Dacă privim cerul noaptea

Prima stea care răsare
e Luceafărul de seară.
După el încet apare
Calea Lactee, brăţară.
Lângă ea, Steaua Polară
străluceşte cel mai tare.
Ea arată-n nopţi de vară
calea celor două care.
Pe bolta cerului senin,
Cloşca, puii şi-i veghează.
Pe gemeni dacă-i privim,
fete frumoase visează.
Peste toate, luna-i doamnă.
Regină e seară de seară.
Tot regină e şi-n toamnă
când este mai frig afară.
Iar când noaptea-i pe sfârşite,
un alt luceafăr apare.
Cu el zorile-s grăbite,
bolta se umple de soare.

poezie de Dumitru Delcă (6 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

El rege şi tu regină

Fecioară neprihănită,
de ce laşi în urmă dor
şi cu inima cernită,
pleci în lumea stelelor?

Oare pe bolta albastră
primeşti mai multă lumină,
decât pe planeta noastră,
unde puteai fi regină?

N-ai rezistat aşteptării,
Luceafărul tău să vină.
Ai preferat calea-nălţării,
lângă el să fii regină.

Îngemănaţi în lumină,
în veci de veci veţi străluci.
El rege şi tu regină,
în Univers veţi dăinui.

poezie de Dumitru Delcă (22 ianuarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea Lactee

Calea Lactee – aleea celebrităţilor de pe bolta cerească unde, pentru fiecare om, străluceşte o stea.

definiţie de Ionuţ Caragea în Delir cu tremurături de gânduri (2012)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iară eu, lumina mea...

Se năştea o stea în seară,
Întrebai: nu este a mea?
Inima-mi se-mbujorară,
Bolta toată cuprindea!

O chemai mai în aproape
Să mai stăm la sfat în două.
Ea se aprindea mai toată
Până-n zorile cu rouă!

O vedeam cum tremura,
Căuta Calea Lactee!
Iară eu – lumina mea,
Prin luceferi să mai steie!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stea şi luceafăr să fim

S-au întors zilele-n nopţi
şi nopţi s-au întors în zile.
Tu iubit-o nu mai poţi,
pe pământ să fii cu mine.

Când pe cer stele se-aprind
eu te caut printre ele.
Te văd fată strălucind,
Stea Polară între stele.

În zadar mă străduiesc,
în vis noaptea să apari.
Tot nu pot să te-întâlnesc.
În zorii zilei dispari.

Pe drum de Cale Lactee
Stea şi luceafăr să fim.
Lângă noi îngeri să steie,
pe boltă să strălucim.

Când lumea se va sfârşi
vom coborî pe pământ
Adam şi Eva vom fi,
trimişi de Domul cel Sfânt.

Gustând din fructul interzis
o lume nouă vom clădi.
Şi cum în biblie e scris,
Credinţă nouă vom primi.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sus, pe bolta cerului

Sus, pe bolta cerului, doi ochi albaştri strălucesc
Şi în inima-mi rănită, amintiri îmi răscolesc.
Sunt ochii mamei mele, ochii care m-au vegheat,
Zile-întregi şi nopţi dea-rândul, mama grijă mi-a purtat.
Şi acum,
Din înaltul cerului,
din grădina raiului,
şi seara şi dimineaţa,
mama îmi veghează viaţa.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu să nu mă însoţeşti

Astăzi plec din astă lume.
Tu să nu mă însoţeşti!
Aici ţie-ţi este bine.
Aici tu poţi să iubeşti.
Să nu fii trist! Nu-ţi pară rău!
Atunci când vii cu flori la mine
să-ţi aminteşti c-am fost şi eu,
o viaţă-întreagă lângă tine.
Acuma plec la Dumnezeu,
dar nu te-am părăsit.
Port în suflet chipul tău
ca şi atunci când te-am iubit.
De sus, în fiecare noapte
te voi privi la infinit.
În vis îţi voi trimite şoapte,
în timpul fără de sfârşit.
Când steaua mea va străluci
să mă priveşti seară de seară.
De tine îmi voi aminti
cum ne iubeam în nopţi de vară.
Pe pământ am fost o floare
bătută uneori de vânt.
De-acuma voi fi steaua care,
zace sub al tău pământ.
Când vei bea apă din izvor,
de mine tu să-ţi aminteşti.
Acolo ne-am iubit cu dor
şi mi-ai promis că mă iubeşti.
Dacă de mine-ţi va fi dor,
sus, în cer mă vei găsi.
Escaladează orice nor
şi sigur ne vom întâlni.
Voi fi stea în carul mare,
tu luceafăr lângă mine.
Vom lumina ca un soare,
vom simţi c-am fost pe lume.

poezie de Dumitru Delcă (8 aprilie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

La vreme de seară...

