Vă ţuc...Mendeleevic

Vă ţuc dulce-picant pe neuroni
Pe gândurile cele mai curate
Care vă-nzdrăvenesc pe săturate...
Vă ţuc pe molecule şi atomi!

Vă ţuc şi pe nucleu, pe electroni
Vă sunt intrat în voi, chiar sub atomic
În cel mai intim ungher... pare comic
Dar nu e! Sunt în voi... în neutroni!

poezie de Petrică Conceatu (6 martie 2024)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ion: Bă, io totdeauna îmi ţuc muierea când plec d-acas'!
Vasile: Şi io. Da' după ce pleci tu.

replici
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul atom provine din greacă şi înseamnă indivizibil. Dar s-a descoperit curând că atomii erau formaţi dintr-un nucleu, care conţine protoni şi neutroni, în jurul căruia orbitează electroni.

Stephen Hawking în Universul într-o coajă de nucă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament (VIX)

Şi când va fi să plec discret, dincolo
Vă las aci bucăţi din mintea mea
Iar de vi-i dor de mine, sus, pe-o stea
Sunt de găsit, cântând la liră, solo.

Mai am şi ceva sfaturi, ca la şcoală:
Iubiţi-vă cu mult discernământ
Că după ce v-aşează în mormânt
S-a terminat cu voi, cu griji, cu boală...

Mai am şi gândul să vă iau cu mine
În suflet eu vă port pe fiecare
Aşa că într-o zi, zi de plecare
Voi fi-nsoţit de voi, în lumi divine...

poezie de Petrică Conceatu din Volum în lucru - "Noua Geneză" (11 septembrie 2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu-ţi concentrezi ideile-n gând, ca particulele într-un nucleu atomic, n-o să ai electroni curioşi, interesaţi să se învârtă-n jurul cuvintelor tale.

aforism de Cornel Stelian Popa (18 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autopastişa

Să pastişezi e mult mai la-ndemână
decât să scrii ceva original
în aste vremi e-un obicei banal
o formă de a fi mereu "în mână"...

Pentru comozi, pastişa e-o lucrare
ce nu încearcă mintea foarte mult,
avem literatură pe pământ
să pastişăm aşa, cu disperare...

Pot înţelege astea foarte bine,
ce nu-nţeleg, e un alt procedeu:
să te autopastişezi mereu
asta e culmea culmilor. Cum, cine?!

Îi ştiţi şi voi, sunt peste tot, abundă
care de care mai "original", mai "tare"
sunt semizei într-o lume datoare
să îi slăvească-n fiece secundă...

Sunt multe de vorbit, voi face asta
şi-n alte dăţi, când plin voi fi de silă
de mi se-apleacă ori din mare milă,
când autopastişa-şi pune creasta.

poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 18 februarie 2018 (18 februarie 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost si nu mai sunt

Am fost demult ceva ce nu mai sunt
Am fost un om cu sufletul marunt
Am fost un tot in nimicul necuprins
Am fost tresaritul ce te scoate dintr-un vis
Am fost trasnetul ce-anunta o furtuna
Am fost zorii de zi ce-anunt-o zi prea buna.

Acuma sunt ce n-am mai fost demult
Sunt sufletul al unui om marunt
Sunt un nimic in totul necuprins
Sunt roua diminetii care pe iarba s-a prelins
Sunt rasaritul dup-un intuneric de cosmar
Sunt o speranta crezuta in zadar.

Si o sa fiu ce n-am fost niciodata
Voi fi un om cu inima curata
Voi fi cel mai puternic dintre toti
Voi fi desteptul dintre idioti
Voi fi cel care-a izbavit intotdeauna
Voi fi un adevar ce v-a-ngropa minciuna.

Voi fi ce nu sunt in prezent
Voi fi povestea cu un happy end!

poezie de Ştefan Eparu
Adăugat de Ştefan Eparu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punctul G

E-o întreagă controversă
Dacă e sau nu real
Punctul "G", ginecogic,
Subiect deja banal.

Eu vă spun în cunoştinţă,
Am cercetat trei decenii
Nu există, lume dragă!
Poate aveţi voi... vedenii.

Cercetaţi, aveţi pe Google
Un prieten la-ndemână,
Veţi găsi despre poveste
Punctul "G" cum stă pe... mână!

O să zici, "Petre, baţi câmpii!"
Ca un dobitoc oricare,
Ştiţi şi voi, proştii sunt siguri
Plini de ei şi de..."onoare".

Revenind la subiectul
Care-a generat poemul,
Punctul "G" e călătorul
Care a fugit cu trenul.

