Sex-appeal
Zilele mele de hârjoană-n pat s-au dus demult,
Pilotul nu mai bagă nava-n port, noapte de noapte,
Ce era-nainte bărbăția și sex appeal-ul meu
Azi e doar un furtunaș pentru evacuat apele uzate.
A fost o vreme când una-două, tam-nesam, de capul ei,
Cu tupeu, din pantaloni țâșnea obraznică, sprințară
Dar acum e trudă grea și-mi trebuie răbdare
Să-o găsesc și s-o conving să iasă puțintel afară.
Era poznită foarte și-mi era cumva rușine
De felul în care reacționa în fiecare dimineață,
Fiindcă nu stătea deloc cuminte și nu voia să doarmă,
Îi plăcea,-n poziție de drepți, să vadă cum mă rad pe față.
Acum, cu vârsta,-mi crează altfel de probleme,
Acel flecușteț cu căpușorul atârnând, pe țigănește canci,
Alunecă, molcom, prin șliț și, sfios, mă urmărește,
Privind în jos, cum îmi leg șireturile la bocanci.
poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre zile
- poezii despre vârstă
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre sex
- poezii despre rușine
- poezii despre prezent
- poezii despre obrăznicie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Sex-appeal
Zilele mele de hârjoană-n pat s-au dus demult,
Drapelul nu se mai înalță pe catarg noapte de noapte,
Ce era-înainte bărbăția și sex appeal-ul meu
Azi e doar un furtunaș pentru evacuat apele uzate.
A fost o vreme când una-două, tam-nesam, de capul ei,
Cu tupeu, din pantaloni țâșnea obraznică, sprințară
Dar acum e trudă grea și-mi trebuie răbdare
Să-o găsesc și s-o conving să iasă puțintel afară.
Era poznită foarte și-mi era cumva rușine
De felul în care reacționa în fiecare dimineață,
Fiindcă nu stătea deloc cuminte și nu voia să doarmă,
Îi plăcea,-n poziție de drepți, să vadă cum mă rad pe față.
Acum, cu vârsta,-mi crează altfel de probleme,
Acel nimic cu căpșorul atârnând, pe țigănește canci,
Alunecă, molcom, prin șliț și, sfios, mă urmărește,
Privind în jos, cum îmi leg șireturile la bocanci.
poezie de autor necunoscut/anonim (S.U.A.), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am nevoie să stau cu cealaltă parte din mine
am nevoie să stau cu cealaltă parte din mine
înlăuntrul meu, în inima mea
știam asta, era ca o aspirație
mi-am imaginat dragostea
putea fi cum vrea ea
altfel ar fi fost greu s-o găsesc
viața a făcut acest lucru pentru mine
am aflat-o în sufletul meu
viața a decis pentru mine
m-am gândit și la faptul că dragostea
nu voia să se întâlnească cu mine
că se temea de sufletul meu
de minunea din sufletul meu
avea ochi frumoși dragostea
și-mi zâmbea
și în sufletul meu era furtună
și Dumnezeu era pregătit să rămână lângă mine
acum sufletul meu nu mai e împărțit în două
cântă melodii vesele inimii cerului.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre inimă
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre religie
- poezii despre iubire
- poezii despre imaginație
- poezii despre frumusețe
- poezii despre Dumnezeu
Finalul toamnei
Era dimineață întreaga zi
Îmi imaginam ce spune poetul
Într-o limbă pe care mi-aș fi dorit s-o cunosc mult mai bine
Dar înaintea mea nu era mai nimic
Privind albul așternut afară de pe geam
Cerul întunecat ne apăsa
Spre finalul frunzelor libere în adieri răcoroase
Acum prinse în gheață
Totul luneca spre alb, îngheț și întuneric
O dimineață ce așteptam să se transforme în lumină
Dar rămâneam prinsă în starea de somnolență
O pătură albă și rece
S-a întins peste acoperișurile zărite pe geam
Moment în care timpul îngheață
Și trăirile mele pentru o vreme
Nu se mai aud decât țipetele pescărușilor
Și ei au părăsit marea
La care nimeni acum nu mai visează
poezie de Ana Drobot
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre gheață, poezii despre alb, poezii despre întuneric, poezii despre visare, poezii despre toamnă, poezii despre sfârșit, poezii despre poezie sau poezii despre lumină
* * *
dacă îmi plăceau prescurtările,
aș fi prescurtat
singurătatea pe care o găsesc sub brad,
în fiecare an,
de Crăciun.