La vreme de seară
Când berzele zboară
Primăvara e amară
Între incert şi îndoială...

La vreme de seară
Când candela e goală
Pe uşa vieţii se strecoară
Stropi invizibili de boală...

La vreme de seară
Când orbii încep să vadă
Nu mai ieşim noi afară,
Credinţa vor alţii să dispară...

La vreme de seară
Când lumea-i bolnavă
Niciunde nu se mai simte
Dor de copii, dor de părinte...

La vreme de seară
Când sirenele ţipă mereu
O lumânare stinsă-n ceară
E ruga ultimă spre Dumnezeu!...

poezie de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce seară de toamnă

Ce seară de toamnă
are tulpini de lună
şi de rouă
iar sufletul uitat
aici
în mâinile amândouă

Ce seară de toamnă
seamănă a nemurire
mi-e dor de tine..
de ochii-mpăduriţi
cu trestiile
de astă-vară
din candela mării
de tâmpla
sărutată
în şuvoiul nopţii
aşa într-o doară

Ce seară de toamnă
în umbra ploilor
umerii gândului
leagănă
biserici de dor
Ce seară de toamnă...
Doamne
mi-e dor să mor
iar
pe pe altarul
frunzelor

poezie de Valentina Ştefan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul eminescian

Timpul eminescian
A fost "luceafăr" pentru noi.
Multe poezii scriam,
Sau pictam "Carul cu boi".

Sculptam infinitu-n piatră,
Nu-l lăsam să cadă pradă.
Eram mai stăpâni pe vatră,
Din cuvinte făceam spadă.

Am stat de strajă ţării.
La Dumnezeu ne-am rugat
Să nu ne dea uitării.
Luceafărul ne-a luminat.

Dar, când Luceafărul s-a stins,
În ţară multe au apus.
Monotonia ne-a cuprins
Şi tot ce-am creat, s-a dus.

Astăzi nici măcar o rază,
Mintea nu ne luminează.
În zadar privim în zare,
Alt Luceafăr nu apare.

În cultura românească
Avem şi minţi luminate.
Ar putea să strălucească.
Să dea ţării nestemate.

Să nu mai avem sfială!
Să arătăm lumii ce ştim!
Şi-n cultura mondială
Cu opere să ne mândrim.

Pe cerul artei româneşti,
Noi "luceferi" să apară.
Luceferi ca la Ipoteşti
De peste tot să răsară.

poezie de Dumitru Delcă (4 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singura stea din constelaţia Vulturul care prezintă interes, e η, căci e variabilă şi anume: îşi schimbă strălucirea de la mărimea 3 şi jumătate (3.5) până la aproape mărimea 5 (4.7) într'o perioadă de şapte zile şi 4 ore. O puteţi compara, seară de seară, cu β şi θ, din aceeaşi constelaţie. Tot în constelaţia Vulturul, care se prelungeşte de la δ mai departe, tot în Calea Laptelui, se află nebuloase frumoase, cari pot fi văzute cu binoclul.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În toamnă se poate observa cum din seară în seară, Pegasul şi Andromeda se ridică tot mai sus dinspre est şi în prelungirea celor trei stele ale Andromedei, găseşti încă o stea luminoasă de mărimea 2, α din Perseu. Odată ce ai găsit această stea, lesne vei găsi şi pe tovarăşele sale, din aceeaşi constelaţie, dintre cari unele destul de luminoase. Privind cu un bicoclu pe steaua α veţi da peste o încântătoare privelişte cerească: steaua aceasta se află pe un câmp plin de stele strălucitoare, cari formează o măreaţă ghirlandă cerească.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna

Cu bunicul stau la poartă,
Privesc cerul plin cu stele.
Constat că de astă dată,
Luna nu e printre ele.

După nopţi de strălucire
Sus, bolta înstelată,
Ia concediu vreo trei zile,
Apoi din nou se arată.

Îşi va relua iar mersul
Pe bolta cerului senină.
Va polei universul,
Cu aura-i de lumină.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capella este o fermecătoare stea care are privilegiul de a fi cea mai apropiată pe bolta cerească de steaua polară, din stelele de prima mărime. Până acum câţiva ani, Capella era socotită ca cea mai strălucitoare stea din emisferul de nord al cerului. Sirius e în adevăr steaua cea mai strălucitoare de pe cer, dar se află la sud de ecuator şi nu ţine deci de emisferul de nord; din fericire, putem să vedem şi de aci pe Sirius.

Marta Evans Martin în revista "Orion"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu Luceafărul pe Calea Lactee

CU LUCEAFĂRUL PE CALEA LACTEE
(pamflet)

Bat clopote-n literatură,
când sună ceasul redeşteptării.
"Poeţi" se-avântă-n aventură,
cu geniul pe calea neuitării.

