Tăceam. Tăceai. Şi luna bătea prin ramuri lungi... Pe umerii tăi goi în seara de atunci...

citat din Dan Deşliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea noastră mută

Trăiam sensuri comune, atât de comune încât ne desparte oceanul ambiţiilor noastre oarbe;
Cu vise colosale, hrănite de sunetul vocii tale muribunde după un sarut orgasmic.
Priveam în golul ochiilor tăi verzi, şi tu te pierdeai la văzul sânilor mei goi;
Atât de goi eram, încât nodurile din gât se loveau de vorbe ca de stânci.
Mă dureai crunt când tăceai... de ce tăceai?
Când vorbele dor, tăcerea a ucis ultimul sărut!

poezie de Alexandra Budecan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverberaţii

umerii goi
nasc fluturi

e noapte şi plouă

din umerii tăi cad ceruri
peste dorul ce mă ajunge

îndepărtată şi rece
lumina putrezeşte
în lanuri de ploi

eu ce să aştept?

e noapte şi frig...

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O noapte bună

Pietrele sunt destine colorate
de morminte cu o singură floare
mâncată până la vioară de termite
cu dinţii soarelui povară.

Am pierdut sonetul colorat
sonet, cu sunetul dulce de praf
mai cântă-mi o lăcrămioară
trist ca liniştea de ceară.

Marginile există în fiecare braţ
spânzurat de umerii tăi goi,
ca un mănunchi de ghiocei
cristalizaţi sub vifor.
Întreaga grădină cu ramuri,
şi copilărie,
se defrişează nemilos prin
autofagie.
Spinii cresc neregulat în coloana stearpă
rezonând ritualic cu corpul surogat,
cu toracele criptat
toarce pisica lui Schrödinger.

Nu mai există coregrafi
nici lună,
nici stelele din iris.

Aş vrea să-mi revărs cugetul
peste un castel onirico-satiric,
cu podoabe în formă de peniţe
împăiate adecvat copilului,
dar întreaga grădină cu ramuri
şi copilărie
se defrişează nemilos
prin autofagie.

poezie de Antonio Mihai Vanţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punţile iubirii

se scurgeau tăcerile amorţite
în faldurile unui timp ireal
era frig şi era iarnă
eu mângâiam gândul rămas
căutam o lumină în timp şovăind
mă ascundeam la umbră
curgea căldura iarăşi pe umerii goi
deschideam o poartă, găseam trupul tău
mă înveşmântam în tine, topindu-mă la sânul tău
strângând în braţe trupul, ca cel mai scump odor
m-am strecurat în vise, în fuga de păcat
prin rădăcini urcai în mine, în ţipătul dintâi
dormeai în prispa casei
ce dulce'i mângâierea, a ultimului alint
şi printre gratiile nopţii
te-am sărutat plângând
bătea şi vântul iar şi iară
creşteau stele în cer
păşeam către soare răsare
pe punţi de iubire, ilogici şi goi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Dacă tăceai, filozof rămâneai"

Aş vrea ca prin zicala asta
Să-mi scot din inimă un of
Şi să-mi conving, de fapt, nevasta
Că-n casă ea e filozof.

epigramă de Vasile Topliceanu
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nocturnă

O stea
a mea, a ta,
stă a cădea...
Mai ştii
poteca lină dintre vii
când levitam
şi când tăceam?...
Acele epopei de dor,
săgeţi încinse de fior,
atunci când luna era-n noi
cu-n unu... radical din doi?
Mai ştii
cuprinderi veşnic necuprinse,
scântei aprinse şi nestinse,
îmbrăţişări neterminate,
priviri ce nu se dau uitate?
Mai ştii?...
O stea,
a mea, a ta,
stă a cădea...

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dan: Eşti împăcat cu chestia asta? Cu faptul că Jenny nu e cu noi în seara asta?
Rufus: Dacă prin "împăcat" vrei să spui "teribil de deprimat", atunci răspunsul este da.

replici din filmul serial Gossip Girl: Intrigi la New York
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se lasă seara

Se lasă seara.
Umbre lungi ne acoperă ca o mantie de catifea,
Ferindu-ne de privirile indiscrete ale trecătorilor,
În timp ce vântul sprinţar îţi răvăşeşte părul despletit,
Ce cade în valuri pe umerii tăi de marmură albă.

Se lasă seara.
Dunărea se târăşte molcom la picioarele noastre,
Ostenită de această peregrinare fără sfârşit,
Iar gândurile tale curg odată cu ea spre zările infinite,
Unde cerul albastru sărută marea întunecată.

Se lasă seara.
E pace şi linişte pretutindeni în jurul nostru,
Căci lumea a obosit de atâta frământare zadarnică,
De atâta trudă, de atâta chin, de atâta speranţă,
Şi se pregăteşte de odihna cea sfântă şi binemeritată.