acum e momentul ăla amorțit,
când te dai jos din pat
cu o ușoară suspendare temporară
a sensului de mers.
pipăi cu degetele de jos
după papucii moi și necolorați,
nu îți amintești dacă ți i-am luat
sau mi i-ai dat,
acum însă i-ai săruta cu diminutive.
rămâi cu mâinile atârnând
pe lângă nedumerire,
întorci capul spre umărul stâng,
acolo
unde în fiecare dimineață
mi s-ar fi răzgâiat, tristă, încălzită și mică,
urma somnului.
am ieșit
să fiu, împreună cu mine,
mai puțin singură.
nu m-am mai găsit
în nicio neobișnuință de-a ta.
ești la fel de singur
cum te-am făcut să fii.
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tristețe, poezii despre sărut, poezii despre singurătate, poezii despre răsfăț, poezii despre mâini, poezii despre dimineață, poezii despre degete sau poezii despre brazi
* * *
s-a-ntâmplat azi noapte să te visez
rar
foarte rar
dar se mai întâmplă
și oricum te caut printre vise
ca printre hârtiile mele vechi
cu poezii
văzusem un documentar
cu ada lovelace
și-n visul meu tu erai ada
îmbrăcată ca atare
într-o grădină cu trandafiri
ca-n rochia de acum câteva zile
și-mi spuneai ceva
dar era foarte mult zgomot
și nu știu să citesc de pe buze
poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre rochii, poezii despre noapte sau poezii despre lectură
Viața îi cizelase totuși în mod frumos caracterul, deși era timid și tăcut, deloc îndrăzneț, cum ar fi trebuit. Nu-și cunoștea propria valoare și nici nu-și putea da seama de ce putea fi în stare. Îi plăcea când profesorii îl lăudau, îi plăcea când primea numai note mari, premii... Îi plăcea să participe la concursurile școlare, unde avea, la fel, rezultate foarte bune. Se făcea remarcat. Și era politicos. Avea multe calități, care-l recomandau ele singure drept o persoană deosebită. Dar nu se impunea; stătea cuminte la locul lui, așteptând parcă pe cineva, care să-l scoată din anonimat. Însă cine să facă toate acestea pentru el, în locul lui?! Evident, nimeni! Era o altă lecție, una de viață, pe care Dan se vedea nevoit s-o învețe.
Cornelia Georgescu în Destine împletite
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre învățătură, citate despre școală, citate despre valoare, citate despre tăcere, citate despre profesori, citate despre premii, citate despre lecții, citate despre frumusețe sau lecții de engleză
Când voiam să scriu despre mari călătorii, nu știam cum s-o fac, nu știam cum vor călători personajele mele. Cu barca? Bine, dar ce tip de barcă? Cum se pun velele? Cum se pornește? Nu știam nimic, nu puteam povesti nimic. Alt mijloc de transport era mașina, dar mie nu-mi plăcea. Eu îi citeam pe romantici. Atunci mergem cu caleașca. Nici despre caleașcă nu știam nimic: câți cai trebuie înhămați, cum îi faci pe cai să se oprească? Era totul o mare necunoscută. Până la urmă, bietele mele personaje au trebuit să se deplaseze pe jos, fiindcă aceasta era singura modalitate de transport pe care o puteam explica. Nu au ajuns prea departe, vă puteți imagina.
citat din Care Santos
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre bărci, citate despre transporturi, citate despre romantism, citate despre imaginație sau citate despre cai
Imaginile în care mă caut...
mama
s-a dus să adune câteva ierburi
să le așeze în mănunchi
sub grindă
să poarte de belșug și de noroc...