A fugit... nu mai există...
Nu mai este printre noi
Nu-i în vagin, nici altunde
Cercetaţi un pic şi voi!

poezie de Petrică Conceatu (24 mai 2020)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bancnotele din buzunarele noastre sunt compuse din atomi ai căror protoni şi electroni sunt diferit aranjaţi decât cel dintr-o monedă. Numărul şi ordinea lor sunt singurele deosebiri dintre hârtie şi metal.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii stau mai rău decât caracatiţa, la care doar două cincimi din neuroni sunt în creier, restul fiind în cele 8 braţe; la ei trei cincimi din neuroni sunt în călcâie...

aforism de George Budoi din Dicţionarul prostiei (10 decembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt tot o jumătate

Sunt jumătate om bun, jumătate un nebun.
Voi fi bufon!?
Sunt jumătate de-un fel, jumătate cam tembel.
Voi fi afon!?
Sunt jumătate mai brun, jumătate mă răzbun.
Voi fi tiran!?
Sunt jumătate un chel, jumătate mai rebel. Gărână!?
Sunt jumătate cam gol, jumătate doar alcool.
Voi fi pahar!?
Sunt jumătate făcut scrum, jumătate tutun.
Voi fi murdar!?
Sunt jumătate din stol, jumătate un dropgol.
Voi fi ecran!?
Sunt jumătate doar fum, jumătate la Neptun. Fântână!?
Sunt jumătate de dor, jumătate mă dor.
Voi fi înger!?
Sunt jumătate de ger, jumătate am cancer.
Voi fi Sânger!?
Sunt jumătate pe nor, jumătate te ador.
Voi fi zombi!?
Sunt jumătate ce cer, jumătate ce nu cer. Ţărână!?
Sunt jumătate de zor, jumătate parcă mor.
Voi fi demon!?
Sunt jumătate de stoc, jumătate de batoc.
Voi fi hormon!?
Sunt jumătate cum hor, jumătate din amor.
Voi fi ambii!?
Sunt jumătate pe foc, jumătate sub un toc, stăpână!

Sunt tot ceea ce nu eşti; Evă, când îmi lipseşti.
Îmi lipseşti?

poezie de Roberto Kuzmanovic din Cu tine capăt glas
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călău, ascuns în sfânt

Sunt ca un scelerat, de mi-atacaţi popor, ţară
Şi încep să vă blestem să pieriţi în infern!
Apoi mă îndârjesc, devin abil, mai ferm
Şi, voi sfârşi sfârşindu-vă... Că mor numai ca fiară!

Sunt disperat de ce-am, lăsat, de-ai mei strămoşi
Şi-ncep să vă cunosc, să pot să vă ţin minte!
Apoi vă înjur de mamă, chiar rece de-i... fierbinte
Şi, vă voi linşa-n drum... Glod, derbedei jegoşi!

Sunt eu Iisus-ul vostru, dar nu cel răstignit,
Vă voi fi Crucea voastră şi Dumnezeul vostru!
Răstigniţi toţi pe oişti, zăbale-n guri, căpăstru
Vă va fi laţ de gât... Eu, vă voi fi sfârşit!

Sunt un din piaţa-n ger... Poporul! Cel cinstit!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea de Sânziene

Pasiunea mea rătăcitoare,
De-ai găsi literaturii hrana,
M-a împins subit spre Sânzâiana,
Poetesă-n zbor – strălucitoare...

Stilu-i sublimat de rafinare,
Vai!, îmi stilizează, dulce, pana...
Şi-mi acord cu versul ei icoana,
Versu-i care-i pură-nfiorare.

Curge metafizic şi-apoi scrie
Doamne, du-mă-n Raiul ei poetic,
Du-mă-n versu-i de bijuterie,

În suavu-i areal profetic,
Să-i ţuc talpa – lin – cărămizie
Şi-apoi trupu-i electromagnetic!

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu sunt eu

Eu nu sunt eu.

Eu sunt cel care
merge lângă mine şi pe care nu-l văd,
pe care din când în când reuşesc să-l vizitez
şi pe care de cele mai multe ori îl uit:

Cel care rămâne calm şi tăcut când vorbesc,
cel care, blând, iartă când eu urăsc,
cel care merge când eu nu merg,
cel care va rămâne după ce eu voi fi murit.

poezie de Juan Ramon Jimenez, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce nu public

M-a întrebat mai de curând
Chiar cel mai sincer cititor
Era aşa, ispititor
Şi i-am răspuns cu-acelaşi gând:
- Ce rost mai are să îngroş
Rândurile de scriitori
Când sunt mai mulţi compozitori
Decât ascultători?!
Avem biblioteci întregi
De capodopere uitate
Care se cer a fi curtate
Cum poţi să le renegi?

O viaţă de om e prea scurtă
Ca să citeşti doar nestemate
Şi-atunci, ce bun să public alte
Cărţi mediocre, nu insultă?
Dacă-s atâtea cărţi perfecte
Gândeşte-te la cele care
Au ca pecete, fiecare,
Valoarea mică, chiar infecte...
Sunt miliarde, ce crezi tu,
Cerneala lor e cât oceanul
Prin comparaţie, Iordanul
Este tabu...

De-aceea, eu propun aşa:
Nu mai tăiaţi pomi pentru foc
Pamântul ăsta nu-i un joc
Şi avem ce linşa!
Strângeţi cărţi fără vreo valoare
Atât de multe cât puteţi
Din ele vom face peleţi
Să-l încălzim pe cel ce n-are...

poezie de Petrică Conceatu din Volum în lucru - "Noua Geneză" (7 noiembrie 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când stau cu voi la masă

Când stau cu voi la masă
Şi închin un pahar cu vin.
Viaţa îmi pare mai frumoasă,
Îmi pare un vis sublim!