Se lasă seara.
Inima ta începe să bată dintr-o dată mai tare,
Poate de teamă, poate de uimire, poate de încântare,
Iar eu stau şi o ascult împietrit de emoţie,
Temându-mă ca nu cumva să îţi iasă din piept.

Acum e noapte.
Noi am rămas în acelaşi loc, unul lângă altul,
Ţintuiţi de pământ ca nişte copaci cu rădăcini adânci,
Dar sufletele noastre pure şi pline de fericire
Se îmbrăţişează năvalnic şi se înalţă grăbite spre stele.

poezie de Octavian Cocoş (6 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de frumoasă e ea

i-am întâlnit umerii
scăldaţi în ceva care seamănă
cu nuferii lui monet
nu ea
am spus că va fi preferata
nu ea s-ar cuveni cultivată pe net
doar în iubire marile ochiuri
de apă
vor spune merci
pasului care trece cu mine
prin braţele preafrumoasei femei
cunoscută
abia în seara aceasta
i-am cunoscut umerii

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mângâieri de seară

S-a înserat şi felinare razele-şi arată.
Se duc gânduri timide sub ramuri somnoroase;
Plâng vechile dureri prin urbea colorată,
Când ploaia şovăielnic lin seara o miroase.

Cu mâinile alunec prin aer simţul dulce,
Ce migăleşte moale prin ochii tăi de noapte;
Tiptil vise păşesc sub paşi uşori să culce,
Sub nuanţe ce întuneci cu clipe frunze coapte.

Aşează timpul foi prin orele căderii,
Comori sfinţite-n arderi pătrunse-n fantezie;
Se simte dinlăuntru când duci tihna durerii,
În pribegia toamnei şi-n piept de poezie!

poezie de Aurel Petre (19 noiembrie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori seara

Privesc monumente ruinate şi blocuri moderne,
faţa în lucru a unei epoci..
Drumuri măcinate de glodul nepăsării,
dorinţe ştirbite de puterea bolnavă.
Păpuşi de porţelan cumpărate de la anticari
îmbrânceau trecutul pe scări,
în amintirea lor
pe podul de deasupra trecutului
se ştie tot ce fumegă oraşul
înainte să se aprindă.

Uneori seara
cerul alunecă pe umerii goi,
speranţele se-nchid în cuvinte,
unul de la altul
nervii iau foc,
mintea se descreţeşte.

Oamenii încep să înveţe,
se prind
în jocul schimbării,
urcă noul val
şi se duc.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (15 ianuarie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muza inimii mele

Azi plouă cu petale de trandafir
Din ochii tăi dulci de safir
Lacrimi de aur şi de cristal
Curg limpezi pe obrazul tău ca un val

Vântul se plimbă uşor ca o boare
Prin părul tău curge ca apa în mare
Se lasă-ncet pe umerii tăi goi
Părul tău valuri suave apoi

Inima-mi bate doar pentru tine
Nu vrea să mă asculte şi fuge de mine
Tânjeşte la tine ca deşertul la apă
Doreşte a tale buze s-o placă

Şi glasul tău sursur de izvoare
Ca mierea de dulce în suflet rumoare
Mi-e sete de tine de roua-ţi pe buze
Eşti îngerul meu şi-a inimii muze

poezie de Grigore Ovidiu (18 noiembrie 2013)
Adăugat de Grigore Ovidiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curge iubirea

între noi şi tu plângi
eşti o fiinţă delicată
ochii tăi mă înconjoară
strâns mă ţii în braţe
dragostea nu te omoară
şi mulţi îşi doresc să se-nece
în iubire la un val de dorinţă
trei de pasiune peste
altul de seducţie
ne îmbrăţişăm în seara
răzvrătită prin paturi
pândă şi seducţie prin râpi
cu luna uitându-se la noi
dăm în gropi ne iubim
sub stele la căpătâi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prind fluturi complementari

braţele mele pe umerii tăi
sau umerii tăi sub umbra plăcută
a braţelor mele?
e bine
să-ţi fiu cel mai rău dintre răi
sau te mulţumeşti cu puţin?
poate
vom pleca împreună-n america de
cord să vedem cum e să nu vezi
toate
acele cercuri de-un roşu aprins
ca de
sânge înflăcărat pe aripele
suspinelor verzi umeraşe

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire pe cer

Nemurirea isi despletise parul,
pletele-i albe curgeau senzual
pe umerii goi... pe cel stang
se desfata rasaritul,
pe cel drept,
apusul adormea
cuibarindu-se prin pori.

Timpul, maret cavaler,
se apleca la picioarele-i,
sarutandu-le cu nelinistea
indragostitului de luna,
calea lactee,
frumosul sau cal alb,
gusta din stele cu nesat,
priponit de coltul soarelui.