nu mai are cum să ajungă la cină
de va veni târziu
pe întuneric
îmi va pune mâna în poală
și-mi va sprijini somnul
până dimineață
când liniștea spartă
de întâiul cântat al cocoșului
îi va reconstitui chipul
o lumină va țâșni din
răsăritul târziu
separându-i chipul de umbră
și va pleca cu Dumnezeu
tata
s-a dus și el
într-o dimineață pe la patru
cu merindea sub braț și
o fotografie învelită într-un ziar
și nu s-a mai întors
o fi vrând să se întâlnească
cu mama
la capăt de drum
unde se odihnesc sufletele
aș fi vrut să știe și mama
că am mai crescut
și că-i seamăn mult
că o duc bine și că
mi-am cumpărat un cal
ar fi bine să vadă cum îl mângâi
și mă joc lângă lăstarul ieșit din scorbura
nucului sub care
bunicul trăgea cu sete dintr-o pipă cumpărată
de la târgul din Dobrești
și cum o aștept
seara
la capătul uliței
și privesc spre sat
până când văd cerul aplecându-se
să sărute pământul de
noapte bună...
sunt singur acum
ștergarul alb
în care
mi-am uitat copilăria -
singurul suvenir de la mama
îl port la piept
și mă prefac uneori
că o văd
ținându-mi capul pe genunchi...
cu firul tors din lacrimi
coase cerul de marginile pământului
ca să nu-mi fie frig...
ca un fluture agățat de noapte
o să colorez cu privirea
cele două imagini
între care mă caut
tată - mamă
noapte bună!
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre mamă, poezii despre imagine, poezii despre seară sau poezii despre sat
* * *
m-am îndrăgostit de galliano și am visat asta
(de fapt am căzut din pat dar mi-era rușine să-ți zic)
voiam să-mi pieptene cineva părul
vezi de asta l-am tuns pe tot
cele mai nepotrivite mâini au trecut prin el iar acum
arăt ca un băiețel fericit cum ar fi trebuit
m-am îndrăgostit de galliano păcat
că l-am iubit doar pentru maică-mea a fost un
vis-trofeu din care nu pot deduce cum
mișc mâna în somn
fiindcă cel care doarme cu mine n-o vede
acum nici măcar nu mai am sens
strâng unghii strâng mâini strâng
poeme mototolite și le vând la kg
oamenii le găsesc interesante păcat că eu
nu găsesc oameni doar uși și atacuri de panică
de care fug intrând prin altele
poezie de Sorina Rîndașu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tuns, poezii despre superlative sau poezii despre păr
Cândva, o să ne avem
Cine spunea că dacă atingi soarele
te arzi?
Minciuni!
Eu, astăzi am fost in miezul lui
și nu m-am ars,
am simțit altceva.
Ea, ea ardea!
Ardeau buzele,
am simtit când atingerea lor
mi-a lăsat răni pe fiecare gând.
Ardeau mâinile,
când buzele mele au atins
fiecare notă din simfonia
de netrăiri din ele,
am rămas cu o rană
ce nu se va vindeca niciodată.
Probabil n-am să mai pot
săruta altceva,
decât pe ea.
De ce?
Fiindcă cicatricile noastre
se potrivesc de acum.
Ardeau ochii când mi-a spus:
-Stop!!!
Îi era teamă sa nu se stingă,
îi plăcea flacăra,
îi plăcea lava ce îi curgea
din fiecare literă a gândului ei,
mă voia și mâine,
eu, o voiam de acum.
Am simțit cum mă cuprinde.
Ce puteam să fac?
Am întins mâinile
și am cuprins-o în brațe,
nu voiam ca lava
să se scurgă dincolo de mine.
M-a strâns în brațe,
și am simțit
că m-a îmbrățișat
o întreagă lume.
De undeva, un înger m-a lovit
peste ceafă spunându-mi:
Iubește-o!... Iubește-o!
Am lăsat-o ușor pe pat,
arăta ca o felină,
părul răvășit îi acoperea fața,
era o panteră,
pantera mea,
mă chema cu degetul,
cu trupul,
cu ochii,
cu totul ei.
M-am oprit...
Și ea.
Am visat destul pentru azi,
știu, cândva o să ne avem
și va fi cutremur.
