Săptămâna Paştilor

O, cea mai dulce bucurie dintre toate, binecuvântare –
Să oferi pace, să strângi mâna cea vindecătoare
De bunăvoie întinsă ţie
Şi să spui, "Acum nu mai există decât iubire şi lumină!"
Zorii primăverii mele-au dispărut pentru totdeauna;
Închişi în ocna cavoului, prietenii cu ţărâna-s una.
Ziua-i la chindie,
În apusul roşu aştept bezna ce-o să vină.

Cutreier prin cimitir, scrutând intens
Crucile şi piatra, acum când amurgul devine tot mai dens,
Şi gravat pe fiecare
Cruce găsesc acelaşi cuvânt: Pace.
Apoi, revenind la drum,
Caut alt ţel, spiritul meu năzuind acum
Să ajungă-n cer pe-o rază salvatoare,
Înainte ca ziua-în negru să se-îmbrace.

Singur, priveşti luceafărul de seară,
Zâmbind cum am zâmbit şi eu, asculţi ca mine-odinioară
Cum gălăgios planează prin timp, ca o chemare
Din mulţime, ecouri de vrajbă, vântoasă trecătoare.
Închişi în ocna cavoului, prietenii cu ţărâna-s una.
Cineva-mi era ostil în zilele demult apuse, una câte una –
Pacea Domnului pătrundă-n casă la fiecare,
Casă din care eu am fost cândva-îmbrâncit afară!

poezie de Erik Axel Karlfeldt, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!