaia...
Desigur, are...
Nu le zărești... dar să se miște
cum ar putea altfel?
Odăile-au picioare
ce-l poartă ușurel...
Se leagănă odaia lunecând
spre râpi de-oglinzi ce curg,
râpi de oglinzi,
cu line râuri care merg și ele
( nu-i rău să meargă fără de picioare )...
....
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Eugen Jebeleanu despre visare, citate de Eugen Jebeleanu despre război, poezii despre râuri, citate de Eugen Jebeleanu despre râuri sau poezii despre picioare