Până atunci, ard!
poezie de Mihail Coandă (16 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pantere, poezii despre gânduri, poezii despre îngeri, poezii despre viitor sau poezii despre ochi
Ștergarul în care mi-am uitat copilaria
mama
s-a dus să adune câteva ierburi
să le așeze în mănunchi
sub grindă
să poarte de belșug și de noroc...
nu mai are cum să ajungă la cină
de va veni târziu
pe întuneric
îmi va pune mâna în poală
și-mi va sprijini somnul
până dimineață
când liniștea spartă
de întâiul cântat al cocoșului
îi va reconstitui chipul
o lumină va țâșni din
răsăritul târziu
separându-i chipul de umbră
și va pleca cu Dumnezeu
tata
s-a dus și el
într-o dimineață pe la patru
cu merindea sub braț și
o fotografie învelită într-un ziar
și nu s-a mai întors
o fi vrând să se întâlnească
cu mama
la capăt de drum
unde se odihnesc sufletele
aș fi vrut să știe și mama
că am mai crescut
și că-i seamăn mult
că o duc bine și că
mi-am cumpărat un cal
ar fi bine să vadă cum îl mângâi
și mă joc lângă lăstarul ieșit din scorbura
nucului sub care
bunicul trăgea cu sete dintr-o pipă cumpărată
de la târgul din Dobrești
și cum o aștept
seara
la capătul uliței
și privesc spre sat
până când văd cerul aplecându-se
să sărute pământul de
noapte bună...
sunt singur acum
ștergarul alb
în care
mi-am uitat copilăria -
singurul suvenir de la mama
îl port la piept
și mă prefac uneori
că o văd
ținându-mi capul pe genunchi...
cu firul tors din lacrimi
coase cerul de marginile pământului
ca să nu-mi fie frig...
ca un fluture agățat de noapte
o să colorez cu privirea
cele două imagini
între care mă caut
tată - mamă
noapte bună!
poezie de Teodor Dume din Carte: Exil într-o lacrimă. Editura: Minela
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca-n serai de mai
Într-o zi, spre sfârșitul lui mai,
Mă simțeam ca un pașă-n serai.
Ce-o fi fost, nici acum nu-nțeleg
Și aș vrea, că-i mister, să-l dezleg.
Oi fi fost sub o vraja de zână
Ori aveam mâncărime la mână
Când stăteam pe fotoliu-ntr-o rână
Și-atingeam câte-un șold de cadână.
Și-mi plăcea o, my God! ce-mi plăcea
Când, mai sus, mâna mea atingea
Rotunjimi dintr-o lume de vis!
Ce să mai! - un serai... paradis.
Oh, ce zi! Ce a fost, ce n-a fost,
Cred c-avea-n ziua-ceea un rost,
Că mi-a fost zi de dulce, nu post
Ca acum: robotind ca un prost.
Muncă, eu? Munca mea-i să gândesc
Și, cumva, chiar acum mi-amintesc
De o zi când prin juru-mi muncea,
Prin "serai", doar o singură... Ea.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre prostie sau poezii despre muncă
Nici nu-și dăduseră seama cum trecuseră orele, unele după altele, tot petrecând, împreună, toți; se simțeau atât de bine, încât habar n-aveau că transformaseră noaptea în zi; o noapte albă... De altel, ce noapte, în timpul călătoriei cu nava "Pacifis", cât și cu "Vulturul", care-i urma... Acestea erau doar niște repere, lipsite de orice importanță în spațiul cosmic, însă pe care ei le respectau, cu strictețe, pentru a nu-și deregla ceasul biologic... Însă cu ocazia aniversării comandantului lor, își permiteau să-l deregleze, doar nu conta; recuperau ei după aceea orele de nesomn... Acum, important era ca toți să se simtă cât mai bine, în special aniversatul lor. Și acesta se simțea bine, cum altfel?! Era același Lucian Enka, așa cum afirma întotdeauna, nu se schimbase deloc. Și era bine că nu se schimbase! Tot așa să rămână și de acum încolo, îi urară colegii.
citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre noapte, citate despre aniversare, citate despre vulturi, citate despre spațiul cosmic, citate despre spațiu și timp, citate despre ore, citate despre ceas sau citate despre biologie
Era odată un băiețaș care a răcit; se jucase pe afară și se udase pe picioare, dar nimeni nu pricepea cum și unde, fiindcă pe jos era uscat și nu ploua. Mamă-sa l-a dezbrăcat, l-a pus în pat și a prins samovarul, ca să-i facă o ceașcă de ceai din soc, fiindcă ceaiul încălzește.