Iubirea s-a aprins in cer!
Dincolo de univers
se nastea pruncul uitarii...

poezie de Carmen Petraru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tic-tac

era târziu şi era seară
plecau cocorii în goană
goană nebună pe ţărâmuri de humă
mângâiam lumina cu degetele
sub albastrul pur al cerului de mai
la sfârşit m-am aşezat între ape
să strâng în palme infinitul
uneori priveam în jos, când tăceam
să spăl sufletul de păcate
glasul tremura în gând, uitase să vorbească
ceasul bătea, eu îmbătrâneam cu o zi
e mult de atunci
când rătăceam singur prin lunci
înainte, uitatasem să păşesc
mă ascundeam arzând într-o clipă de vară
potecile se deşirau discret
din ţărână se ridica fumul primar
eu alergam după o idee, prin pădurile de nuci
un cuc mai cânta trist pe o ramură ruptă
eu zăceam lângă o geană de cer
în suflet ascultam liturghia

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbracă goliciunea zărilor întunecate în ecoul norilor cenusii. Cuprinde în palme zâmbetul senin al tăcerii şi umbra viselor purtate pe genele lungi ale şoaptelor din amurg. Ascunde-mă de suflete călătoare şi mângâie cu dorul firav, lacrima vântului care atinge tandru umerii goi. Vino de nicăieri şi acoperă ropotul ploii cu suspinul cald al iubirii, într-o noapte rece de octombrie...

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună seara, iubito!

Bună seara, iubito!
Am trecut să-ţi spun
Eternul noapte bună,
Sau că te doresc oricum.
Să-ţi spun că-mi eşti noapte,
Sau că somnul nu vine,
Să te chem mai aproape
Sau să te ştiu în mine.
Bună seara, iubito!
Mă primeşti în iatac?
Îţi promit nopţi de vis,
Tu mă rogi ca să tac.
Răscolind prin cuvinte
Hoinărim prin eter,
Tu eşti fată cuminte,
Eu de soaţă te cer.
Bună seara, iubito!
Chiar şi mâine mai sunt,
Acelaşi rămas bun,
Scris pe-o pală de vânt.
Hamalul de vise,
Ce îţi cară din stele,
Constelaţii nestinse,
Să-ţi speli paşii cu ele.
Bună seara, iubito!
Mă lasă să plec,
Înainte să vin,
Prin tine să trec.
Poteci de cuvinte
Străbătute-n doi
Aducându-ne aminte,
Să ne naştem goi.
Bună seara, iubito!
Ce-ar mai fi de spus,
Te iubesc, dar ştii,
Nu ne este deajuns.
Nevoie avem,
De-un pic de noroc,
Eu pot, noi putem
Şi nu stăm pe loc.
Bună seara, iubito!

poezie de Mihail Coandă (28 noiembrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-am adus flori. Misterele prinse în albul petalelor se desprindeau uşor sărutând umbra delicată a întunericului. Asfinţitul muşca din lumina clipelor cu nesaţ, împletind fior şi isipite într-o fărâmă tardivă de rătăciri. Pe umerii goi, firul de şoaptă curgea ritmic în oglindă, dezbrăcând cuvintele mute, sorbindu-le adânc esenţa într-un sărut fraged. Silueta atingerilor lungi, închipuită la răscruce de vis se înălţa pe culmile amintirilor, răscolindu-mi bruma de sine flămând şi nemuritor. Urletul tăcerii senine şi atât de cuminţi prin ascultare şi supunere consimţită se izbea frenetic de trecut, asmuţindu-mi sufletul plăpând. Vântul schimbării işi purta îmbrăţisările din gând în ropot de gând până la margini de albastru văzduh. Până la răsăritul cald din ochii tăi frumoşi. Îmi erai început şi sfârşit, rugăciune şi păcat, viaţă şi moarte adusă de acel dor necuprins.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-am adus flori. Misterele prinse în albul petalelor se desprindeau uşor sărutând umbra delicată a întunericului. Asfinţitul muşca din lumina clipelor cu nesaţ, împletind fior şi isipite într-o fărâmă tardivă de rătăciri. Pe umerii goi, firul de şoaptă curgea ritmic în oglindă, dezbrăcând cuvintele mute, sorbindu-le adânc esenţa într-un sărut fraged. Silueta atingerilor lungi, închipuită la răscruce de vis se înălţa pe culmile amintirilor, răscolindu-mi bruma de sine flămând şi nemuritor. Urletul tăcerii senine şi atât de cuminţi prin ascultare şi supunere consimţită se izbea frenetic de trecut, asmuţindu-mi sufletul plăpând. Vântul schimbării işi purta îmbrăţisările din gând în ropot de gând până la margini de albastru văzduh. Până la răsăritul cald din ochii tăi frumoşi. Îmi erai început şi sfârşit, rugăciune şi păcat, viaţă şi moarte adusă de acel dor necuprins.

Andreea Palasescu (mai 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!