Cu o fărâmă de idee,
toţi bat la porţile afirmării,
uitând că pe Calea Lactee
nu intri din culmea disperării.

Cuvinte răzleţe îngână
o temă şchiopătând de subiect.
Corigent la limba română,
învăţăcelul devine abject.

Mai insistent bate la poartă,
cel de profesie... informator.
Pe ea să intre, n-o să poată,
cât nu este de limbă formator!

Se agaţă de Eminescu,
numele să-i răsune poetic.
Chiar când din coadă-i sună... escu,
străin este de liric şi epic.

Degeaba vrei să fii etalon
în exigenţele poetice,
când abia poţi fi un epigon,
iar textele nu sunt artistice!

15.01. 2015
Maria Filipoiu

parodie de Maria Filipoiu din Site "Poeţii Noştri" (15 ianuarie 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel pentru meteor

Brăzdează bolta un meteor
Străbătând Calea Lactee,
Cât de departe-i n-am idee,
Dar îmi trezeşte un fior.

Trece fugar, rătăcitor,
Îl percep ca pe-o scânteie,
Brăzdează bolta un meteor
Străbătând Calea Lactee.

Ar fi un fapt înălţător,
Stelei rupte în crâmpeie
Să-i pot scrie o epopee,
Sub cerul nopţii lucitor.

rondel de Ioan Friciu (15 august 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E seară, iubito!

E seară, iubito, e seară
Şi eu te adulmec în gând;
E seară şi nu-i prima oară
Când somnu-mi începe plângând.

Iubito, acum este noapte,
Curg valuri de vise, şuvoi;
Pe faţa ta albă, de lapte
Nimic nu citesc despre noi.

Deja este iar dimineaţă -
Stingher este soarele-n nori;
Eu când îţi mai gust din dulceaţă,
Căci mâinele-apune în zori?

Iubito, e ziua-n amiază
Şi timpul aleargă nebun;
Mai naşte deşertul vreo oază,
Un vers de iubire să-ţi spun?

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (22 aprilie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mişcarea aceasta a Pământului în jurul Soarelui o dovedim tot în mod indirect şi anume o dovedim din mişcarea aparentă a Soarelui. Soarele se mişcă şi el odată cu bolta cerească, ştim că răsare şi apune, dar aceasta se datoreşte numai învârtirei Pământului în jurul axei sale. Dacă însă observăm Soarele în fiecare seară, vedem că el mai are o mişcare şi anume: de la apus spre răsărit, astfel că dacă observăm, într'o seară, o stea mai luminoasă spre apus, peste câteva săptămâni nu o vom mai vedea, deoarece Soarele s'a apropiat prea mult de ea şi tot aşa, în fiecare zi.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezicere

V-om trece... şi eu şi tu...
V-om trece ca un vânt
Un vânt, de toamnă, rece
Ce viaţa o să ne-o sece
Spre moarte dându-ne avânt.

V-om sta in lumea noastră sumbră
Lângă nepoţi, lângă copii
Afară va fi ploaie de vară
Iar tu citindu-le din cărţi, spre seară
Despre fantome si stihii.

De nicăieri, câte-o problemă,
Ne va mai pune la încercare
Dar v-om fi trecuţi prin toate cele
Prin toate vremurile grele
Şi-n viaţa noastră va fi soare.

Impreuna iubito o să fim
Până natura îşi va pierde coloritul
Pierzându-se in nopţile de vară
Când stele vor incepe sa piară,
Atunci iubito, ne va fi sfârşitul.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fotografia

Ascunsă undeva, într-o cutie
Plină de praf de-atâta neumblare,
Stă cuminţică o fotografie
Pe care am iubit-o cel mai tare.

De multe ori am vrut s-o scot afară,
Să n-o mai las să zacă într-un vraf,
Dar zi de zi şi seară după seară,
M-am tot ferit să nu bag mâna-n praf.

Şi poate că în bezna din cutie
Culorile aprinse au pălit
Şi poza aceasta, atât de dragă mie,
Acum e ternă şi s-a zdrenţuit.

Dar chiar de n-o voi scoate niciodată
Să vadă iar lumina îmbietoare,
Ea va rămâne poza preferată,
Pe care am iubit-o cel mai tare.

poezie de Octavian Cocoş (15 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea Lactee

O cireadă de vaci cu ugerele pline
Se vede pe Calea Lactee
Şi picură lapte de pe bolta
Preaplină

Te primesc în suflet, niciodată
Nu întârzii să-mi piepteni
Părul răvăşit în noaptea polară
Nu întârzii să-mi încălzeşti
În frigul iernii o senină
Primăvară

În genunchi încep să parcurg
Distanţa dintre mine şi Tine
În urma mea rămâne
Sângele genunchilor
Şi bucuria de a Te întâlni

poezie de Victor Ţarină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!