începutul de la Fata din soc de Hans Christian Andersen
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre ceai, citate despre ploaie, citate despre picioare, citate de Hans Christian Andersen despre picioare sau citate despre nuditate
Sandy Bates: Cu puțin timp în urmă, de fapt chiar înainte să mor, eram pe masa de operații și încercam să găsesc ceva de care să mă agăț, știi... pentru că atunci când ești pe moarte, viața devine brusc extrem de... palpabilă, de reală, iar eu căutam un sens pentru tot ce mi s-a întâmplat și brusc mi-am amintit de o zi minunată de primăvară era duminică și vara era aproape. Și-mi aduc aminte că în acea dimineață am mers cu Dorrie la o plimbare prin parc, apoi ne-am întors în apartament. Stăteam așa, pur și simplu, iar eu am pus un disc cu Louie Armstrong, cântecele cu care am crescut... Fermecător!... Apoi mi-am ridicat privirea și am văzut-o pe Dorrie cum stătea acolo și brusc mi-am dat seama ce frumoasă era și cât de mult o iubeam. Și... nu știu, a fost așa, un amestec din toate, muzica, boarea de vânt, și felul acela în care mă privea Dorrie. Și pentru o clipă totul părea să se îmbine perfect, aproape indestructibil. Ciudat, acea secundă în care privirile noastre s-au întâlnit m-a emoționat profund.
replică din filmul artistic Amintiri la hotelul Stardust, scenariu de Woody Allen (26 septembrie 1980)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre muzică, citate despre moarte, citate despre vânt, citate despre secunde, citate despre primăvară, citate despre plimbare sau citate despre perfecțiune
Cândva... Și acum...
Am avut cândva o mamă,
Însă a plecat la cer.
Azi zâmbește dintr-o ramă,
Sufletului meu stingher.
Am avut cândva speranțe,
Dar s-au dus încetișor.
N-am acum decât restanțe
Și în inima doar nor.
Am avut cândva iubirea,
Dar am rătăcit-o-n drum,
Mi-a rămas dezamăgirea,
Viselor făcute scrum.
Am avut cândva petale
Peste crângul zorilor,
Dar anii s-au dus agale
Spre albul ninsorilor.
Am avut, dar nu știu încă,
Zile, câte-oi mai avea
Și aș vrea să fiu de stâncă,
Dar în gând port spaimă grea.
Am avut și am și-acuma,
Credința că Dumnezeu
Îmi va alunga cutuma,
Care arde-n trupul meu...
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre trup și suflet, poezii despre stânci sau poezii despre spaimă
Prefață pentru Notă de sinucidere - Volumul XX
Am devenit de curând familiar cu felul în care
Pământul se deschide și mă-învăluie
Ori de câte ori îmi scot câinele la plimbare
Sau cu muzica aceea galopantă și confuză pe care-o face vântul
Atunci când alerg după autobuz.
Așa au ajuns lucrurile.
Iar acum, în fiecare noapte număr stelele
Și în fiecare noapte obțin același rezultat.
Iar când nu se ivesc pentru a fi numărate,
Număr găurile lăsate de ele.
Nimeni nu mai cântă.
Astă noapte m-am apropiat în vârful degetelor
De camera fiicei mele și-am auzit-o
Vorbind cu cineva, iar când am deschis
Ușa nu era nimeni acolo....
Doar ea în genunchi, privindu-și
Mâinile încleștate.
poezie de Imamu Amiri Baraka, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre stele, poezii despre plimbare, poezii despre numere sau poezii despre devenire
Săptămâna Paștilor
O, cea mai dulce bucurie dintre toate, binecuvântare
Să oferi pace, să strângi mâna cea vindecătoare
De bunăvoie întinsă ție
Și să spui, "Acum nu mai există decât iubire și lumină!"
Zorii primăverii mele-au dispărut pentru totdeauna;
Închiși în ocna cavoului, prietenii cu țărâna-s una.
Ziua-i la chindie,
În apusul roșu aștept bezna ce-o să vină.
Cutreier prin cimitir, scrutând intens
Crucile și piatra, acum când amurgul devine tot mai dens,
Și gravat pe fiecare
Cruce găsesc același cuvânt: Pace.
Apoi, revenind la drum,
Caut alt țel, spiritul meu năzuind acum
Să ajungă-n cer pe-o rază salvatoare,
Înainte ca ziua-în negru să se-îmbrace.