Vă ascult cum vorbiţi,
Despre nişte lucruri atât de banale,
Dar sunt mulţumit că soarta
V-a scos în a mea cale.

Eu nu sunt ca voi
Şi voi nu sunteţi ca mine,
Dar când suntem împreună
Zilele îmi par mai calde, mai senine.

Hai să fim uniţi,
Hai să fim oameni de omenie,
Căci viaţa e scurtă şi trebuie trăită
în pace şi veselie,

Când stau cu voi la masă
Şi mâncăm din aceeaşi pâine,
Atunci ştiu că Dumnezeu e cu noi,
Atunci înţeleg că Dumnezeu e cu mine.

poezie de Vladimir Potlog (2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profetul (fragment)

Iar o femeie care purta un prunc în braţe
spuse: "Vorbeşte-ne despre Copii".
Şi el glăsui.
"Copiii voştri nu sunt copiii voştri.
Ei sunt fiii şi fiicele dorului Vieţii de ea
însăşi îndrăgostită.
Ei vin prin voi dar nu din voi,
Şi, deşi sunt cu voi, ei nu sunt ai voştri.

Puteţi să le daţi dragostea, nu sunt şi gân-
durile voastre,
Fiindcă ei au gândurile lor.
Le puteţi găzdui trupul dar nu şi sufletul,
Fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei
de mâine, pe care voi n-o puteţi vizita nici
chiar în vis.
Puteţi năzui să fiţi ca ei, dar nu căutaţi
să-i faceţi asemenea vouă,
Pentru că viaţa nu merge înapoi, nici ză-
boveşte în ziua de ieri.

Voi sunteţi arcul din care copiii voştri, ca
nişte săgeţi vii, sunt azvârliţi.
Pe drumul nesfârşirii Arcaşul vede ţinta
şi cu puterea Lui vă încordează, astfel ca
săgeţile-I să poată zbura iute şi departe.
Şi puterea voastră, prin mâna Arcaşului,
să vă aducă bucurie,
Căci, precum El iubeşte săgeata călătoare,
tot la fel iubeşte şi arcul cel statornic."

poezie celebră de Khalil Gibran din Profetul (1923), traducere de Radu Cârneci
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba mea, cea română

Dintre toate ce sunt, ori au fost, ori devin
Dintre graiuri uitate, ori prezente şi vii
Limba mea, cea română, te învaţă să fii
Cum nici una nu poate, mai înalt, mai divin...

Sunt plecaţi de acasă peste mări, peste ţări
Milioane de fraţi şi surori, aprig chin...
Limba mea, cea română, cea în care mă-nchin
Cea în care mă rog, pentru ei, către zări...

Limba-n care gândesc, mă exprim şi iubesc
Mă hrăneşte din cărţi cu o hrană de vis
Limba mea, cea română, cea în care v-am scris
Cea în care iubiţi şi trăiţi har ceresc...

Şi-ntr-o zi, peste timp, când m-oi stinge de tot
Voi gândi către voi - rugă Celui de sus
Limba mea, cea română, mi-ar zâmbi la apus
Şi-ar grăi pentru mine, când eu n-am să mai pot...

poezie de Petrică Conceatu (2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul IV

O, voi cei gingaşi, uneori intraţi
în suflul ce nu cugetă la voi,
pe-obraji să se prefire dar, lăsaţi;
din nou unit, el tremură apoi.

O, voi cei fericiţi, voi, mântuiţi,
voi ce păreţi al inimii-nceput.
Arc de săgeţi, şi de săgeţi ţintiţi,
veşnic în plâns sclipiţi de-un zâmbet mut.

Nu vă-nspăimânte durerea. Povara
daţi-o pământului greu înapoi;
grei sunt şi munţii, grea e şi marea.

Chiar pomii sădiţi, de copii, mai apoi,
nu i-aţi mai dus; erau grei pentru voi.
Dar adierile... dar depărtarea...

sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dr. Isobel "Izzie" Stevens (către Bailey): Sunt amândouă. (pauză) Sunt şi chirurg, şi om. Mă implic emoţional în viaţa pacienţilor mei. Nu voi mai încălca regulile aşa cum am făcut cu Denny. Mi-am învăţat lecţia. Dar nu voi renunţa la ceea ce sunt. Şi nici nu îmi voi cere scuze pentru că sunt aşa.

replică din filmul serial Anatomia lui Grey
Adăugat de Raluca Preda
Comentează! | Votează! | Copiază!

NU MAI VREAU

Nu mai vreau să ştiu de tine
Oare-mi este de ajuns?
Câte-n suflet mi-am ascuns,
Amintiri curate şi visări senine.

Dintre multe clipe ce s-au scurs
Oare mă mai pot reţine?
Gândurile care sunt la tine
Inima aproape mi-a distrus.

Nu, n-aş vrea ca fericirea
Să mi-o pierd aşa curând
Poate-mi voi găsi menirea.

Undeva pe acest Pământ
Încât într-o zi să-mi spună
Ah! Ce fericită sunt.

1963

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!