Singur, privești luceafărul de seară,
Zâmbind cum am zâmbit și eu, asculți ca mine-odinioară
Cum gălăgios planează prin timp, ca o chemare
Din mulțime, ecouri de vrajbă, vântoasă trecătoare.
Închiși în ocna cavoului, prietenii cu țărâna-s una.
Cineva-mi era ostil în zilele demult apuse, una câte una
Pacea Domnului pătrundă-n casă la fiecare,
Casă din care eu am fost cândva-îmbrâncit afară!
poezie de Erik Axel Karlfeldt, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pace, poezii despre cruce, poezii despre vinovăție, poezii despre săptămâni sau poezii despre salvare
Mickey: Acum o lună cam, am avut o zi în care simțeam că am ajuns la capătul puterilor. Nu mai voiam să trăiesc într-o lume fără Dumnezeu. Am pușca asta, care, mă crezi sau nu, am încărcat-o și am dus-o la tâmplă. Și-mi amintesc că mă gândeam că gata, o să mă sinucid. Dar dup-aia mi-am zis... și dacă mă înșel? Dacă Dumnezeu există? În cele din urmă, nimeni nu știe asta. Apoi m-am gândit că nu, nu e suficient, vreau certitudini. Și-mi aduc aminte foarte clar că ceasul ticăia, iar eu stăteam acolo nemișcat, cu arma la tâmplă, întrebându-mă dacă să trag sau nu. (Arma se descarcă.) Dintr-odată, arma s-a descărcat. Fusesem atât de încordat încât degetul meu a apăsat pe trăgaci fără voia mea. Dar transpirasem suficient de mult ca arma să alunece de pe tâmpla mea și să nu mă nimerească. Brusc s-au adunat vecinii la ușă și... mă rog, scena a fost de iad. M-am dus la ușă, nu știam ce să spun, eram jenat și confuz și în mintea mea totul se derula cu o sută de kilometri pe oră. Și mi-am dat seama că trebuie să ies din casă, să simt aerul curat și să-mi limpezesc gândurile. Îmi aduc aminte că m-am plimbat pe străzi atât de mult că nu mai știam ce e cu mine, totul părea atât de violent și ireal. Am hoinărit o vreme, trebuie să fi fost ore. Mă dureau picioarele, îmi simțeam capul greu, trebuia să mă așez jos, așa că m-am dus la un cinematograf. Nu știam ce film rulează, doar aveam nevoie de un moment de liniște ca să-mi adun gândurile, să găsesc o logică pentru a reseta lumea pe o perspectivă rațională. M-am dus sus, la balcon, și m-am așezat pe scaun. Mai văzusem filmul de atâtea ori când eram copil, dar întotdeauna mi-a plăcut. Și cum mă uitam la actori, prins în acțiune, mă întrebam cum să te gândești să te sinucizi? E atât de stupid. Uite-i pe oamenii aștia din film, sunt atât de amuzanți... ce importanță mai are că adevărul e întotdeauna dureros? Și ce dacă Dumnezeu nu există și trăim o singură dată și asta e tot? Și totuși, de ce să nu vrei să trăiești? Doar nu e toată viața asta un obstacol. Și mă gândesc că ar trebui să încetez să îmi mai distrug viața căutând răspunsuri pe care nu le voi găsi niciodată și să mă bucur de atâta cât e. Și poate, cine știe, mai e ceva și după. Șansele sunt mici, dar... e tot ce știm.
replică din filmul artistic Hannah și surorile ei, scenariu de Woody Allen (7 februarie 1986)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre filme, citate despre religie, citate despre încordare, citate despre viteză, citate despre violență sau citate despre vecini
Directorul era sigur că toți cei șapte tineri se treziseră la acea oră (în cazul în care ar fi reușit să adoarmă) și se pregăteau de plecare spre Institut, de data aceasta, nu doar spre Institut... În plus, se pregăteau și sufletește, iar despărțirea de cei dragi era foarte grea, deși știuseră de mult că va sosi și această clipă. Dacă până în acel moment nu li se păruse a fi dificil, de abia acum constatau că se înșelaseră. Oricât de pregătiți se credeau ei pentru aceste ultime momente, nu era deloc așa cum consideraseră.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre șefi, citate despre tinerețe sau citate despre somn